Fara sa intru pe taramul iluzoriu si himeric al psihologiei, abordez subiectul imaginii de sine despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme.
Se pare ca Isus, cel "bun la toate" e "pus" sa ne rezolve noua problemele pe care, evident, psihologia nu le poate rezolva. Cred ca ne-am pierdut in detaliu. Omul are o singura problema - problema pacatului. Are o singura nevoie - mantuirea. Desigur, acelea care deriva din acestea pot fi in continuare numite probleme si nevoi. Tratati insa radacina si pomul se va insanatosi.
Scriptura nu ne cheama sa predicam un Isus care rezolva problema imaginii de sine pe care un om o are, pentru ca acesta sa functioneze la parametrii normali. Noi suntem chemati, crestini fiind, sa facem ucenici. Ce presupune aceasta? Printre altele, presupune ca sa-i spui omului pacatos ca e pacatos. Ca cei mai buni parametri in care ar putea functiona sunt doar niste erori. Ca Dumnezeu e gata sa-si reverse mania fata de pacatosi.
Omul trebuie sa inteleaga ca Dumnezeu nu trateaza o boala a lipsei de tratament psihologic. El nu ne aduce mantuirea pentru ca suntem noi bolnavi, ci fiindca este El dragoste. Nu noi L-am determinat sa isi dea viata, ci El a hotarat aceasta chiar inainte sa fim creati. El nu aduce mantuirea ca sa ne scape de o boala care ne impiedica sa ne realizam profesional si care ne opreste de la a socializa cu ceilalti. El ne-a adus propovaduirea Evangheliei mantuirii prin credinta, prin har, ca sa nu se reverse peste noi mania lui Dumnezeu.
Aceasta manie s-a revarsat din plin peste Domnul Isus, care a murit pe cruce in locul nostru. Suntem salvati de mania lui Dumnezeu care ne trimite in iad si nu de iad si nici de diavolul. Cititi Romani. Cititi Biblia!
Vrem oare sa oferim oamenilor o alternativa pentru toate aspectele vietii pamantesti, sau vrem sa oferim o alternativa unica tocmai la viata pamanteasca a oamenilor? Noi ce am primit? O salvare de singurate, sau viata vesnica alaturi de Dumnezeu in locul pregatit de El, care nu e in nici un caz starea pamanteasca de acum?
Pentru unii, credinta in Dumnezeu aduce victorie pe pamant. Pentru altii, o traire in credinta aceasta aduce infrangere si moarte de martir. Citit Evrei 11. Mantuirea lui Dumnezeu nu se defineste dupa consecinte. Ea este mantuirea, salvarea, izbavirea omului de pedeapsa meritata pe care Dumnezeu, in rabdarea Lui, nu o aplica inca, dandu-i omului inca o sansa in harul Sau suveran.
E o atentionare ce scriu acum - sa nu lasam ideile psihologice, pur omenesti sa afecteze (negativ in orice situatie, daca sunt omenesti) predicarea si slujirea noastra in lupta pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.
Daca ai o imagine rea de sine e de bine. Uita-te bine inca odata. Vei vedea o inima rea si necredincioasa. Atat poti da tu. Cel mai bun lucru pe care-l poti face e doar o mizerie de prost gust. Acum, insa, Dumnezeu l-a trimis pe Singurul Sau Fiu, pe Isus Cristos, ca sa te rascumpere. Nu sa-ti dea o noua imagine de sine, ci sa te schimbe total, sa-ti dea o noua identitate. Desigur, imaginea se schimba, dar e o consecinta a identitatii. Unul care se pocaieste, care se intoarce la Dumnezeu, primeste harul nasterii din nou si, un om nou, ascuns al inimii, ia fiinta si asteapta o crestere.
Doar ca el este unul smerit, plin de dorul dupa chipul lui Dumnezeu. El nu are nevoie de o imagine buna de sine, ci de o imagine buna de Dumnezeu. El are nevoie de Cuvantul lui Dumnezeu si de partasia cu Dumnezeu intr-o stare reala de inchinare autentica, pentru a creste, a deveni dupa chipul Domnului Isus care este chipul Dumnezeului nevazut.
Esti crestin si ai o imagine rea de sine? Nu-ti mai pune problema asa. Intelege ca tu trebuie sa lasi in urma chipul firii tale, imaginea ta si sa te conformezi in esenta omului celui nou in chipul lui Dumnezeu, in adevar. E bine ca ai o parere proasta despre tine, iti foloseste - omul si eforturile sale cele mai nobile: o iluzie a unui vis numit corect cosmar.
Sa ne smerim, sa ne lasam poftele firii si sa uitam de "puterea" care vine in urma unei personalitati puternice. Sa traim in puterea Duhului pe care il da Dumnezeu celor care sunt fii, pe care acestia il primesc in inima, in urma credintei si il pastreaza prin traire autentica dupa voia lui Dumnezeu. Noi suntem rai, Dumnezeu e bun. Trebuie sa devenim ca El, iar pentru aceasta trebuie sa ne lasam ciopliti si modelati, chiar daca doare si, da, doare!
Dar, Dumnezeu este Maestrul inimii. El stie sa faca dintr-o inima rea, o inima dupa voia Lui. Totusi, prin metoda Lui si dupa planul Sau. Ne vom smeri inaintea Lui? Vom recunoaste ca suntem rai din fire? Vom primi noile invataturi, ale Imparatiei Cerurilor, in asa fel incat sa le traim cu constinciozitate in fiecare zi? Cititi si Luca 6. Domnul sa ne invete in continuare in scoala Lui... daca suntem fii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu