E tarziu, soarele s-a dus la culcare.
De fapt, munceste, in vis...
Pe alte hotare.
Pleoapele sunt mai grele, ochii mai goi
Desi au vazut mai multe
Doar umbre ramas-au, doar amintiri
E greu de aflat - cine suntem noi?
Nu ne spune nimeni asta la stiri.
Suntem angajati la hotel
Sa ajutam trecatorii.
Anume: pe ce-i ce-si asteapta zorii
In pijamale noi.
Suntem de garda-n spital.
In caz ca se-ntampla ceva, vreo sclipire
Sa-i linistim pe suspecti
Sa-i calmam.
Sa le vorbim despre o falsa iubire.
Dar ce-i ce-l mai trist e ca jucam doar un rol.
Un rol la hotel, la spital, sau acasa.
Facem ce scrie in foi, privind in gol.
Si zambim multumiti - avem ce pune pe masa.
Mergem la biserica si venim.
Suntem tot la fel, cu haine noi.
Mai ales de Craciun, de sarbatori.
Important e ca vrem sa ne facem casa.
Si, o gradina cu flori.
Auzim despre unii care au fost eroi.
Eroi ai credintei, ai faptei.
Putem vorbi despre cinste, dar ea nu e-n noi,
Suntem doar niste pietre in ploi.
Niste pietre roase.
Ne place. Vrem mai multe povesti despre Cristos,
Dar sa le spuna cineva cu talent.
Cineva atent,
Care sa nu ne jigneasca, sa vorbeasca frumos.
Asteptam sa facem ceva, sa nu stam
Sa jucam o saptica, o carte...
Nu ne intereseaza de muritori.
In filme cei buni, doar, au parte.
Pe pamant ne strangem comori...
Da, nu-i asa scris in Carte...
Dar, asa e in viata. In realitate.
Jucam dansuri nebune in hori, pompos -
Noi suntem romani si crestini...
De dinainte de Roma, de Cristos.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu