duminică, 14 decembrie 2008

Cateva realitati despre ecumenismul de acum



Exista o lista a celor care au semnat acest acord despre care se vorbeste in filmulet, pe care o puteti gasi la adresa http://www.seekgod.ca/ect.htm

Iata o serie a unei inregistrari unde se discuta acesta chestiune. Sunt mai multe parti si se trece automat de la una la alta. Daca nu, faceti referire la pagina: http://www.youtube.com/watch?v=kBqbXwsFIXg


Un comentariu:

anabaptistul spunea...

Căile ecumenismului duc spre Roma


In timpul primelor secole ale crestinismului acest articol nu si-ar fi avut rostul pentru ca nu exista un grup (specific) de destinatari care sa fie avertizat de pericolul Miscarii ecumenice. Secole la rand aceasta miscare a fost inexistenta pentru ca ea s-a nascut din dorinta cultelor protestante de a se uni pentru a duce Evanghelia pana la marginile Pamantului, conform Marii Trimiteri din Matei 28:19-20. Acestei dorinte arzatoare i s-au alaturat in timp si catolicii care, de ceva vreme, parasisera fata dictatoriala, plini de speranta ca prin aceasta colaborare îi vor aduce din nou in sanul Bisericii Mama pe "fratii separati".
Miscarea ecumenica a luat fiinta in doua etape: prima, in 1846 in Londra cand s-au pus bazele Aliantei Evanghelice Mondiale; iar a doua, in 1910 la Edinburgh. Mai tarziu (1948) Miscarea a devenit Consiliul Mondial al Bisericilor.
Acestea au fost zilele inceputurilor slabe ale Miscarii ecumenice din apusul Europei care, mai tarziu, au luat o amploare de nebanuit pentru fondatorii săi.
Privind in trecut doresc sa vedem daca primele biserici ce stau la baza Miscarii ecumenice sunt biserici ale lui Hristos si daca bisericile ce formeaza Alianta Evanghelica din Romania sunt implicate in ecumenism si implicatiile ecumenismului pe termen lung.
La o privire sumara, scopul acestei miscari pare a fi convertirea lumii necrestine inainte de revenirea Domnului Isus. Privind mai atent se pot ridica cateva interogaţii:
a) este miscarea ecumenica formata din biserici nou-testamentare autentice?
b) functioneaza ele fiecare in parte cu autoritate de la Domnul Isus Hristos?
c) au prigonit ele Biserica Domnului Isus?
La inceputurile ei miscarea ecumenica a fost compusa printe altii din: prezbiterieni, luterani, anglicani, metodisti etc.
Protestantii sunt grupari iesite din sanul Bisericii Catolice, grupări ce nu si-au dus reforma pana la capat. Ele au aparut datorita gravelor abateri doctrinare ale catolicismului si pe baza ideii ca, de-a lungul veacurilor, Biserica a cazut in apostazie si Dumnezeu a ridicat un om din mijlocul ei sa o readuca la viata, corectand unele abateri. Prin insasi ideea de Reforma se neaga intentionat si se trece cu vederea existenta adevaratei Biserici, Biserica ce il are fondator pe Domnul Isus si care isi va incheia existenta la Rapire.
La despartirea lor din corpul bisericii mama, toate bisericile protestante au marturisit ca aceasta era cazuta de mult timp in apostazie si ca Domnul Isus nu mai era Capul ei. Şi, logic, dacă o biserica nu-L mai are Cap pe Isus Hristos, atunci nu mai are dreptul de a predica, de a-si exercita randuielile si de a întemeia biserici de aceeasi credinta, doctrina si practica cu ea. Stim cu totii ca botezul este acela care te face membru intr-o biserica.
Daca autoritatea celor ce au fondat bisericile protestante a fost primita de la catolici sau de la protestanţi înşişi, aceasta autoritate nu este recunoscuta de Hristos Isus; in concluzie, o biserica formata fara autoritate de la El nu este biserica nou-testamentara. Daca cel ce boteaza nu are autoritate scripturala, atunci nici botezul nu este valid.
Luther, Calvin, Zwingli, Henric al VIII-lea (fondatorul Bisericii Anglicane), John si Charles Wesley (fondatorii metodistilor) si altii au fost membri ai Bisericii Catolice si chiar au murit fara a fi botezati cu un botez valid care sa includa următoarele elemente:
a) un candidat scripural (o persoana matura si nascuta din nou);
b) un motiv scriptural (botezul este pur simbolic, nu spala pacatele si nu mantuieste pe nimeni);
c) un mod scriptural de oficiere (afundare totala sub apa);
d) un administrator scriptural (succesiunea baptismala a bisericii ce efectueaza insarcinarea nu trebuie sa se intersecteze cu Biserica Romei sau cu vreo biserica falsa si trebuie sa aiba o succesiune neintrerupta inapoi pana la prima Biserica fondata de Domnul Isus).
Astăzi avem mai multe feluri de botez care, de fapt, originează de la mai mulţi fondatori umani care marturisesc felurite credinte.
Însă, să vedem ce spun Scripturile:
Matei 16:18:

