Despre baptism

Este interesant de observat ca DEX-ul esueaza sa-si pastreze renumele in a da o definitie corespunzatoare cuvantului "baptism". Il defineste ca o secta protestanta, care nu admite botezul decat la o varsta adulta.

Ar fi interesant de facut o comparatie a tuturor gruparilor care au pretentia ca sunt de crestini, pentru a vedea cine anume ramane in picioare atunci cand se face o raportare stricta si reala la Scripturi.

In timpul Reformei, au fost lideri de renume care au subliniat importanta Scripturii in trairea crestina, in defavoarea papalitatii sau a traditiei. Istoria ne aminteste insa ca, cei care au fost protestanti au esuat in a pune in practica ceea ce au sustinut asa de tare in vremea lor - Scripturile. In timpul acela au iesi la lumina grupari de oameni cunoscute ca anabaptisti, care au privit ca prielnic acest cadru realizat de reformatori. Nu toti cei care sunt adresati ca anabaptisti au fost anabaptisti. Nu am timp acum sa detaliez aceasta, dar cu siguranta ca ma refer in cele ce spun aici la acei anabaptisti care si-au practicat valorile.

Anabapstii au crezut Scriptura si au trait o viata sub calauzirea ei. Cei din vremea lor i-au referit ca re-botezatori (care s-au botezat cand au inteles adevarul Evangheliei). De unde si aceasta denumire a lor, pe care anabaptistii nu au acceptat-o. Pentru ca ei considerau ca botezul cu care au fost botezat in primele saptamani de viata nu a fost unul valabil, considerau ca nu poate sa fie pus la socoteala. Deci, ei nu se re-botezau, ci se botezau practic pentru prima oara, in sensul Scripturilor. Gruparile de crestini denumiti baptisti au provenit tocmai din aceste biserici numite pe atunci anabaptiste. Un studiu al doctrinelor anabaptistilor poate dovedi cu usurinta, daca mai este cazul, ca baptistii impartasesc aceleasi valori in doctrina.

Baptistii nu sunt, asadar, protestanti, ci neo-protestanti, daca vrem sa fim corecti cu realitatea. Pentru ca atat ei, cat si anabaptistii care au fost inaintea lor au pus in practica Scriptura dincolo de afirmatiile protestantilor. Luteranii au pastrat botezul copiilor mici si alte traditii, desi au afirmat ca sunt impotriva traditiei. Anabaptistii insa au traiti realitatea prezentata in Scripturi cu privire la toate aceste chestiuni practice.

Un anabaptist spunea: "Martin Luther a spart ulciorul papei, dar a pastrat bucatile". Despre reforma din Elvetia, Shaff spunea: "Aceasta a fost plasata intre cele doua focuri ale Romanismului si Ultra-Protestantismului. A fost atacata din fata si din spate, din afara si dinauntru, de Romanisti pe baza traditiei, de Radicali pe baza Bibliei. In unele privinte, pericolul din partea ultimilor era mai mare..." Zwingli marturisea ca lupta contra catolicilor era "o joca de copii" in comparatie cu lupta contra anabapstistilor.

Samuel Haskell remarca: "Luther, Zwingle si altii, in combaterea coruptiilor papale, au pretins a sta doar pe cuvantul lui Dumnezeu, dar incercarea lor de a aplica acest principiu a fost doar partiala. Se spunea despre ei in acea vreme, adevarat si pe buna dreptate, ca atunci cand disputau cu papistii, ei lua pozitia baptista, dar cand disputau cu baptistii, treceau la pozitia romana."

Pentru anabapstisti Scripturile erau standardul final pentru credinta si traire, motiv pentru care erau biblicisti. Intr-un document, o scrisoare a lui Grebel catre Muntzer se spune: "Tot asa cum stramosii nostri au cazut de la adevaratul Dumnezeu si de la Cuvantul unic adevarat, impartasit de toti, divin si de la institutiile divine, de la dragostea si viata crestina si au trait fara legea lui Dumnezeu si fara evangheliei in obiceiuri si ceremonii necrestine, nefolositoare si omenesti, si s-au asteptat sa obtina mantuirea prin ele, totusi neajungand nici pe departe la ea, dupa cum au declarat predicatorii evangheliei, si pana la un punct inca declara, tot asa si astazi, orice om vrea sa fie mantuit prin credinta superficiala, fara rodul credintei, fara botezul incercarii si probarii, fara dragoste si speranta, fara practici crestine corecte si vrea sa persiste in tot felul vechi al viciilor personale si in obiceiurile comune anti-crestine si ritualiste ale botezului si cinei Domnului, in lipsa de respect pentru Cuvantul divin si in respect fata de cuvantul papei si al predicatorilor anti-papali, care nu este totusi egal cu Cuvantul divin, si nici in armoniei cu el."

Tot aici se zicea: "orice nu suntem invatati prin pasaje si exemple clare trebuie considerat ca interzis", sau "Nu trebuie sa urmam parerile noastre, nu trebuie adaugat nimic la cuvant si nu trebuie scos nimic din el". De asemenea este remarcabil urmatorul citat: "este mult mai bine ca putini sa fie invatati corect de Cuvantul lui Dumnezeu, crezand si umbland drept in virtuti si practici, decat ca multi sa creada fals si sa fie inselati de doctrina contrafacuta".

Balthasar Hubmaier a devenit anabaptist din catolic, via protestantism. Inainte sa devina anabaptist insa, prin 1523, el afirma: "De asemenea, acele erori care au aparut in legatura cu imaginile si mesa, trebuie examinate si corectate dupa singura lege a Cuvanutlui lui Dumnezeu. Mai mult, orice va fi intemeiat pe aceasta voie va tine pentru totdeauna, deoarece Cuvantul lui Dumnezeu este etern si nemuritor".

Aceasta atitudine fata de litera Scripturii a fost si este mentinuta in baptism. Nu in acel baptism despre care isi da cu parerea in mod gresit DEX-ul, ci in acel baptism real, despre care cei care vor sa fie cinstiti inteleg si vorbesc cu o definitie corecta in minte. Baptismul a mers dincolo de Reforma; demersurile baptismului au intrecut protestantismul. Baptismul este in primul rand caracterizat de faptul ca pune Scriptura ca norma in viata individului si a bisericii locale, atat in credinta cat si la nivel de traire.

Din acest motiv este important pentru noi sa nu dam prea repede cu piciorul in ceea ce inseamna cu adevarat baptismul. Nu ma refer la traditii baptiste aici, la obiceiuri sau stari de adormire spirituala pe care unii de aduc in argumentatiile lor. Ma refer la esenta insemnatatii valorice a ceea ce este baptismul. Avand in vedere acest aspect deosebit de important, veti intelege de ce pun asa de mult accentul pe a nu ne grabi sa renuntam la denominatiuni.

Cum am aratat, se duce astazi o lupta pentru o astfel de renuntare, dar cu un scop ascuns, care nu e unul bun. Mi-as dori din toata inima ca sa nu existe decat crestini si acestia sa fie adevarati. As renunta cu buna placere la orice nume adaugat aceluia de crestin. Numai ca, nu in acest cadru. Nu stiu daca viata aceasta ne va aduce vremuri in care, cu adevarat sa ajungem sa ne numim doar crestini. Poate. Dar va fi in prigoana, va fi in necaz, daca va fi. Miscarile de astazi, eu le consider omenesti - o incercare a omului de a face el ceva, de a lua locul lui Dumnezeu.

Ereziile de astazi care se propaga prin bisericile evanghelice, ca sa zic asa, si-ar dori sa nu mai fie baptisti, penticostali etc. Si eu mi-as dori, dar am spus in ce conditii. Numai ca, deocamdata aceste erezii vor sa-i indeparteze pe credinciosi de principiile esentiale cerute de apostoli, pastrate cu sacrificiu in istorie, chiar daca uneori in obcuritate, promovate si reafirmate de Reforma si duse pana la capat de anabaptisti si apoi baptisti.

Poate ca istoria va trece in lista Bisericii si alte denominatiuni, candva in viitor, care vor pastra spiritul Scripturilor, in credinta si trairea lor. Aceasta nu stim. Chemarea noastra nu este sa dezlegam si sa legam denumiri, ci sa pastram credinta pana la sfarsit, in mantuirea pe care trebuie sa o ducem pana la capat.

In speranta ca am inteles mai mult despre baptism, prin aceste randuri, va doresc o buna traire a Scripturilor. Dumnezeu sa ne ajute, Amin.