Gelu Costa - poem in amintirea lui Vichente Huniadi

S-A OFILIT UN CRIN

În amintirea prietenului şi colegului VICHENTE HUNIADI

Tu, înger păzitor, nu-mi plînge plînsul
Ascultă-mă! Suspini mai greu ca mine...
Opreşte-te, ascultă, ştiu răspunsul,
Dar nu ţi-l spun, şi ştii de ce,... nu-i "mîine".

Mă ierţi? Te iert? of...cine cere, cine ?
Găsim iertarea ?E menită nouă?
Hai nu mai plânge, aripile-s pline
Sunt lacrimile noastre-n jur... sau plouă?

Mă sting, nu... ajutor! Dar vine cine?
Nu mă lăsaţi aici! Tăcerile imploră...
Adio mamă, tată ,copii ce e cu mine?
Aud un cîntec palid , la o soră...

Nu, nu-nţeleg, de ce se stinse visul?
Şi unde sunt? Mi-e teamă.... ce tăcere
Tu, înger păzitor nu-mi plînge plînsul!
S-a ofilit un crin şi-l simt cum piere...

Singurătatea doare. Printre gene

Furtuna smulge lacrimi.S-a sfârşit!

Osana azi trăirilor eterne!

Căci viaţa mea se pierde-n infinit.

Adio! Scump coleg!

Poezie scrisă de Gelu Costa

Haţeg

12.noiembrie. 2010