Hanul si Ieslea

Vin Sarbatorile. E forfota mare. Oamenii alearga in sus si in jos sa-si impodobeasca locasurile, sa se asigure ca totul este din belsug in casele lor. Desigur ca e o mare Sarbatoare, o amintire a nasterii Mantuitorului omenirii. Cum sa nu te bucuri?

Cred ca intrebarea corecta este de ce sa te bucuri?... Milioane de oameni nici nu-L cunosc pe Cristos, dar sarbatoresc de nasterea Lui. In timp, lumea "civilizata" a ramas doar cu sarbatorile, nu si cu sensul lor. Astazi se discuta tot mai mult despre validitatea datei nasterii Domnului Isus. Probabil ca nu peste multa vreme, aceasta sarbatoare va fi pagana de tot si crestinii vor renunta la ea, ca data. Poate...

Oricum, in oras sunt globuri, la primarie un ursulet din lumini. Mergem cu colindul, oamenii vin, cum e obiceiul cu mere, prajituri, bomboane... In zonele unde oamenii sunt mai instariti vin si mai multe grupuri de colindatori.

Un timp in care toate hotelurile sunt pline, cand toti petrec si sunt in vacanta. Un timp de odihna si relaxare, distractie, forfota. Alergam sa aducem bradul, sa cumparam cele necesare impodobirii lui. Ne petrecem o gramada de timp sa ne gandim cum sa-i mai mintim si anul acesta pe copiii nostri cu privire la Mos Craciun. Ce sa spun... un Craciun in toata regula.

Desigur ca nici noi, crestinii nu ne lasam mai prejos. Avem mai multe programe, mai multe cantari, intalniri si revelioane. Sa fie bucurie multa, distractie, sa avem ce manca, sa fie frumos la biserica, sa merg sa stau sa am ce consuma.

Si bate ecoul de sute de ani, la usile noastre, intreband de un loc de poposire. E si astazi ca atunci, nimic nu s-a schimbat. Nimic nu s-a schimbat de anul trecut, de acum doi ani, de mii de ani. Cristos vine sa se nasca, dar oamenii nu au loc pentru El. Si se duce si astazi, la iesle.




In inimi e ieslea, dar in inimi sarace, in suflete goale si triste. In locuri de periferie, de batjocura. Cu casele noastre impodobite, cu atata bogatie pe mese, cu atata activitate si implicare in toate si in rand cu toti, am uitat sa ne prefacem intr-o iesle, caci acolo a mers Cristos. Caci oricum ar fi fost, lumea nu L-ar fi primit, caci El nu era din lume. Si astazi, cand vine, lumea cea multa nu-L primeste, chiar daca zice ca-L sarbatoreste.

Probabil ca si anul acesta vei trece si tu cu graba, pe langa aceasta Iesle. Vei alerga sa fii si tu la sarbatori, in centrul orasului. Acolo sunt cei multi, acolo sunt cei mari, acolo sunt bogatii, bucurie, activitate. Dar sunt si piepturi de iesle, si inimi cu paie, unde Cristos sa se nasca, in fiecare zi. Mai sunt.

Ganditi-va la insemnatatea ieslei si n-o impodobiti cum faceau preotii lui Israel cu mormintele proorocilor pe care parintii lor i-au ucis. Caci din cauza noastra Cristos s-a nascut intr-o iesle saraca, a trait in dispret si a murit pe o cruce!... E hanul si ieslea, e petrecerea si cercetarea. Oare tu unde vei fi in acest an?





"Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei."