S-a inventat o expresie noua ce surprinde in cele doua cuvinte ale sale o contradictie in termeni - "dragoste libera". Ca si cum cel iubit a fost sau ar putea fi vreodata liber. Sta in natura dragostei sa se lege, iar institutia casatoriei nu face altceva decat sa-i aduca un compliment omului, crezandu-l pe cuvant" (pag. 113)
Mi-a atras atentia aceasta abordare. Asa este - dragostea leaga, uneste, iar casatoria realizeaza cadrul pentru aceasta unire, cautand s-o protejeze. Odata ce iubirea a fost redefinita, rostul institutiei casatoriei se evapora. Ceea ce ne face sa intelegem nevoia noastra de a adresa iubirea ca realitate esentiala mai intai de a apara casatoria ca institutie, pentru ca rostul casatoriei vine din iubirea reala.
Totodata, in momentul in care iubirea este pervertita in diferitele anomalii bolnavicioase ale sexualitatii, precum homosexualitatea, casatoria isi pierde din valoare. Cand un homosexual vrea sa se casatoreasca cu un alt homosexual devine aberant. Vorbim, desigur, despre dragostea daruirii de sine, nu despre aceea egocentrista si erotica.
Dragostea leaga, incheaga, face din doi unul. Atat de mare este puterea ei incat te poti uita la un barbat si la o femeie care s-au casatorit, sa vezi ca fiecare are trupul sau si totusi sa realizezi (cu ajutorul descoperirii lui Dumnezeu, sigur) ca cei doi sunt un singur trup. Cand un partener comite adulter, dragostea insasi este compromisa. Nu stiu cat de adanc ne gandim la aceste aspecte si la valoarea lor adevarata. Pe deoparte ne dorim sa iubim, intelegem ce facem iubirea - ca uneste, dar pare ca ne lasam prea usor influentati de mersul lumii si de ideea ei (gresita de altfel).
Cu siguranta ca valoarea iubirii nu trebuie aparata doar cu vorbe si atitudini ferme fata de atacurile care ar vrea s-o rapuna, ci traind-o cu adevarat in familii unde dragostea este dragostea lui Cristos care constrange. Institutia casatoriei ne face un compliment. Sa-l onoram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu