Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.” Şi Saul a chemat tot poporul la război, ca să se coboare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!” Şi David a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va coborî.” David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila, pe mine şi pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” Atunci David s-a sculat cu oamenii lui, în număr de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. David a locuit în pustiu, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustiul Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui. (1 Samuel 23:7-14)
Ce am remarcat este faptul ca Saul si-a zis: "Dumnezeu il da in mainile mele". Dar, dupa desfasurarea evenimentelor conform citatului de mai sus, concluzia este ca "dar Dumnezeu nu l-a dat in mainile lui".
Saul foloseste o anumita oportunitate. Circumstanta pe care o vede Saul ii pare acestuia potrivita pentru indemplinirea scopului sau de a-l prinde pe David. Saul cheama tot poporul la razboi si pleaca inspre locul unde era David.
Saul a luat in calcul toate circumstantele si i-a parut ca Dumnezeu il da pe David in mainile lui. Ce n-a facut Saul - nu l-a intrebat pe Domnul. David insa, l-a intrebat.
Apoi, conform raspunului Domnului la intrebarea lui David, locuitorii cetatii unde era David, localitate care tocmai fusese izbavita de filisteni prin efortul lui David, l-ar fi dat pe David in mainile lui Saul. Chiar daca oamenii aceia ar fi facut-o, Dumnezeu nu a facut-o. David nu l-a izbavit pe Dumnezeu din nimic... nici nu ar fi avut din ce. Si totusi, ce frumos: chiar daca oamenii pe care i-a izbavit l-ar fi parasit, Dumnezeu nu l-a parasit. Este una sa te increzi in relatii omenesti si cu totul altceva sa te increzi in Domnul.
Conteaza, asadar: unde cautam calauzire (la Dumnezeu sau in intelepciunea noastra), dar si in cine ne incredem, pe cine ne bazam. Saul a cautat calauzire in intelepciunea lui si s-a increzut in puterea poporului (a chemat tot poporul).
David l-a intrebat pe Domnul si s-a increzut in raspunsul Domnului si in ocrotirea Lui. La sfarsitul vietii David compune o cantare prin care sa-I multumeasca Domnului pentru ca l-a izbavit din mana lui Saul si a tuturor vrajmasilor sai.
In spatele unei asemenea purtari sta o perspectiva corecta asupra a cine este Dumnezeu si cine este acela care isi pune aceasta problema.
Doamne, ajuta-ne sa pastram o parere reala si smerita despre noi insine, alergand mereu la Tine, Raspunsul la orice problema a noastra, Tu, Cel care nu ne dai in mainile celui rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu