Paula Seling - A mai trecut un an

O interpretare deosebita. Muzica si versuri de exceptie. Oare ar avea succes la un Eurovision o astfel de muzica?

Cat's in the Cradle: o poveste trista

[Harry Chapin, Cat's in the Cradle...]

Copilul meu a sosit abia ieri
A venit pe lume in cel mai obisnuit mod.
Dar eu am avut avioane de prins, facturi de platit,
Asa ca a invatat sa umble pe cand eu eram departe.
A stiut sa vorbeasca inainte ca eu sa-mi dau seama,, si cand a crescut
Mi-s spus: "Voi fi ca tine, tata.
Stii ca voi fi ca tine".

Si pisica e in leagan, si lingura de argint,
Baietelui albastru, si omul din luna.
"Cand te intorci acasa, tata?"
"Nu stiu cand, dar atunci vom fi impreuna,
Si ne vom distra de minune"

Fiul meu a implinit ieri zece ani.
Mi-a spus: "Multumesc pentru minge, tata,
Hai sa ne jucam cu ea.
Eu i-am spus: "Nu, nu astazi,
Acum am multe de facut."
Si el a raspuns: "Nu-i nimic."
A plecat de langa mine, pe buze cu vesnicul lui zambet
Care spune: "Voi fi exact ca el, da,
Stiu ca voi fi ca el..."

A venit de la colegiu chiar ieri,
Un om in toate firea, trebuie sa recunosc.
"Fiule, sunt mandru de tine, poti sa te asezi putin?"
A clatinat din cap si mi-a raspuns cu un zambet:
"Ceea ce doresc de fapt, tata,
Este sa-mi imprumuti cheile de la masina,
Vorbim mai tarziu - mi le dai, te rog?"

M-am pensionat demult si fiul meu a plecat de acasa.
L-am sunat chiar ieri
Si i-am spus: "Mi-as dori sa te vad, daca se poate"
El mi-a raspuns: "Mi-ar placea si mie, tata,
Daca voi putea gasi putin timp liber.
Dar noua mea slujba imi ocupa tot timpul si copiii au gripa,
Ma bucur totusi ca am vorbit cu tine, tata,
Imi place intotdeauna sa vorbesc cu tine."

Si, dupa ce am inchis telefonul
Mi-am dat seama
Ca a devenit exact ca mine
Fiul meu era intocmai ca mine.

Si pisica e in leagan, si lingura de argint,
Baietelul albastru, si omul din luna.
"Cand vii acasa, filule?"
"Nu stiu cand, dar atunci vom fi impreuna, tata.
Si ne vom distra de minune"

Drama descrisa in acest cantec s-a derulat chiar in viata lui Chapin, aproape ca o profetie ce se implineste de la sine. Mi s-a spus ca sotia lui, care a scris cuvintele cantecului, i-a cerut intr-o zi, pe cand se pregatea sa plece de acasa, sa-si mai tempereze ritmul alert al vietii si sa petreaca mai mult timp cu copiii lor. Raspunsul lui a fost: 'La sfarsitul acestei veri aglomerate imi voi face timp pentru ei'. Dar din nefericire, si ca o ironie a sortii, in vara aceea Harry Chapin a murit intr-un accident de masina". (Ravi Zacharias)

Complimentul casatoriei

Ravi Zacharias il citeaza pe G.K. Chesterton in Poate omul sa traiasca fara Dumnezeu?

S-a inventat o expresie noua ce surprinde in cele doua cuvinte ale sale o contradictie in termeni - "dragoste libera". Ca si cum cel iubit a fost sau ar putea fi vreodata liber. Sta in natura dragostei sa se lege, iar institutia casatoriei nu face altceva decat sa-i aduca un compliment omului, crezandu-l pe cuvant" (pag. 113)

Mi-a atras atentia aceasta abordare. Asa este - dragostea leaga, uneste, iar casatoria realizeaza cadrul pentru aceasta unire, cautand s-o protejeze. Odata ce iubirea a fost redefinita, rostul institutiei casatoriei se evapora. Ceea ce ne face sa intelegem nevoia noastra de a adresa iubirea ca realitate esentiala mai intai de a apara casatoria ca institutie, pentru ca rostul casatoriei vine din iubirea reala.

