Apostolul Pavel ii scrie lui Tit, pe care-l lasase in Creta sa puna in randuiala ce nu apucase sa faca el si sa aseze presbiteri in fiecare cetate (evident, unde era o Biserica locala).
Aceasta scriere face referire atat la credinta adevarata, cat si la faptele credinciosului, apostolul punand accentul pe acestea doua, mai ales dorind sa-i indemne pe cretani la o traire in conformitate cu adevarul si cu credinta care este in conformitate cu adevarul.
Credinta autentica si trairea folositoare in fapte sunt mereu impreuna. Credinta aduce faptele, iar faptele arata credinta. Aceasta ne ajuta foarte mult in discernerea falsului de adevarat, in viata reala, printre atat de multe provocari.
Se poate sa fie oameni care sa faca anumite fapte, dar sa nu aiba credinta? Se poate sa fie oameni care spun ca au credinta, dar faptele nu-i autentifica? Apostolul Pavel spune ca da. Si il avertizeaza pe Tit cu privire la pericolul declaratiilor fara sustinere in realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu