De ce sa spun si altora

Citeam undeva o istorioara menita sa ne motiveze sa spunem altora despre Dumnezeu. Se spune acolo ca, in decembrie 1996, cand o familie numeroasa s-a strans intr-un oras pentru a se pregati de sarbatorile pentru craciun. Datorita numarului mare de membrii, cinci dintre copii au fost pusi sa doarma intr-un garaj, iar, la usa, s-a montat un radiator, care sa asigure incalzirea incaperii. In timpul orelor dimninetii radiatorul a luat foc, blocand astfel calea de iesire. "In doar cateva secunde incaperea garajului devenise un infern." Tatal a patruns printre flacari sa-si salveze copii, dar, tragic, la ferestrele garajului erau gratii... Toti cei cinci copii au murit arzand. "Garajul avea o singura usa, dar era in flacari".

Langa aceasta ilustratie, am vazut si un comentariu. Il voi reda mai jos:
"Hai sa ne intoarcem inapoi in timp. Cu cateva minute inainte ca radiatorul sa ia foc. Privesti in noapte la imaginea plina de pace a celor cinci copii dormind. Stii ca in orice moment incaperea va deveni un infern iar copii vor arde de vii. Te lasa constiinta sa pleci, vazandu-ti de drum? Nu! Trebuie sa ii trezesti si sa-i avertizezi sa fuga din calea mortii!"

As vrea sa aduc un comentariu la concluzia din citatul de mai sus, fata de ilustratie. Totusi, inainte de a face aceasta, ma voi asigura sa specific faptul ca nu incerc deloc sa denigrez pe cei care au scris aceasta ilustratie, sau sa arat ca au gresit. Este treaba lor cum si de ce au folosit ilustratia. Tot ce spun este doar o observatie, dar pe care va rog sa o luati in considerare, daca cititi aceste randuri.

In primul rand, as vrea sa va prezint o alta imagine. Nu copii plini de pace care dorm. Ci, niste criminali care s-au refugiat pentru o vreme, intr-un mod ilicit, undeva, sa doarma. Niste scursuri ale societatii. Te-ai mai duce sa-i atentionezi ca vine infernul?

Sau - tu de ce spui si altora despre Dumnezeu? Cineva a fost in Africa sa vesteasca Evanghelia, fiindca a vazut poze cu sarmani care mor si, se duc in iad... Ajungand acolo a vazut realitatea - nu erau niste copilasi puri, ci niste pacatosi grosolani, care nu voiau sa se pocaiasca! Aceasta este realitatea!

Inima noastra rea, nu vrea sa se pocaiasca. Cititi Romani! Mintea noastra pervertita nu poate intelege intelepciunea lui Dumnezeu. Cititi 1 Corinteni 1 si 2! Suntem incapabili in vreun fel sa facem ceva pentru a ne salva. Dar, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau sa ne fie singura cale de salvare. Duhul Sfant a venit sa ne dovedeasca pacatul si sa ne explice Evanghelia, atunci cand ea este vestita!

Nu! Tu nu te-ai duce sa spui nimanui. Si, o, cat de multi cred ca ei merg... Noi nici nu aveam de unde stii de Dumnezeu, daca EL nu se revela... Poate din povesti vechi, prea denaturate ca sa insemne ceva, ale primilor oameni... Dumnezeu ne-a iubit. Dar, nu pentru noi. Fiindca noi eram rai. Ci, pentru El. Da, El este cauza vestirii Evangheliei, nu noi.

Umanismul si-a facut loc in gandurile oamenilor de astazi. V-as chema sa nu il lasam sa ne influenteze si noua gandirea. De ce sa spun altora - fiindca, sarmanii de ei vor muri? Sau fiindca Dumnezeu nu va fii glorificat si prin ei? Urmaresc oare slava lui Dumnezeu, sau nevoia unui "sarman" copil?

Fratilor, noi oamenii nu suntem copii puri, asa de plapanzi si delicati. Suntem niste mostri asa de urati, incat ne privim unii pe altii drept "frumosi", "intelepti", "preasfinti", "preafericiti", sau mai stiu eu cum... In traducerea Cornilescu scrie la un moment dat despre Dumnezeu, iar Pavel il numeste "fericitul Dumnezeu". Imaginati-va ca oamenii se numesc unii pe altii "preafericiti"... Dar aceasta era o paranteza.

Oare intelegem cu adevarat ca Dumnezeu a venit intr-o lume de tot felul de uraciuni animalesti, pline de ura si in dizgratie, a suferit mania lor si a acceptat purtarea lor sleioasa si muscarile lor pline de veninul oricarui pacat. Iar, ca dreapta rasplata a iubirii Sale, ca sa-Si arate aceasta iubire, a luat aceste pacate si grozavii pe care vorbele nu le pot descrie, le-a imbracat cu o gratie de Dumnezeu si, urcandu-se pe o cruce oarecare de lemn, a acceptat revarsarea maniei lui Dumnezeu... Cred ca sunt prea coplesit acum sa mai descriu.

De ce sa spun si altora? Fiindca mor bietii oameni? Sau fiindca slava lui Dumnezeu este batjocorita? Pot vedea suferinta oamenilor care o merita, dar nu vad suferinta Dumnezeului care nu merita asa ceva? Atunci sunt orb. Ce ma motiveaza? Ce ma umple de dorul de a evangheliza? O, daca ar fii iubirea de Dumnezeu, respectul adanc venit in urma constientizarii inimaginabilei Lui FAPTE, dar despre care stim prin harul Sau, prin Duhul Sfant, prin Scripturi...

Sa revenim. Intr-un grajdi dorm cinci criminali odiosi. Cinci scursuri pline de cele mai oribile fapte. Afara, in noapte, altii urla in haita, cautand inca vreo victima. In partea opusa a globului pe care-l impartim cu ura, pe strazile unui mare oras, milioane de oameni se destrabaleaza in numele egalitatii, defiland imbracati in culorile unui curcubeu al morbidului, intunecat si patat de orice fel de necuratie. Pe ici colo, niste lumini indraznesc sa licareasca in noapte si sa spuna un adevar pe care ceilalti toti il batjocoresc - "sunteti pacatosi".

Cel de langa tine nu este un sarman om. Este un pacatos oribil. Noi toti asa am fost, inainte sa ne gaseasca Dumnezeu. Dumnezeu si harul Sau nu este inca un produs pe piata alba sau neagra, dupa cum ne vine noua sa-l catalogam. El nu este o comoara care ne salveaza din impasul nostru. Dumnezeu este Fiinta cea mai mareata din univers si care transcende universul. Este Creatorul care vede cel mai bine starea noastra plina de mizerie. Spune-le prietenilor tai ca au nevoie de Dumnezeu mai mult decat isi imagineaza ei... Mai mult decat iti imaginezi tu...

Sa vestim Evanghelia harului, dar sa avem in minte faptul ca "toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu". Cineva zicea ca, daca nu-ti pasa de cei nemantuiti, atunci poti fii sigur ca nici tu nu esti. Dar, aceasta vine dintr-o inima care a inteles dragostea lui Dumnezeu, care ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din acest veac rau si murdar si... ticalos!

Sa spunem despre Dumnezeu! Sa o facem pentru gloria Lui! Sa o facem pentru a-L preamari pe El prin adevar! Iar, daca se intoarce vreun pacatos la El, aduceti-I Lui TOATA slava. E a Lui!

GLORIE TIE, DOAMNE, STAPANE!