Totodata, in momentul in care iubirea este pervertita in diferitele anomalii bolnavicioase ale sexualitatii, precum homosexualitatea, casatoria isi pierde din valoare. Cand un homosexual vrea sa se casatoreasca cu un alt homosexual devine aberant. Vorbim, desigur, despre dragostea daruirii de sine, nu despre aceea egocentrista si erotica.

Dragostea leaga, incheaga, face din doi unul. Atat de mare este puterea ei incat te poti uita la un barbat si la o femeie care s-au casatorit, sa vezi ca fiecare are trupul sau si totusi sa realizezi (cu ajutorul descoperirii lui Dumnezeu, sigur) ca cei doi sunt un singur trup. Cand un partener comite adulter, dragostea insasi este compromisa. Nu stiu cat de adanc ne gandim la aceste aspecte si la valoarea lor adevarata. Pe deoparte ne dorim sa iubim, intelegem ce facem iubirea - ca uneste, dar pare ca ne lasam prea usor influentati de mersul lumii si de ideea ei (gresita de altfel).

Cu siguranta ca valoarea iubirii nu trebuie aparata doar cu vorbe si atitudini ferme fata de atacurile care ar vrea s-o rapuna, ci traind-o cu adevarat in familii unde dragostea este dragostea lui Cristos care constrange. Institutia casatoriei ne face un compliment. Sa-l onoram.

Poate omul sa traiasca fara Dumnezeu?

Am ales cateva citate din cartea Poate omul sa traiasca fara Dumnezeu? a lui Ravi Zacharias:

Doresc, asadar, sa abordam cu smerenie ideile inalte pe care ne propunem sa le discutam

Societatea noastra dura si profund materialista, ce sufera de miopia unei vederi exclusiv stiintifice, pare hotarata sa traiasca sub imperiul iluziei ca stiinta este zeul nostru suprem, care ne va izbavi de toate relele - noul campion din ring, care L-a doborat pe Dumnezeu cu lovitura sa arbitrara. Dar nicio intelegere legitima a disciplinelor nu poate ajunge la asemenea concluzii imposibil de sustinut. Cand colturile dure ale realitatii ies la iveala - de la nastere pana la maturitate - 'de ce'-urile vietii se inmultesc, reducand la tacere vocea stiintifica si derutand mintea filozofica.

Cu toate acestea, va spun ca exista putine inclinatii ale mintii moderne la fel de cutezatoare ca prezumtia ca avem dreptul la o intelegere nelimitata a realitatii. Suntem in cautarea cunoasterii intr-un mod care pretinde ca tot misterul sa fie inlaturat, chiar si din cele mai sublime momente ale vietii. Nu vrem sa avem nimic a face cu un Dumnezeu care ne refuza fie si cea mai mica informatie despre orice lucru pe care credem ca suntem indreptatiti sa-l cunoastem. Ma gandesc la minunatele mistere ale vietii cu care suntem privilegiati sa traim si la multe altele a caror esenta am spulberat-o prin faptul ca le consideram lucruri banale.

... exista un mister legitim ce naste un necesar simt al mirarii

Ce speranta pot avea barbatii si femeile rationale atata vreme cat viata insasi se sfarseste in moarte? Orice fel de speranta pe care o ofera antiteistii este obtinuta prin siluirea realitatii pentru a plati tribut aparentelor.

Cine nu este credincios angajamentelor sale in relatiile de dragoste cu greu poate fi luat in serios cand isi justifica tradarile prin absenta unui standard obiectiv al adevarului. Este cert, insa, ca ceea ce lipseste in acest caz sunt integritatea si caracterul implicite in dragoste. Noi obisnuim sa spunem ca dragostea este cea care pune lumea in miscare, dar in realitate cautarea dupa dragostea sincera si onesta este cea care il face pe om sa cutreiere lumea in lung si in lat.

Cand alergam dupa coroane faurite de maini omenesti, in goana noastra dupa ele, sacrificam relatiile extrem de pretioase pentru care ne-a creat Dumnezeu, viata isi pierde sensul.

[in curs de completare]

Al Mohler incidentul cu Franklin Graham

In the words of the official Pentagon spokesperson, Franklin Graham’s statements about Islam were “not appropriate.” Oddly enough, most in the media seem to have forgotten that the Pentagon faced a similar controversy over Franklin Graham and the very same comments in 2003, when he was invited to speak at an official Pentagon Good Friday service. At that time, the Pentagon stalwartly refused to disinvite Graham. Indeed, the official Pentagon spokesperson said at that time: “While I, personally, would not agree with some of Rev. Graham’s comments and observations, I would defend his right to have his religious views as part of the freedom we have as Americans.”

Someone’s mind clearly changed between 2003 and 2010 - and that someone wasn’t Franklin Graham. News reports about the disinvitation this year indicate that the Army acted after criticism came from activist Mikey Weinstein, who opposes virtually all Christian influence in the armed forces.

Graham, who also serves as this year’s honorary chairman of the National Day of Prayer Task Force, complained that his disinvitation represents intolerance toward biblical Christianity and a violation of his religious liberty.

What did Franklin Graham say that caused such a controversy? In the aftermath of the September 11, 2001 attacks, Graham said that Islam is “wicked, violent and not of the same God.” In his book, The Name, Graham said that Christianity and Islam are locked in “a classic struggle that will end with the second coming of Christ.”

In interview after interview, Franklin Graham has repeated his message that salvation is found in Jesus Christ alone, that the gospel of Christ is the only message that offers salvation, and that any belief system that leads persons away from that gospel is false and empty. He has also pressed his case when asked about Islam, arguing that Islam is prone to violence and mistreats women - arguments he says are validated by his experience with relief efforts led by Samaritan’s Purse.

In a recent conversation with Jon Meacham and Lisa Miller of Newsweek, Franklin Graham made these points clearly. In the most important statement of that interview, Graham said this: “I am who I am. I don’t believe that you can get to heaven through being a Buddhist or Hindu. I think Muhammad only leads to the grave. Now, that’s what I believe, and I don’t apologize for my faith. And if it’s divisive, I’m sorry.”

[citat partial de pe christianpost.com]

In cuvintele purtatorului de cuvant al Pentagonului, declaratiile lu Franklin Graham cu privire la Islam au fost "inapropriate" (nepotrivite, n.tr.). Pare ciudat dar, majoritatea celor din media pare sa fi uitat ca Pentagonul a avut de-a face cu o controversa similara in ce-l priveste pe Franklin Graham si exact aceleasi comentarii in 2003, cand a fost invitat pentru a tine un discurs in cadrul unui serviciu oficial al Pentagonului cu ocazia Vinerii Mari. La acea vreme, Pentagonul a refuzat cu hotarare sa retraga invitatia oferita lui Graham. Intr-adevar, purtatorul de cuvant al Pentagonului a spus atunci: "In timp ce eu, personal, s-ar putea sa nu fiu de acord cu unele din comentariile si observatiile Rev. Graham, va trebui sa-i apar dreptul de a avea vederile sale relegioase ca parte a libertatii pe care noi, ca americani, o avem".

Gandirea cuiva s-a shimbat in mod evident intre 2003 si 2010 - si acel cineva nu este Franklin Graham. Anunturile de stiri despre retragerea invitatiei in anul curent indica faptul ca armata s-a autosesizat in urma citicilor venite din partea activistului Mikey Weinstein, care se opune intregii influente crestine in cadrul fortelor armate.

[traducere partiala a textului de mai sus]

Este de remarcat atitudinea aceasta pe care o subliniaza pasajul tradus. Avand in vedere alte intamplari asemanatoare si ce spun unii care locuiesc in America pe blogurile personale, sau prietenilor din Romania, se pare ca crestinismul se repune in drepturi. Cristos ne spunea ca Biserica va fi prigonita. Este intotdeauna un motiv de bucurie pentru mine sa vad cum se intampla aceasta. Nu pentru ca credinciosii sunt loviti si lipsiti de anumite libertati, ba chiar injositi si desconsiderati public, ci pentru ca, se intampla aceasta pentru ca ei au ales sa nu faca un compromis. Ma bucur pentru decizia lui Franklin Graham si cred ca, in acest context, in aceste momente, este ferice de el.

Multe stiri sunt astazi care aduc in fata cetateanului de rand ispravile rusinoase ale unor predicatori si crestini care au calcat pe bec, intr-un fel sau altul (fara sa discutam acum cat de crestini sunt acestia). Cred ca, in acest context, umplut de altfel si de atitudinea dezertoare a multor crestini, o asemenea perspectiva aduce inviorare pentru cei care simt, inteleg si cunosc adevarul lui Cristos.

In vremea tolerantei promovate in America, Biblia nu mai este tolerata. In timp ce toleranta insasi este o notiune de curand redefinita si inteleasa gresit, astfel, crestinul nu trebuie sa se fereasca de momentele cand sa-si marturiseasca credinta si identitatea, daca le are.

O alta veste buna este ca, la acest nivel se poate dovedi unicitatea Bibliei si a valorilor pe care le promoveaza, precum si a mesajelor pe care le transmite. In sens comun, crestinismul nu este o religie si nu poate fi pus in grupul religiilor lumii. Pentru ca astazi toate religiile se pot "respecta" unele pe altele, dar crestinismul propovaduieste o cale despre care spune ca este absoluta si, deci, unica. In timp ce alte religii ar cauta absolutul, crestinismul il promoveaza, fiindu-i revelat deja in cunoastere, dar gasindu-l tot mai mult in trairea cotidiana. Cand cautam cu totii ceva, nimeni nu poate pretinde ca e superior celuilalt in raport cu obiectul cautat, iar aceasta pe buna dreptate. Cat timp cineva e cautator, indiferent de pozitia pe care o are la un moment dat si de cunostintele dobandite, trebuie sa fie la fel ca orice alt cautator. Dar, crestinul spune lumii o veste despre care afirma de la inceput ca este adevarata. Crestinul nu cauta, ci se transforma in asemanarea Celui pe care L-a gasit deja.

Intelegand aceasta deosebire fundamentala, putem face observatia ca niciodata crestinismul nu poate fi pus alaturi de o alta religie. Traim vremurile in care libertatea de a avea o religie si de a o trai cu adevarat este ingradita chiar in tara unde acest concept a fost cel mai mult promovat (incepand cu crestinii), tocmai pentru respectarea dreptului de a avea o religie. Absurd? Nu, nu pentru vremurile noastre. Nu, pentru ca locul crestinilor nu este in lumea aceasta si religia lor nu poate fi pusa alaturi de alte religii facute de om.

Conferinta cu Ravi Zacharias - foto

Ravi Zacharias a fost in Romania pentru a aduce cateva mesaje pe tema apologeticii, in cadrul unei conferinte la Sinaia (in alta ordine de idei, una foarte bine organizata, de altfel).

Organizatorii au facut un apel politicos celor prezenti sa nu se inregistreze conferinta altfel decat prin mijloacele tehnice ale echipei de profesionisti prezente acolo. Prin urmare, am renuntat la a filma sau a inregistra audio. Totusi, am facut cateva fotografii (cu un FUJUFILM FinePix S1000fd) - multumesc Iuliei pentru aparatul imprumutat, al nostru fiind stricat.

Prima zi, in seara deschiderii conferintei, sala mare a Cazinoului din Sinaia:

Ravi Zacharias aducand cuvinte de incurajare in vederea trairii si umblarii cu Dumnezeu:

Fr. Dani Popa din Hunedoara a tradus cu claritate, pastrand sensul din engleza.

Michael Ramsden, al doilea vorbitor principal:

O vedere din timpul de Intrebari si Raspunsuri:

Locul unde s-a tinut conferinta:

Mai mult au facut insa cuvintele auzite si cercetarea Duhului Sfant. O fotografie nu are memorie si nu poate inregistra fiorul cercetarii lui Dumnezeu. O fotografie are limitele ei, dar si rostul ei.

Desen cu nisip: Kseniya Simonova

Fisierul video de mai jos o arata pe castigatoarea unui concurs de talente din Ucraina, Kseniya Simonova, 24 de ani, desenand cu nisip pe o tabla luminoasa. Subiectul: cum au fost afectati oamenii obisnuiti de invazia germana in cel de-al doilea razboi mondial. "Marele razboi patriotic" a facut intre 8-11 milioane de victime dintr-un total al populatiei ucrainene de 42 de milioane de oameni.
Castigatoarea concursului a primit, se pare, un cec de 75.000 de lire sterline.

Clipul are urmatoarea descriere pe youtube: "Kseniya Simonova is a Ukrainian artist who just won Ukraine's version of "America's Got Talent." She uses a giant light box, dramatic music, imagination and "sand painting" skills to interpret Germany's invasion and occupation of Ukraine during WWII."

Unde cautam intelepciune si in cine ne incredem

Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.” Şi Saul a chemat tot poporul la război, ca să se coboare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!” Şi David a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va coborî.” David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila, pe mine şi pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” Atunci David s-a sculat cu oamenii lui, în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. David a locuit în pustiu, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustiul Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui. (1 Samuel 23:7-14)

Ce am remarcat este faptul ca Saul si-a zis: "Dumnezeu il da in mainile mele". Dar, dupa desfasurarea evenimentelor conform citatului de mai sus, concluzia este ca "dar Dumnezeu nu l-a dat in mainile lui".

Saul foloseste o anumita oportunitate. Circumstanta pe care o vede Saul ii pare acestuia potrivita pentru indemplinirea scopului sau de a-l prinde pe David. Saul cheama tot poporul la razboi si pleaca inspre locul unde era David.

Saul a luat in calcul toate circumstantele si i-a parut ca Dumnezeu il da pe David in mainile lui. Ce n-a facut Saul - nu l-a intrebat pe Domnul. David insa, l-a intrebat.

Apoi, conform raspunului Domnului la intrebarea lui David, locuitorii cetatii unde era David, localitate care tocmai fusese izbavita de filisteni prin efortul lui David, l-ar fi dat pe David in mainile lui Saul. Chiar daca oamenii aceia ar fi facut-o, Dumnezeu nu a facut-o. David nu l-a izbavit pe Dumnezeu din nimic... nici nu ar fi avut din ce. Si totusi, ce frumos: chiar daca oamenii pe care i-a izbavit l-ar fi parasit, Dumnezeu nu l-a parasit. Este una sa te increzi in relatii omenesti si cu totul altceva sa te increzi in Domnul.

Conteaza, asadar: unde cautam calauzire (la Dumnezeu sau in intelepciunea noastra), dar si in cine ne incredem, pe cine ne bazam. Saul a cautat calauzire in intelepciunea lui si s-a increzut in puterea poporului (a chemat tot poporul).

David l-a intrebat pe Domnul si s-a increzut in raspunsul Domnului si in ocrotirea Lui. La sfarsitul vietii David compune o cantare prin care sa-I multumeasca Domnului pentru ca l-a izbavit din mana lui Saul si a tuturor vrajmasilor sai.

In spatele unei asemenea purtari sta o perspectiva corecta asupra a cine este Dumnezeu si cine este acela care isi pune aceasta problema.

Doamne, ajuta-ne sa pastram o parere reala si smerita despre noi insine, alergand mereu la Tine, Raspunsul la orice problema a noastra, Tu, Cel care nu ne dai in mainile celui rau.

Ravi Zacharias si minimalizarea in afirmatii a credintei crestine: Arthur Peacocke

"... Pericolul mult mai mare apare in cazul mintilor mature, care ataca relevanta mesajului biblic. Citeam in urma cu ceva timp un articol de Arthur Peacocke, academician renumit al Universitatii Oxford. Peacocke este coordonatorul programului interdisciplinar de studiu al relationarii religiei la stiinta. Este un profesor respectat, laureat al premiului Templeton pentru Religie si o sursa de materiale remarcabile in domeniu. In articolul mentionat, acesta atrage atentia Bisericii asupra mesajului biblic si propovaduirii acestuia. Din pacate, in concluzia articolului, cu care nu sunt deloc de acord, acesta indeamna Biserica sa-si schimbe nu doar modul de relationare la tiparul de gandire contemporan, ci chiar mesajul Evangheliei. El face urmatoarea observatie:

