Daniel 9 - referinte in rugaciunea lui Daniel

Daniel 9 este un capitol de referinta al cartii care poarta numele unui om "cu dosarul curat", dar si al Scripturii - Cuvantul lui Dumnezeu ne pune fata in fata cu un moment colosal al istoriei, care s-a inmplat probabil intr-o camera in Orient, intr-un colt de lume.

Batran fiind, omul preaiubit, Daniel, ajunge prin studiul Scripturilor - de care dispunea la momentul acela - sa priceapa hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu cu privire la ducerea in robie a evreilor, una fara precedent in istoria umanitatii, avand in vedere toate considerentele care au definit-o. In clipa acestei realizari, Daniel intelege ca trebuie sa se roage lui Dumnezeu, ca trebuie sa caute iertarea lui Dumnezeu.

În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. (Daniel 9: 1-3)

In rugaciunea sa, Daniel se refera la Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu si la proroci, ca factori prin care Dumnezeu a vrut sa evite robia si blestemul, dar care nu le-au folosit evreilor impietriti. Si, dupa cum cei mai multi dintre parintii lor au pierit in cei 40 de ani prin pustie, tot asa si generatia lui Ioiachim a fost dusa in robie. Intai au fost stramutati cei din Regatul de Nord, apoi cei din Iuda au fost dusi in robie in trei randuri de catre babilonieni. Robia babiloniana a durat 70 de ani, cat timp a tinut si Imperiul Haldeilor. Tot cam aceasta perioada a fost si cea a vietii lui Daniel in robie. Saptezeci de saptamani urmau sa fie profetite cu privire la o alta perioada care va urma, si care includea venirea Unsului, starpirea lui si realizarea mantuirii pentru oameni.

Daniel nu ezita sa recunoasca sursa starii deplorabile a Ierusalimului, a Templului, a robiei generatiei care traia in diverse locuri pe pamant, in vremea lui. El, batran fiind deja, nu ezita sa se pocaiasca si sa ceara iertare pentru conducatorii evreilor, pentru parintii lor, pentru tot poporul si pentru el. Este evident ca rugaciunea sa a fost o reactie la intelegerea realitatii imediate in lumina Scripturilor.

Scrierile lui Ieremia erau inca proaspete. Daniel a mai studiat si Legea lui Moise (despre care se mentioneaza in contextul acestui capitol) si, probabil, si alte carti sacre. Dar a inteles imediat ca evreii au avut doua maini intinse din partea lui Dumnezeu - Scriptura si prorocii, dar ca acestia au refuzat bratele divine in mod sistematic, ajungand sa moara uitati de fratii lor prin diverse locuri de pe glob, in mijlocul unor straini si departe de tara lor.

In primul rand, Daniel ne prezinta oglinda Scripturii, in care noi trebuie sa ne uitam pentru a vedea realitatea lui Dumnezeu (nu a imaginatiei noastre) si pentru a intelege valoarea realitatii pe care o traim. Oglinda Cuvantului ne spune daca suntem gresiti si ne arata si unde.

După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea, şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. (Daniel 9:13-14)

A nu privi la timp in Scriptura este dezastruos. Oamenii isi pot face foarte usor propria realitate, pe care sa o creada, dar care sa-i insele o viata intreaga. Omul, fara Scriptura, este ratacitor si vesnic prierdut, unul care nu se regaseste niciodata, dar continua sa caute fara speranta, deseori crezand ca e pe calea cea buna, insa fara sa fie deloc. A nu lua aminte la adevarul lui Dumnezeu este dureros de grav.

In al doilea rand, Daniel marturiseste in rugaciune greseala evreilor de a nu lua aminte la sfaturile prorocilor:

N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii; (Daniel 9:6-10)

Exista si astazi duhul prorocilor. Si astazi Dumnezeu ne mustra prin oameni, doreste sa ne indrepte prin trimisii Sai. Evanghelistii merg incaltati cu ravna Evangheliei pacii pana la marginile pamantului. Crestinii duhovnicesti si maturi cauta sa-i invete pe altii caile Domnului. Porunca lui Cristos nu a fost doar evanghelizarea, ci si ucenicizarea - a-i invata pe ucenici sa pazeasca tot ceea ce Cristos i-a invatat pe ucenicii Sai.

Asadar, noi trebuie sa avem mereu dorinta sa ne privim in oglinda Cuvantului, asa cum suntem, spre indreptarea noastra, asa cum ar trebui sa fim. Dar, noi trebuie sa primim mustrarea si indreptarea, precum si invatatura buna, din partea fratilor maturi in credinta si duhovnicesti, ca sa ne indreptam calea spre ceruri, spre premiul chemarii ceresti.

Daniel a plans pentru impietrirea poporului sau de a primi cercetarea lui Dumnezeu prin Scrierile Sfinte si prin "graiul prorocilor" (am folosit expresia pentru a va indemna sa cititi cartea cu acest nume, scrisa de P. Popovici, si care descrie in amanuntime impietrirea sistematica a poporului fata de cercetarea divina). Noul Testament ne spune ca noi trebuie sa invatam din aceste pilde din vechime, sa nu cadem in aceeasi pilda de neascultare. Cine crede, asadar, ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada!

Daniel a reusit sa identifice radacina principala a problemei robiei lui si a poporului sau - respingerea chemarii lui Dumnezeu. O alta solutie el nu a aflat, decat pocainta fata de o asemenea atitudine. Sa nu uitam ca Daniel este aici la finalul vietii sale, undeva la peste 80 de ani; ca a umblat cu Dumnezeu si ca a facut mari ispravi cu Dumnezeul sau. Acum sa se pocaiasca el, la batranete? Pai Dumnezeu l-a ridicat in viata si a fost cu el - nu este aceasta o dovada a faptului ca a fost acceptat de Dumnezeu? Pentru ce, dar, sa se mai pocaiasca? Daniel acum intelege, prin studiul Scripturii, o mare realitate, un adevar. Si singura solutie pentru el este pocainta in rugaciune. De indata ce el a acceptat aceasta solutie buna, Dumnezeu a si rostit cuvantul care urma sa fie dus la Daniel, dovada ca alegerea lui a fost ce corecta, cea buna.

Si noi trebuie sa fim intelepti sa nu ne impotrivim Cuvantului sfant si sa nu nesocotim cercetarea lui Dumnezeu prin vocea trimisilor Sai care propovaduiesc adevarul acestui Cuvant care ramane in veci. Altfel, nu am invatat nimic din istorie si groapa pildelor de neascultare este la un pas in fata noastra, fara ca s-o vedem macar.