În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împãratul lui Iuda, Nebucadnețar, împãratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și l-a împresurat. Domnul a dat în mînile lui pe Ioiachim, împãratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului sãu, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului sãu.
(Daniel 1:1-2)
Sunt mentionate in acest pasaj mai multe locuri geografice, care au o semnificatie aparte in Scriptura.
Pe deoparte, citim despre Iuda si Ierusalim. Iuda este unul dintre fii lui Israel care si-a schimbat viata tumultoasa si a primit o binecuvantare speciala din partea tatalul sau. Din Iuda s-a nascut David, omul dupa inima lui Dumnezeu si tot din Iuda avea sa vina Cristos. In Iuda s-a dat sceptrul si Cristos va veni din nou ca Leul din semintia lui Iuda. Numele ne cheama sa-L laudam pe Domnul si ne atrage atentia asupra suveranitati Sale, chemandu-ne sa gasim reale motive in viata noastra pentru a-I aduce Lui laude. In general, sensul acestui nume este pozitiv (desi umbrit de Iuda Iscarioteanul, vom ramane la semnificatia care emana in general din intreaga Scriptura).
Apoi, sa ne gandim la Ierusalim. Cetatea ne vorbeste despre pace si ne duce cu gandul la Domnul pacii. Probabil ca acolo a domnit Melhisedec, imparatul pacii. Ierusalimul este cetatea iubita, pentru care a plans Cristos. Ierusalimul, dintre toate cetatile din lume, a fost aleasa pentru a preinchipui Cetatea Cereasca - Ierusalimul Ceresc. Acolo a venit Cristos sa fie rastignit. In momentul istoric de fata al capitolului, Israelul era impartit de multa vreme in doua imparatii, Iuda fiind una dintre ele, cu capitala la Ierusalim.
Ei bine, chiar daca sceptrul trebuia sa ramana in Iuda si chiar daca Iuda avea capitala la Ierusalim, orasul pacii, a venit vremea razboiului si a frangerii sceptrului, pentru ca poporul a pacatuit pana acolo incat judecata lui Dumnezeu nu a mai putut fi amanata. Ei nu s-au pocait si nu si-au schimbat viata.
Dar, iata-l pe Daniel traind cu credinta si in Babilon. Babilonul este un loc pagan in Biblie. Vechiul Babel a renascut in Babilon, care este si locul ales de Dumnezeu sa numeasca generic spatiul manifestarii pacatului (in Apocalipsa, Babilonul este cetatea cea mare, curva, mama spurcaciunilor pamantului, care este judecata la vremea potrivita). De asemenea, o conotatie profund negativa, cu implicatii spirituale speciala o are si tara Sinear. Faptul ca aceasta zona e mentionata in acest context sugereaza ceva de ordin spiritual. Deci, iata ca robii din Iuda si din Ierusalim sunt dusi captivi in Babilon, in Sinear.
Totusi, oameni ca Daniel au ramas fermi in credinta lor si in Babilon, si in Sinear, dovedind ca locul vietuirii omului nu-i poate impune acestuia stilul de viata. In Ierusalim oamenii erau stricati, la fel erau si in Babilon. Dar, oameni ca Daniel au cautat sfintenia si in Ierusalim, si in Sinear, in Babilon.
Poate ca suntem in Biserici pline de viata spirituala, poate ca nu. Poate suntem intr-o zona roditoare spiritual, cu multi ucenici care cresc spiritual cu adevarat, sau poate ca nu - poate ca suntem intr-o zona moarta, cu prefacuti si farisei, cu vorbareti si meseriasi din vorba. Ceea ce este esential este cine suntem noi, acolo unde suntem? Cine esti unde esti?
Daca noi suntem in Cristos, atunci suntem ca El in lume, fie in libertate, fie in inchisoare, fie in prigoana, fie intr-o mica pauza de liniste, fie in persecutie fizica, fie sub presiunea conformarii cu lumea si cu valorile sale de dragul relevantei. Nu prigoana, nu vremurile grele, nu locurile intunecate, nu grozavia pacatului, nici macar primejdiile printre fratii mincinosi nu ar trebui sa ne inspaimante, ci, ceea ce ar trebui sa ne faca sa tremuram, este realitatea prezentei in Cristos sau a separarii de El. Aceasta va proiecta asupra universului nostru realitatea umblarii cu Dumnezeu, sau nu.
Unde suntem fiecare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu