Este tot mai evident faptul ca zilele noastre au adus cu ele un spectru nou de probleme in ce priveste chemarea noastra de a ne pastra credinta nealterata. Acesta se poate referi in sensul ca se constituie intr-un cumul de factori care imping bisericile sa devina uniforme in relativism.
Globalizarea societatii conduce la presiuni noi si delicate pentru biserici. Unde sunt sfintii de ieri? La Domnul, in cer. Acum sunt sfintii de astazi care, in dreptul lor, au datoria sfanta sa traiasca in asa fel incat tinerii de maine in credinta sa se poata uita la ei cu admiratia cu care ne uitam noi la inaintasii nostri care au pastrat credinta si au dat-o mai departe nestricata.
In tot acest context, concesiile care se fac cel mai adesea tintesc ideea de relatie. De dragul facilitarii relatiei dintre doua persoane se schimba anumite forme. Nu ar fi aceasta o problema, fiindca mai bine schimbi forma decat sa alterezi relatia, dar argumentele date aduc cu ele intrebari la care nu exista raspuns si care sugereaza astfel ca au ceva artificial in ele. Cand cei care au gasit o anumita forma in trecut au trait relatii adevarate si pline de frumusete, de ce formele acelea nu i-au impliedicat cum ne impiedica pe noi, chipurile. Sugerez aici ca nu forma ne face sa fim ce suntem, iar daca ne face, atunci nu suntem decat niste formalisti.
Este mai degraba vorba de confortul personal. Sa facem ucenici avand burtile pline, stand pe o canapea si la o masa copioasa de nunta, fara griji si cu bani in buzunar. Bunastarea are si implicarea ei. Sentimentul surogat de implinire pe care ti-l da bunastarea materiala ii impinge pe cei mai multi la a cauta un asemenea climat si in lumea spirituala, judecand-o pamanteste, desigur, dupa prezentul relativ.
Desigur, peste nu stiu cate generatii (poate nici una intreaga, la cum evolueaza acum societatea), vom remarca cu stupiditate ca... nu relatiile sunt cele mai importante... in lista de valori a lui Dumnezeu, pe care o stim tot de la societate. Daca ar fi sa ne luam dupa realitatea dupa care isi indreapta directia bisericile moderne, am putea sa ne luam ramas bun de la orice insemnatate a prezentei Duhului Sfant in biserici.
Diferenta este intre un om care le spala picioarele ucenicilor Sai si niste ucenici care spala picioarele liderului lor. Atunci, unul ii slujea pe toti, acum... toti il slujesc pe unul. E doar o schimbare de forma? Nu. E o schimbare de esenta. O alta paradigma, o alta culoare.
Zilele de astazi aduc cu ele o prigoana ascunsa in sanul bisericilor. Si, concomitent, erezii si miscari care nu se mai propun paralele, ci emergente. Este realitatea la care Ioan reactiona in alte "vremuri" cu "nici o minciuna nu vine din adevar"... Si asa este, dar minciuna e asa de obraznica astazi incat se face ca iasa din adevar, asa incat sa nu fie observata. Si totusi... exista "ungerea" din partea Celui Sfant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu