Dumnezeu ne-a lasat o intelepciune prin care descoperim lucruri tot mai mari si mai complexe. Chemarea aceasta la mai mult, spre vesnicie este intr-o contradictie interesanta cu micimea noastra si cu durerea trairii vremelnice pe care o avem pe pamant.
Uitandu-ne tot mai sus, Dumnezeu vrea sa il gasim pe El, sa intelegem ca El a creat totul si ca este cu atat mai minunat, mai maret, mai frumos si desavarsit. E un lucru mare cand un vremelnic intalneste Vesnicul, dar cum am putea numi un om care refuza sa creada in El, in timp ce el insusi trece si nu mai e?
Singura noastra speranta este in harul Domnului Isus Cristos. O, Doamne, ai mila de noi, sa te cunoastem pe Tine, asa cum esti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu