Citeam, dupa cum reiese si din ultimele articole pe care le-am publicat, ceva din istoria Bisericii, in special chestiuni legate de anabaptisti.
Astfel, am gasit modul in care a murit unul dintre martirii crestinismului autentic, de-a lungul secolelor.
"A fi fost păstor sau predicator Anabaptist în acea vreme însemna a avea permanent viaţa pusă în pericol. Dacă membrii obişnuiţi erau amendaţi sau exilaţi, liderii erau întotdeauna executaţi. Nu se bucurau nici de privilegii, nici de recunoaşterea autorităţilor civile nici de cea a liderilor Protestanţi şi Catolici. În repetate rânduri li s-a cerut să îşi sigileze mărturia cu propriul sânge. Chiar şi în astfel de momente, ei căutau să îl onoreze pe Regele lor, să fie un exemplu şi o încurajare pentru mica lor turmă.
Atunci când flăcările rugului au ars funiile cu care era legat, eliberându-i mâinile, cu un ultim efort, Michael Sattler, autorul mărturisirii de la Schleitheim, şi-a ridicat mâinile, arătând spre cer, dându-le semnul hotărât celor biserică ce priveau consternaţi oribila scenă, că se poate trece învingător şi prin suferinţa martirajului."
Cu siguranta ca, ramanand langa adevar, noi astazi vom fi batjocoriti, vorbiti de rau si amenintati. Consider ca este un har, dupa cum ne arata si Scripturile, sa suferim pentru ca ramanem in adevar. O, nu ca ar fi meritul nostru sa trecem printr-o astfel de incercare, ci fiindca Cristos ne-a invrednicit sa ne bucuram impreuna cu El de partasia suferintelor Lui.
Citind despre astfel de oameni, care bucurosi au primit moartea cea mai crunta a vremii lor, pentru Cristos si marturisirea Numelui Sau in conformitate cu Scriptura adevarului, ma simt incurajat si intarit in chemarea de a pastra acest adevar revelat in constiinta mea, in inima mea si in faptele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu