Transculturalizarea denominatiunilor

A fost necesara gasirea unei punti de legatura extrem de puternice intre denominatii pentru ca sa se poate pune problema anihilarii lor. Argumentele sunt bune, dar scopul ascuns nu poate fi trecut cu vederea. Cel putin eu nu-l voi trece.

Se folosesc astazi tot mai mult argumente care arata denominatii ca nefiind ceea ce unii ar putea sa spuna ca este. Dar nu pentru a-i ajuta pe crestini sa nu se lege de un nume pamantesc, ci pentru a indrepta deciziile multimilor de a renunta la organizarile congregatiilor din care fac parte.

Pe un fond al unei adormiri spirituale evidente, aceste miscari au prins curaj si au reusit sa aduca dezastru in lume. Ceea ce numim astazi "biserica emergenta" este, in opinia mea, consecinta manipularii tinerilor sinceri, dar imaturi spiritual spre ecumenismul necesar controlului populatiei.

Desigur, o trecere cu plugul prin toata mostenirea diverselor denominatiuni crestine (sa ne rezum la evanghelici) nu ar fi fost posibila decat daca se adresa unor mase de tineri. Aceasta e posibil astazi mai mult ca oricand. Urbanizarea, aglomerarea din centrele universitare sau actiunile care se fac cu tinerii au facut posibil acest atac fara precedent la care suntem astazi martori.

Stim acum care este materialul. Dar ce anume i-ar lega? O muzica special conceputa pentru aceasta. Am asistat la intalniri de zeci de mii de tineri din peste o suta de tari din lume care aveau ca numitor comun "inchinarea prin cantare", o cantare speciala, a zilelor noastre. Nu este greu sa faci un mic sondaj de opinie printre tinerii diverselor comunitati evanghelice din localitatea ta, pentru a observa ca exista o anumita muzica ce-i uneste.

In vremea lui Daniel, imparatul Nebucadnetar a stiut sa foloseasca o muzica speciala pentru a face in asa fel incat toate natiunile vremii respective sa fie motivate si conduse spre inchinarea la idoli. Uneori liderii acestei miscari vorbesc pe fata de puterea muzicii de a-i aduna pe tineri, dincolo de "barierele" bisericilor din care fac parte.

Asa ca tinerii bisericilor de astazi sunt sub asediu. Multi dintre liderii lor nici nu stiu ca-i invata sa fie ecumenici. De aici si marea prapastie care s-a nascut cu ceva vreme intre generatiile din bisericile noastre. Muzica aleasa de liderii acestei miscari nu a fost aleasa la intamplare. Ea a fost testata pe tineri cu ceva vreme in urma. E vorba de revolutia pop din America, cea care a facut prapad printre tinerii SUA din vremea cand a intrat pe scena. Roadele ei se vad acum in biserici: rupturi intre generatii, lipsa respectului fata de batranii bisericilor, cresterea sexualitatii, flirtului si a senzualitatii intre tineri.

Acum, noi trebuie sa ne opunem acestei miscari, dar si sa nu ne opunem. Intr-un sens, Scriptura ne spune ca asa trebuie sa decurga lucrurile. Nu suntem noi stapani pe istorie. Totusi, Dumnezeu ne cere responsabilitate cu privire la vietile noastre, la sufletele noastre. Crestinii adevarati nu pot sa accepte sa fie atrasi intr-o asemenea cursa, mai ales cand ea a fost descoperita ca atare. Insa, nu trebuie doar sa descoperim adevarul, ci si sa-l traim!

Noi nu suntem prinsi intr-o denominatiune, daca suntem cu adevarat in Cristos, ci intelegem care este rostul ei, atata timp cat Dumnezeu il va pastra pentru noi. Dar, oricum ar fi in lume, transculturalizarea denominatiilor nu miroase deloc a bine si nu se indreapta spre ceea ce cred cei mai multi care o sustin.

Ar fi extraordinar sa nu mai exista denominatii si sa fim cu totii crestinii aceea plini de Duhul Sfant. Numai ca, odata cu incercarea de inlaturare a denominatiilor evanghelice si crestine in general, evidenta ne arata ca:
- doctrina nu mai conteaza, in favoarea experientei;
- muzica e prezentata neutra si totusi uneste aproape misterios de puternic tinerii de astazi (deci, avem de-a face cu o dilema);
- sfintenia e inlocuita de o vesnica lamentatie asupra incapacitatii noastre de a trai curati;
- adevarul e relativizat tot mai mult;

Este, pentru cine are ochi de vazut, o incercare de lovire in Biserica lui Cristos de astazi. E vremea cand invatatorii mincinosi s-au inmultit. E timpul in care, mai mult ca oricand, batranii bisericilor, presbiterii, conducatorii si slujitorii acestora, trebuie sa fie vigilenti si sa aiba grija de turma care poate fi asa de usor influentata, pana "va lua Cristos chip" in cei care sunt la inceput pe drumul credintei, de multe ori cei mai multi.

Consider, studiind Scriptura, ca Dumnezeu a inzestrat orice biserica adevarata locala, cu tot ceea ce e necesar vietii de credinta a membrilor ei. El a dat daruri speciale pentru desavarsirea sfintilor, tocmai cu scopul special de a nu fii indusi in eroare de invataturile straine (vezi Efeseni 4). El a stabilit ca o biserica sa aiba obligatoriu presbiteri, oameni care sa aiba o deosebita atentie si vigilenta pentru fiecare membru. Dumnezeu are conducatorii Sai si slujitorii Sai, care au in inima biserica Lui locala si care fac tot ce pot pentru beneficiul celorlalti. In tot acest timp, Cristos continua sa-Si zideasca Biserica si portile locuintei mortilor nu o pot birui.

Astfel ca, luand in considerare aceste realitati, fiecare dintre noi trebuie sa ne aducem aportul in biserica locala unde ne-a asezat Dumnezeu. Avem fiecare rolul nostru si, cu o atitudine de slujire in smerenie, putem sa ne facem partea cu toata dragostea lui Cristos. Iata ce spunea apostolul Pavel, scriind unei biserici locale:
"... sa aud despre voi ca ramaneti tari in acelasi duh si ca luptati cu un suflet pentru credinta Evangheliei, fara sa va lasati inspaimantati de potrivnici... Deci, daca este vreo indemnare in Cristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Nu faceti nimic din slava desarta, ci, in sfintenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi..."

Acest vis frumos, prin care toti crestinii sa se uneasca in sfintenie, ascultare de Dumnezeu si cunostinta de adevar ramane un vis. Astazi e prezentat ca realitate, dar aceasta realitate este de fapt o suma de scindari in biserici, de rupturi intre generatii, de ura si dezinvoltura fata de batranii bisericilor - lucruri nedemne de crestinii adevarati. Ce frumos ar fi ca fiecare denominatiune evanghelica sa-si uite numele de pe pamant prin adevar. Dar pana cand adevarul va birui, noi trebuie sa fim credinciosi in bisericile locale unde suntem, astfel incat Dumnezeu sa fie proslavit prin noi si Imparatia Cerurilor sa fie vorbita de bine, prin inaintarea Evangheliei.