'Pentru a face evanghelizare cu adevarat, Biserica mileniului viitor are neaparata nevoie de o teologie liberala si chiar radicala, mai ales in raport cu perceptia contemporana influentata de stiinta. Pentru a fi mai credibila, teologia crestina trebuie redusa la notiunile esentiale, chiar minimalista in afirmatii, doar atunci va dobandi acel grad de veridicitate in privinta realitatilor fundamentale pe care il are stiinta in raport cu realitatile naturale - si isi va castiga numele de purtator al adevarului.'

Ramanem stupefiati in fata unei asemenea afirmatii impertinente, care chiar neaga caracterul supranatural al mesajului lui Isus Cristos. Ganditi-va la ce suntem indemnati: o teologie crestina 'redusa la notiunile esentiale, chiar minimalista in afirmatii'. Mi se pare ridicol ca un om cu un nivel de cunoastere atat de ridicat sa reformuleze credinta crestina ca pe ceva fabricat, in loc sa-i recunoasca valoarea dezvaluita de Dumnezeu in Cuvantul Sau. Am o veste pentru acest om invatat: crestinismul pe care si-l doreste este unul nebiblic, care isi pierde insasi sursa puterii.

Prin afirmatiile sale, Peacocke doreste sa sugereze ca omul s-a maturizat si nu se mai lasa dus de 'notiunile elementare' ale mesajului biblic. Greseste foarte mult, atat filosofic, cat si empiric vorbind. Daca e sa privim adevarul in fata, cu cat percepem mai mult decaderea morala inregistrata de spiritul uman, cu atat mai mult putem observa gradul de saracie a conditiei umane. Acest intelectual ar face bine sa ia aminte la avertismentul facut de cunoscutul jurnalist Malcolm Muggeridge: 'Stirile noi sunt de fapt stiri vechi care li se intampla unor oameni noi'."

[de Ravi Zacharias, din Este Biserica ta pregatita?, pag. 75]

Despre incercare si suferinta

Credinta nu inseamna sa avem raspunsuri la suferinta noastra, credinta inseamna sa ne incredem in Dumnezeu in ciuda suferintei noastre. (Peter Grant)

Omul nu este in primul rand o fiinta fizica cu experienta spirituala, ci o fiinta spirituala care are experienta fizica. (Teilhard de Chardin)

Sa-L gasesti pe Dumnezeu in viata aceasta nu inseamna sa construiesti o casa intr-un loc neatins de furtuni, mai degraba inseamna sa construiesti o casa pe care furtunile nu o pot dobori (Larry Crabb)

Durerea este un megafon prin care Dumnezeu vrea sa trezeasca o lume surda (C.S. Lewis)

John Guest, despre apologetica

Nu avem voie sa cedam lipsei de ratiune ce caracterizeaza aceste vremuri - negarea postmoderna a adevarului. Tipul acesta de renuntare poate fi observat cel mai des in biserica sub forma unei complaceri in experienta inchinarii, care ne atinge din punct de vedere emotional in acel moment, dar este complet detasata de viata zilnica si de discursul cultural implicit.

John Guest, in cartea editata de Ravi Zacharias si Norman Geisler, Este Biserica ta pregatita? prezinta patru resurse folositoare pentru invatarea si incurajarea apologeticii; o anexa la aceasta carte prezentand mai multe detalii cu privire la aceste documente. Este vorba despre The Case for Christ (Pledoarie pentru Cristos) de Lee Strobel, Darwin on Trial (Procesul lui Darwin) de Phillip Johnson, Crestinismul redus la esente, de C.S. Lewis, si More Than a Carpenter (Mai mult decat un simplu tamplar), de Josh McDowell. Legat de evolutionism, pe langa cartea lui Johnson, mai aminteste si Darwin's Black Box (Cutia neagra a lui Darwin), de Michael Behe.

Aceste lucrari sunt recomandate pentru familiarizarea cu apologetica si pentru abordarea unor probleme despre care e necesar sa se discute acasa, in familie sau cu prietenii apropiati. Sunt, intr-adevar, folositoare crestinului in vremuri ca acestea.

John Guest afirma:

Scopul apologeticii nu este doar de a intari credibilitatea credintei crestine in ochii credinciosului, ci mai degraba de a infrange suspiciunea celui ce nu crede. Desi exista nenumarate dovezi rezonabile care sa sustina credinta crestina, datorita faptului ca lumea postmoderna priveste cu suspiciune ratiunea, iar valorile morale si spirituale au fost reduse la opinii relativiste, puterea existentiala a unei comunitati crestine puternice reprezinta o aplogetica de neclintit...

Este Biserica Ta Pregatita - Ravi Zacharias

Ravi Zacharias scrie trei capitole in cartea "Este Biserica ta pregatita", fiind editor general impreuna cu Norman Geisler. Cartea se doreste a fi o pledoarie pentru rolul apologeticii in biserica locala, in case si in scoli.

Iata cateva fragmente, citate pe care mi le-am notat:

Putine obstacole in calea credintei sunt atat de grave precum expunerea unei vieti netraite asa cum se cuvine

De cate ori nu am intalnit crestini care, desi propovaduiesc adevaruri inaltatoare, duc o viata lipsita de acestea?

Realitatea este ca stilul de viata de astazi este foarte dezorganizat, desi foarte incarcat, iar inima este golita de sentimente, desi isi satisface orice fantezie.

Emotile reprezinta o parte vitala a fiintei noastre si trebuie exercitate, insa emotionalismul reprezinta pervertirea emotiei si lepadarea ratiunii. In consecinta, pentru crestinul obisnuit, mersul la biserica este o activitate ca toate celelalte. Este un fel de paranteza a vietii cotidiene pentru ca spiritul ramane nehranit datorita rutinei si presiunilor zilnice.

Cu toate acestea, multi indivizi care se folosesc de emotiile proprii ca factor de determinare cred ca pot gasi adevarul in acest fel. Gandirea exclusiva la acest nivel ii impinge tot mai mult spre interior, pana cand totul graviteaza in jurul pasiunilor personale, riscand obsesia de sine. Acesti indivizi isi restructureaza viziunea asupra lumii din perspectiva emotiilor - cu alte cuvinte, daca te simti bine, totul este in regula, sau cum spune un vers dintr-o melodie: 'Cum sa fie gresit, cand simt ca e asa de bine?' Din pacate, multe biserici au cedat modului de gandire de la acest nivel, dupa cum reiese din inchinarea si predicarea lor. Atunci cand alegem sa ne departam in predicare de dezbaterea ideilor dificile si sa predicam la nivelul emotiv, ne tragem pe sfoara audienta.

Iata si o intamplare pe care Ravi o relateaza, sugestiva pentru subiectul abordat:

... imi aduc aminte de un schimb de replici pe care l-am avut in campusul University of the Philippines, din Manita. Un student din public a strigat ca nimic in viata nu are sens.

  I-am raspuns: 'Nu crezi asta'

  Mi-a raspuns imediat: 'Ba da, cred!', la care i-am raspuns automat: 'Nu, nu crezi'. Mi-a spus exasperat: 'Ba da, cu siguranta cred, cine esti tu, sa-mi spui ca nu-i asa?'

  'Pai, repeta-mi ce-ai spus', i-am cerut eu.

  'Nimic in viata nu are sens', a repetat el.

  I-am spus: 'Te rog sa ramai in picioare, nu dureaza mult. Presupun ca tu presupui ca afirmatia ta are sens. Daca afirmatia ta are sens, atunci nu este totul lipsit de sens. Pe de alta parte, daca nimic in viata nu are sens, atunci ceea ce tocmai ai spus nu are niciun sens. Deci, de fapt, nu ai spus nimic.'

Ravi Zacharias in Romania: apologetica si evanghelizare

Din caietul participantului la Conferinta care a avut loc in Romania, Sinaia, 26-29.04.2010 am aflat ca Ravi Zacharias este presedintele Organizatiei Ravi Zacharias International Ministries (RZIM), cu sediul in Atlanta.