Si Eu iti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui!

Efeseni 3:21:

A Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin!

Acest fel de biserica are continuitate de-a lungul veacurilor pana in ziua Rapirii. In ziua aceea se va incheia cu bisericile locale neo-testamentare. Cat despre cele false ai caror membri nu au avut parte de har, ele vor ramane ca si Curva cea Mare cu acelasi domn, credinta si botez.
Al treilea motiv pentru care nu cred ca bisericile protestante ce au fondat miscarea ecumenica sunt biserici ale lui Hristos este urmatorul: au prigonit pana la extrem Mireasa lui Hristos. Istoria este plina de marturii despre modul în care Biserica Universala –atât ramura sa de Apus, cat si cea de Rasarit (ortodoxia) – au prigonit si martirizat milioane de membri ai Bisericii Domnului care, de-a lungul veacurilor, au purtat diferite nume dupa cum gasim: montanisti, novatieni, donatisti, paulicieni, waldenzi, albigenzi, anabaptisti si baptisti. O data cu aparitia protestantilor pe scena lumii a crescut si numarul celor ce ii persecutau: anglicanii, luteranii, prezbiterienii, urmasii lui Zwingli, toti au avut controverse cu anabaptistii asupra botezului si a altor doctrine.Vazandu-se inferiori si neputandu-si apara crezurile doar cu ‘Sola Scriptura’, au apelat la traditie, la intimidari, represalii si, nu in ultimul rand, la tortura si rug. Calea sângelui de J. M.Carroll, Istoria baptistilor, de John T.Christian si celebra Oglinda Martirilor sunt marturii graitoare ale inaintasilor nostri care si-au pecetluit credinta cu sangele lor. Crestinii de azi care sunt din valul protestant sau din cel „restaurator de adevar”, care nu isi cunosc bine nici propria lor istorie dau ca martiri ai lor pe ai nostri baptisti (anabaptisti). Atat penticostalii, cât şi adventistii, fratii de la Plymouth („Crestinii dupa Evanghelie”), metodistii, nazarinenii, martorii, „Bisericile lui Dumnezeu”, carismaticii, si altii asemenea lor, nu se identifica in origine doctrina si practica cu aceia care au in urma o succesiune neintrerupta de Biserici pana la cea fondata de Isus din Nazaret.
In partea a doua a acestui articol voi arata ca TOATE cultele din Alianta Evanghelica din Romania fac parte din miscarea ecumenica si sunt implicate activ in activitatile ei. Ideea infiintarii Aliantei a avut-o pastorul baptist Iosif Ton si a fost pusa in aplicare dupa Revolutie, in anii 90. Precursoarea A.E.R. a fost Federatia Cultelor Evanghelice infiintata prin 1950. Dupa Revolutie, adventistii au parasit aceasta alianta si locul lor a fost luat de latura protestanta a ortodoxiei numita Oastea Domnului. La ora actuala Alianta este compusa din: penticostali, baptisti, Crestini dupa Evanghelie, Oastea Domnului, biserica luterana romana de la Bucuresti, cu apartinatori numarand in jur de un milion de membri. Alianta Evangelica din Romania face parte si are stranse legaturi cu Consiliul Mondial al Bisericilor si Alianta Evanghelica Mondiala. Pe fondul tratatelor semnate si eforturilor facute s-au facut si primii pasi mici dar siguri spre unificare si o cat mai stransa colaborare. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania, din data de 7 mai 1999 a fost primul pas spre unificare intre ramura apuseana si cea rasariteana a vechii Biserici Universale. A fost primul mare pas al catolicilor intr-o tara majoritar ortodoxa. La miting au participat aproximativ un milion de persoane care, dupa terminarea liturghiei, toti intr-un duh, si-au exprimat singura dorinta din 1054 pana azi: UNITATE! La scurt timp după aceasta, Patriarhul Teoctist (Toader Arapasu) i-a intors Papei vizita.
