Istoria crestinismului ne aduce spre cunoastere foarte multe erezii si sisteme de erezii, mai mult sau mai putin bine structurate. Studiul lor este facilitat de lucrarile celor care au aparat credinta de-a lungul veacurilor. Aceasta realitate ne subliniaza doua adevaruri:
- intotdeauna au existat teorii si trairi care nu se nasc din adevarul Scripturilor;
- acestea au fost mereu aratate ca atare; Dumnezeu in suveranitatea Lui a fost de fiecare data pregatit pentru a deconspira si anula incercarile distructive din partea dusmanului Sau, diavolul;
Suntem in fata unor noi provocari, vazand miscari de imitatie fata de adevar tot mai pronuntate. Am putea face la acest moment o distinctie. Exista momente in istorie cand ereziile au fost numeroase, dar mici, lovind din toate partile, ca o haita de caini slabi, dar multi. Apoi, unele timpuri arata o singura fiara care vrea sa distruga pe cei care se nasc din Dumnezeu, caz in care vedem suveranitatea lui Dumnezeu care Isi conduce ostile spre un acelasi unic razboi (ca la sfarsitul veacurilor, cel descris in Apocalipsa).
De asemenea, vom observa ca o erezie, ca sa fie mai puternica, trebuie sa porneasca din interior. Cu cat cei care o initiaza si sustin sunt mai aproape de adevar, cu atat mascarea ereziei se face cu mai mult succes. Erezia nu este din adevar si Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ea. Prin urmare, ea poate fi catalogata, observata si evaluata dupa orice criterii ale logicii, independent de Scripturi. Totusi, o evaluare corecta a ei nu se poate face fara adevarul revelat in Scripturi si intelegerea lui corecta prin Duhul.
Ce vreau sa spun este ca cei eretici nu au o mai mare putere decat cel mai intelept om fara Dumnezeu, dar ca nu pot fi demascati decat printr-o intelegere autentica in adevar. Adica - este normal si natural ca cel nascut din Dumnezeu sa simta erezia cand o intalneste si sa o combata prin adevar. Voi sublia si faptul ca exista oameni inzestrati cu daruri spirituale precum cel al deosebirii duhurilor, prin care pot vedea dicolo de aparente si pot demasca lucrurile ascunse ale oamenilor. Aceste daruri (alaturi de restul darurilor prin care Domnul da directie bisericilor) nu sunt spectaculoase, cum se chinuie multi sa arate, sa sublinieze sau sa scoata in evidenta. Sa nu uitam ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile.
Un atac puternic la adresa celor care au darul de pastorire, prorocie, invatatura, deosebirea duhurilor (discernamant) este prin implicarea numelui lor in diverse spectacole. Se amesteca aici si vorbirea in limbi, care are locul ei clar in Biserica Universala. Ce rezulta - incercarea de falsificare a adevaratilor slujitori ai lui Dumnezeu. De ce? Fiindca daca cineva face asta loveste de doua ori: odata atrage oamenii spre o minciuna si apoi loveste in adevar. Dar Dumnezeu e suveran. Imi imaginez ca diavolul este foarte manios avand in vedere ca a incercat atatea si nu a reusit sa distruga lucrarea lui Dumnezeu.
Si spectacolul atrage. Ce atrage lumea si nu este crucea lui Cristos, nu este de la Dumnezeu. Dar propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii. Pentru aceasta este nevoie de intelepciunea pe care o da Dumnezeu prin Duhul Sau, de lucrarea Lui de cercetare a omului. Aici se vede omul cat e de prost, cu toata stiinta lui. Aici cad toate intalnirile celor mari si realizarile lor. Mii de oameni alearga spre spectacolele si lucrarile realizate de oameni si se hranesc cu minciuni.
Daca adevarul ar purta o roba neagra, probabil am vedea sute de robe negre prin piata. Adica minciunile care incearca sa para adevar. Dar adevarul are multe fețe si de aceea vedem gemeni, tripleti si chiar mai mult. Adica, fiecare aratare a adevarului este copiata, mai mult sau mai putin reusit. Cu cat stii mai multe lucruri adevarate, cu atat vezi si mai multe imitatii si minciuni. Asa este lumea in care traim si asa adevarul straluceste si mai mult. Dar, cu cat el straluceste si mai mult, apar forme noi care vor sa straluceasca si ele mai mult. Dar, oricat de performant ar fi aparatul de fotografiat, tot ce poate el face este sa imite cat mai bine realitatea, fara sa fie vreodata realitate.
Exista o structurare si exista apologeti care au incercat sa organizeze natura miscarilor eretice, mai ales ca unele seamana intre ele sau se repeta sub diverse forme de-a lungul anilor. Totusi, aparitia de noi imitatii si lucrari straine adevarului ne arata ca trebuie sa fim mereu vigilenti si atenti la orice, pentru a sta in picioare.
In lupta credintei, o datorie pe care o avem este sa ne pazim de idoli. Noi sa slujim Domnului, in adevar si lumina, cu dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu