Este Biserica Ta Pregatita - Ravi Zacharias

Ravi Zacharias scrie trei capitole in cartea "Este Biserica ta pregatita", fiind editor general impreuna cu Norman Geisler. Cartea se doreste a fi o pledoarie pentru rolul apologeticii in biserica locala, in case si in scoli.

Iata cateva fragmente, citate pe care mi le-am notat:

Putine obstacole in calea credintei sunt atat de grave precum expunerea unei vieti netraite asa cum se cuvine

De cate ori nu am intalnit crestini care, desi propovaduiesc adevaruri inaltatoare, duc o viata lipsita de acestea?

Realitatea este ca stilul de viata de astazi este foarte dezorganizat, desi foarte incarcat, iar inima este golita de sentimente, desi isi satisface orice fantezie.

Emotile reprezinta o parte vitala a fiintei noastre si trebuie exercitate, insa emotionalismul reprezinta pervertirea emotiei si lepadarea ratiunii. In consecinta, pentru crestinul obisnuit, mersul la biserica este o activitate ca toate celelalte. Este un fel de paranteza a vietii cotidiene pentru ca spiritul ramane nehranit datorita rutinei si presiunilor zilnice.

Cu toate acestea, multi indivizi care se folosesc de emotiile proprii ca factor de determinare cred ca pot gasi adevarul in acest fel. Gandirea exclusiva la acest nivel ii impinge tot mai mult spre interior, pana cand totul graviteaza in jurul pasiunilor personale, riscand obsesia de sine. Acesti indivizi isi restructureaza viziunea asupra lumii din perspectiva emotiilor - cu alte cuvinte, daca te simti bine, totul este in regula, sau cum spune un vers dintr-o melodie: 'Cum sa fie gresit, cand simt ca e asa de bine?' Din pacate, multe biserici au cedat modului de gandire de la acest nivel, dupa cum reiese din inchinarea si predicarea lor. Atunci cand alegem sa ne departam in predicare de dezbaterea ideilor dificile si sa predicam la nivelul emotiv, ne tragem pe sfoara audienta.

Iata si o intamplare pe care Ravi o relateaza, sugestiva pentru subiectul abordat:

... imi aduc aminte de un schimb de replici pe care l-am avut in campusul University of the Philippines, din Manita. Un student din public a strigat ca nimic in viata nu are sens.

  I-am raspuns: 'Nu crezi asta'

  Mi-a raspuns imediat: 'Ba da, cred!', la care i-am raspuns automat: 'Nu, nu crezi'. Mi-a spus exasperat: 'Ba da, cu siguranta cred, cine esti tu, sa-mi spui ca nu-i asa?'

  'Pai, repeta-mi ce-ai spus', i-am cerut eu.

  'Nimic in viata nu are sens', a repetat el.

  I-am spus: 'Te rog sa ramai in picioare, nu dureaza mult. Presupun ca tu presupui ca afirmatia ta are sens. Daca afirmatia ta are sens, atunci nu este totul lipsit de sens. Pe de alta parte, daca nimic in viata nu are sens, atunci ceea ce tocmai ai spus nu are niciun sens. Deci, de fapt, nu ai spus nimic.'