Al doilea si cel mai mare eveniment ecumenic din istoria de peste 2000 de ani de crestinism (asa cum le place ortodocsilor sa se laude) a Romaniei s-a petrecut intre 15-16 iunie 2000 la Palatul Parlamentului din Capitala unde a avut loc Conferinta Bisericilor Crestine din Romania, ce a chemat la pocainta si rugaciune TOATE bisericile din tara. Tema principala a fost: „Urmarea lui Isus Hristos in viata de zi cu zi.” Aceasta conferinta a fost initiata de World Vision Romania si a adunat peste 1000 de participanti: pastori, preoti, slujitori si credinciosi ai TUTUROR bisericilor crestine din tara. Vorbitorii principali care au intrat in istorie la acest prim eveniment de amploare au fost: din partea Bisericii Catolice, Nuntiul Apostolic, Monseniorul Jean Claude Perisset; din partea Bisericii Greco Catolice, preot profesor Ioan Bota; reprezentantul Bisericii Ortodoxe –Oastea Domnului a fost preotul Vasile Mihoc; din partea bisericilor protestante din Romania ce compun A.E.R. a fost Vasile Talos si, nu in ultimul rand, din partea Bisericii Ortodoxe a fost actualul Patriarh al Romaniei, Daniel Ilie Ciobotea. Printre reprezentantii de marca ai baptistilor la acea vreme s-au numarat: Danut Manastireanu, Ioan Peia, Daniel Maris; de la penticostali: Emil Bulgar, Vali Iacob; de la Crestini dupa Evanghelie: Romeo Vasilache, iar de la adventisti: Viorel Dima.
Al treilea si cel mai mare eveniment ecumenic la nivel national ce a implicat de aceasta data si membrii de rand, a fost cel de lunile trecute, din 4-6 iulie. Stadionul Dan Paltinisanu din Timisoara a gazduit „Festivalul Sperantei” al lui Franklin Graham. Pe langa implicarea cultelor ce formeaza A.E.R. si-au adus aportul din plin biserici carismatice independente si cele doua mari biserici surori - Catolica si Ortodoxa. La eveniment au fost implicate si autoritatile locale in frunte cu o seama de politicieni ai momentului si chiar cu personalitati din lumea sportului.
“Evanghelizatorul” principal fiind francmasonul Franklin Graham, fiul binecunoscutului Billy Graham care pe timpul regimului comunist (septembrie 1985) a ‘evanghelizat’ si el Romania venind in tara pe filiera Bisericii Catolice. In cele trei zile de evanghelizare au asistat din tribune de fiecare data aproximativ 20 000 de persoane din tara si strainatate. Principalii promotori ai evenimentului au fost: Otniel Bunaciu –Presedintele Uniunii Baptiste; Ionel Tutac –Secretar General al Uniunii Baptiste; Pavel Rivis Tipei – Cultul Crestin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania; Virgil Achihai – Presedintele Cultului Crestin dupa Evanghelie; Ioan Moldovan –Presedintele A.E.R.
Exemplele pot continua cu ‘saptamana mondiala de rugaciune‘ pe care o practica toate bisericile neo-protestante din tara; pana la mitingul de solidaritate crestina baptisto-ortodox, din Piata Operei din Timisoara, de sprijinire a Mitropolitului Banatului – Nicolae Corneanu, ce urma a fi anchetat de o comisie B.O.R. pentru ca s-a impartasit in public la o messa catolica. (Ultimul eveniment de acest gen avusese loc in 1700, cand unii ortodocsi din Transilvania s-au reunit cu Biserica Catolica.)
