Biserica sub asediu - putem fi crestini daca nu mergem la Biserica?

A fi crestin tine lucrarea lui Dumnezeu, dupa planul Sau. Noi nu putem fi crestini fiindca asa ne taie pe noi capul. Nu exista o probabilitate oarecare de a deveni crestin. Nu putem sa ajungem sa fim crestini la intamplare, ca asa ne-a fost norocul. Daca exista aceasta notiune, exista fiindca increstinarea a fost facuta posibila de Cristos, dupa voia lui Dumnezeu, dupa planul lui Dumnezeu.

Vorbim, asadar, de un plan, de o vointa, de o putere (de a realiza planul) si de realizarea propriu-zisa a planului cu pricina. Planul lui Dumnezeu contine Biserica si nu exista alternativa la Biserica in acest plan, iar altul nu mai este. Exista, de asemenea, un singur Dumnezeu, care este etern si, prin urmare, neschimbator si, prin urmare, nu are doua planuri diferite. Ramane singura posibilitate cea exprimata de Scripturi, care este perfect logica, anume ca suntem sau nu crestini daca suntem sau nu parte din Biserica lui Cristos. Daca sunt crestin, atunci sunt parte din Biserica. Randuiala apostolica explicita a stabilit Biserica locala ca fiind Biserica in spatiu si timp (adica fratii de credinta dintr-o loc si dintr-un timp). Pavel a tinut mult la acest aspect, ca parte din slujba incredintata lui (a se citi pentru exemplificare, primul capitol din epistola sa catre Tit).

Biserica exista prin partasie si nu datorita ei. Nu suntem Biserica fiindca ne-am gasit noi trei patru sa facem un grup si ne intelegem bine, ci fiindca Cristos a gandit Biserica, a murit pentru ea si a chemat oamenii din lume sa intre in Biserica, prin botezul cu Acelasi Duh. Dar, fiindca suntem Biserica, suntem Trupul lui Cristos si, deci, avem partasie, ca madulare ale Trupului. Aceste imagini asupra carora nu insist ne ajuta sa intelegem foarte clar cum stau lucrurile. Astfel se face ca nu putem sa fim crestini dar fara sa facem parte din Biserica si, la nivel local, exista un "trebuie" natural, de a merge la Biserica. Fara legatura frateasca nu exista autenticitate in exprimarea "sunt crestin".

Nemergand la Biserica locala, care trebuie sa fie si A TA, atunci nu functionezi ca membru in Trup, ca madular care face ceva, care are o functie, un rol, un rost acolo. Cum, atunci, sa ai pretentia ca esti in Cristos? Aici e si un lucru interesant de observat - unul care critica faptul ca o Biserica oarecare nu merge bine si el insusi nu merge acolo sa ajute, sa-si faca datoria de madular, participa activ, de fapt, la starea aceea rea a respectivei biserici locale. E ciudat de ce mai critica atunci, nu? Poate fiindca, de fapt, nu e interesat de lucrarea ziditoare care se face in Biserica, lucrare care este a lui Cristos, dar care se face prin oameni, care au primit daruri din partea Lui in acest scop.

Ati vazut picior care sa existe singur, fara restul corpului? De ce nu exista? Fiindca rostul sau de picior este in trup. Si ce greu trebuie sa fie pentru trupul acela fara un madular... Dar, ce, ar zice unii, nu se poate picior fara trup? Pai, problema nu se pune, de fapt asa. Vedeti, ceea ce exista in lumea care ne inconjoara nu este la intamplare, ci toate au un rost, un sens, un scop, o ratiune, un motiv al existentei ca atare. Nu ne intrebam daca nu poate sa fie altfel, ci ne intrebam de ce sunt toate asa, intelegem, ne bucuram si traim. Daca medicina, de exemplu, nu ar intelege rostul celor ce sunt, ci si-ar propune sa studieze cum ar fi daca nervii ar fi muschi si muschii nervi, sa zic, ce boli ar mai rezolva si ce folos real ar avea o astfel de abordare aberanta?

Fapt este ca Biserica e Biserica, Trupul e Trup si ca fiecare credincios trebuie sa fie parte dintr-o Biserica locala, unde sa slujeasca. Numai pe hartie putem toti sa fim, eu ma refer la implicarea autentica de crestin autentic, daca tot vorbim despre aceasta. Aici este, de fapt, unul dintre cele mai importante teste din viata cuiva, fiindca vorbe putem spune toti si inca dintre cele mai frumoase (a se citi amagitoare).