"Ravi s-a nascut in India, iar in 1966 a emigrat, stabilindu-se in Canada. A studiat teologia la Trinity Evanghelical Divinity Schol din Deerfield, Illinois, si la Universitatea Cambridge din Anglia. Este autorul a numeroase carti, printre care Poate omul sa traiasca fara Dumnezeu, Strigatele inimii, Cine L-a creat pe Dumnezeu, Izbaveste-ne de rau si multe altele, distingandu-se ca apologet si filosof redutabil, care a dezbatut problema existentei lui Dumnezeu in multe universitati cu renume, printre care harvard si Princeton in Statele Unite, dar si din alte parti ale lumii. A conferentiat in peste cincizeci de tari si emisiunea lui radiofonica saptamanala Let My People Think (Lasati poporul Meu sa gandeasca) este difuzata prin peste 550 de posturi radio de pe glob..."

Cateva detalii gasim despre acest apologet si lucrarile sale am gasit aici si aici.

Conferinta din Aprilie din Romania l-a adus pe Ravi intr-un trup apasat de durere, dar cu o inima doritoare de slujire, aducand revigorarea sufleteasca celor prezenti si nu doar, conferinta fiind transmisa via internet. Mi s-a dat sa intalnesc rar astfel de oameni si nu o spun pentru ca este cunoscut si asa se face sa fie vorbit de bine... Un om smerit, atent si devotat lucrarii sale. De cateva ori l-am vazut rugandu-se, odata impreuna cu sotia, doar ei doi, chiar daca erau in holul unui hotel. Nu cauta sa iasa in evidenta prin stilul oratoric.

Iata cateva notite, scrise nu neaparat exact cum au fost spuse, dar care pastreaza ideea mesajului intentionat in diferitele sesiuni pe care Ravi le-a avut la aceasta Conferinta de Apologetica si Evanghelizare:

Iata cum zilele acestea prin actiunea unui singur vulcan lumea a fost nevoita sa se opreasca. Ciudat, fiindca se zice ca o mare explozie (Big-bang) a facut ca totul sa porneasca.

Nu a fost un accident cand, cu ani in urma, teologia era numita "regina stiintelor"

Impreuna cu scepticismul vine o insingurare a sufletului.

Cuvantul tau valoreaza cat tine. Cand l-ai pierdut nu te vei mai regasi pe tine.

Intreaga filosofie budista a fost scrisa pentru a raspunde la aceasta intrebare (problema suferintei): daca nu-ti doresti nimic, nu exista suferinta. Dar chiar si Dalai Lama doreste eliberarea Tibetului...

Nicio intrebare despre suferinta nu-si poate gasi rostul, decat daca intelegem ce inseamna viata si scopul ei

Dumnezeu nu este doar o fiinta morala, ci si una sfanta.

Nu este lumea noastra cea mai buna dintre lumile care ar putea exista, dar este mijlocul cel mai bun pentru  a ajunge la lumea cea mai buna

Punctul de plecare este autorul - in Dumnezeu nu e rau, sau contradictie; cand intri in prezenta lui Dumnezeu este acolo un sentiment de liniste totala intrerupta de un singur cuvant: "sfant"

La crucea Domnului Isus Cristos gasim raspunsul la problema suferintei.

Daca te preocupa problema raului din afara, intreaba-te de raul din launtru.

Nu problema raului este cea mai mare problema - lipsa de sens nu vine datorita prea multelor dureri, ci prea multelor placeri.

Contam pe lucruri mici si obisnuite, dar nu ne dam seama de valoarea lor decat atunci cand le pierdem.

O taietura cat de fina, poate face ca sangele tau sa intre in contact cu sange infectat si astfel se poate distruge tot sistemul imunitar - ce putem spune despre suflet? (pornografia)

Nu cantitatea de cuvinte, ci intelepciunea lor si momentul cand le-ai rostit.

Tot el spunea si ca dupa ora 21 nu crede ca se mai poate intampla ceva duhovnicesc...