Unirea si colaborarea se indreapta cu pasi marunti si ireversibili catre acea biserica mare al carei cap cu intaietate intre episcopi va fi Prezbiterul Romei care azi este ACELA CARE TINE LOCUL FIULUI LUI DUMNEZEU PE PAMANT (VICARIUS FILII DEI).
Incep să apară şi cazuri de persecuţie îndreptată impotriva celor ce au un dinte impotriva ecumenismului: cel mai surprinzator si, in acelasi timp, si socant, caz de acest gen, s-a petrecut anul trecut, in ajunul evenimentului ecumenic european de la Sibiu: o studenta de religie ortodoxa, care distribuia pliante si CD-uri impotriva ecumenismului, a fost luata cu forta de un sef de post si dusa la sediul politiei unde i s-a confiscat materialele de propaganda, dupa care a fost eliberata. „Curatenia” a fost facuta sub atenta privire a Mitropoliei care nu dorea răzmerita in preajma unui eveniment cultural de o asemenea anvergura, mai ales ca se anuntase si prezenta Papei Benedict al XVI-lea (Joseph Alois Ratzinger) care, ulterior, si-a desemnat un delegat sa-l reprezinte. Daca asa se comporta acum acest copil rasfatat (ecumenismul) ce se va intampla cand se va maturiza si va racni ca un leu tanar ?
In al treilea rand vreau sa ne gandim la implicatiile ecumenismului pe termen lung. Daca esti membru al uneia din aceste biserici ce fac parte din aliante implicate in Miscarea ecumenica, nu te insela singur: si tu contribui intr-un fel sau altul la lucrarile sale. Din moment ce esti in partasie sau colaborezi cu o biserica apostata marturisesti prin atitudinea ta următoarele:
a) esti de acord cu doctrina si practica ei si ai depasit mental punctele controversate;
b) acea biserica iti devine sora de credinta si este cel putin egala cu a ta;
c) aveti aceleasi scopuri in plan spiritual si financiar;
d) ii recunosti slujitorii ordinati ca adevarati trimisi ai Domnului;
e) faci parte din acelasi trup cu ei si sunteti madulare unii altora;
f) marturisiti ca sunteti manati si insufletiti de acelasi duh;
g) suferiti aceeasi ocara si veti primi aceeasi rasplata.
Din pacate, sunt multi copii ai Domnului care fac parte din culte oficiale si, temporar, sunt inselati de aceasta cursa intinsa de Vrajmas. Cea mai ingrijoratoare categorie o reprezinta, insa, aceia care cu nici un chip nu nu vor sa recunoasca implicarea in ecumenism. Daca esti membru de rand, gandeste-te ca esti dator sa veghezi la bunul mers al adunarii tale; daca esti in varsta si nestiutor de carte ai datoria sa-i intrebi pe altii pentru ca, este in joc destinul tau. Daca esti pastor sau unul care predici din Cuvant, ai o responsabilitate imensa, pentru ca tu le esti busola si intr-o zi o sa dai socoteala de modul în care i-ai hranit. Poate esti unul care deja se confrunta cu aceasta problema si cei mai buni si scumpi prieteni te-au parasit, postul si sponsorizarile iti sunt in pericol, esti pe punctul de a pierde locuinta pastorala, familia nu te mai sustine si devii vulnerabil in fata santajului... Nu te teme, Domnul îţi va purta de grija: El nu inchide o usa pana nu deschide alta. Nu fiti ca niste stele ratacitoare, carora le este pastrata negura intunericului pentru vecie.
Incurcatura (Babilonul) este mare! Sper ca Domnul sa iti dea har si putere sa iesi din ea, sa nu te faci partasi la pacatele ei si sa nu fi lovit cu urgiile ei. Cel ce are urechi spirituale, sa auda; cine nu, sa se intineze si mai departe. Tu nu poti sa distrugi acest sistem al Curvei celei Mari: cele zece coarne si fiara vor uri pe Curva si o vor pustii (Ap. 17:15-18). Tie ti se cere doar atat: SA IESI DIN EL!

De Aurel Munteanu