Pericolul activismului si ucenicia

Nu credeam sa scriu despre un astfel de pericol, intr-o cultura bisericeasca in care indiferenta pare sa domine, cot la cot cu trasaturi de caracter precum egoismul, mandria, aroganta. Iti doresti si visezi sa vezi o generatie macar in care cei mai multi sa fie pasionati de Cristos si de viata crestina, pe care sa o traiasca la cea mai inalta intensitate, atat calitativ, cat si cantitativ.

Si totusi... Totul pleaca de la chiar faptul acesta. Unii incep sa observe aceste probleme. Predicatorii care sunt atenti la cercetarea Duhului Sfant nu pot sa treaca nepasatori peste aceasta datorie a lor de a le arata credinciosilor starea. Astfel ca, multe cumunitati de crestini sunt pusi fata in fata cu starea lor reala de indiferenta. In mintile lor incep sa incolteasca simtiri care ii cheama spre a face ceva.

De aici se poate aluneca foarte usor spre activism rece, spre "hai sa facem si noi ceva pentru Domnul" (expresie extrem de penibila si care suna fals). Ma doare inima sa vad ca exista crestini care fac activitati, despre care Cristos nu a spus nimic, dar care ocolesc acele activitati pe care Cristos le-a aratat apasat.

Iata ce spune Scriptura:

"Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: 'Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin" (Matei 28: 18 - 20)

Intelegem simplu ca, in acest proces al facerii de ucenici, trebuie sa iesim in lume, sa ne implicam in vietile oamenilor care asculta de Evanghelie, care sa fie botezati intr-un anume fel si gata... Cam asa se face. Numai ca, Scripturile subliniaza ca Cristos ne-a poruncit sa-i si invatam tot ceea ce a specificat El, cu scopul precis ca invataturile Lui sa fie pazite de ucenici.

Citind epistolele gasim aceeasi structura in viata unui crestin. Iata ce spune apostolul Pavel si acesta e doar un exemplu:

"Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din vecinicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu şi mă lupt, după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine." Coloseni 1: 27 - 29

Cum ar trebui sa arata viata unui crestin? El trebuie sa fie ucenic. Al cui? Al lui Cristos! Si Cristos a trimis Duhul Sfant, care a dat daruri oamenilor din Biserica Sa si astfel se realizeaza practic aceasta lucrare de ucenicie, prin folosirea Scripturilor. Si cum ar trebui sa arate viata unui ucenic al lui Cristos?

Un ucenic ar trebui ca, dupa ce aude Evanghelia, o crede si este botezat, sa intre intr-un proces prin care sa invete ce anume inseamna asemanarea cu Cristos si cum anume se realizeaza ea, iar toate acestea aplicate la viata lui intr-un mod personal si real. Asa ar trebui sa arate bisericile. In mica mea capacitate si foarte limitata, inteleg ca facem repetitii de scenete, de programe si cantari, de concerte sau organizari de revelioane, iesiri la munte sau diverse tabere. Ce nu pot trece cu vederea nicicum e cand exista toate acestea dar nu exista acest proces al ucenicizarii. Este clar ce ne-a poruncit Cristos si ce au facut si ne-au invatat apostolii.

Astazi oamenii cer trezire si canta. Sau cauta vindecari. Sau activism religios. Asta inseamna, pentru oameni trezire. Sau o schimbare de forma. Cat de trist poate sa fie asta. O, cat de trist. Poate fi ceva mai trist? Trezire este cand ucenicii se intorc la treaba lor. Dar cine va iubi Cuvantul? Cine va alege un studiu biblic? Cine ar considera invatarea principiilor ceresti ceva palpitant? Pentru cine cunoasterea lui Cristos inseamna vibratii sufletesti inalte, o licarire in ochi si o dorinta aprinsa? O cat de frumos ar suna cantarea... Ce teama sfanta ar cuprinde adunarile cand Dumnezeu ar interveni in mod miraculos printre sfinti... Cu ce intelepciune ne-am alege formele de exprimare...

Atata timp cat oamenii din biserici vor alege sa stea in banci, isi vor invata copiii sa faca la fel, vor alerga in toate partile pentru cele materiale si-L vor incuia pe Dumnezeu in biserici (in opinia lor, caci Cristos nici nu mai vine in astfel de biserici), putem sa incercam orice metoda - mortul e mort, chiar daca doctorul este cel mai bun.

Pe tine ce te anima - dorul de Dumnezeu sau activismul religios? Faptele tale vorbesc clar. Atitudinea ta vorbeste mai tare decat ceea ce spui tu. Roadele tale marturisesc despre natura ta.