"V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sînt al lui Apolo”: nu sînteţi voi oameni de lume? Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra."
Pasajul din 1 Corinteni citat mai sus ne arata raspunsul la intrebarea din titlu. Ma tot intreb de multa vreme, deja, cum de exista printre crestini zavistii, certuri si dezbinari... Parca de fiecare data refuz, intr-un fel sa ma gandesc la pasajul aceasta. Dar nu se poate.
Ma intreb si parca o durere mare se naste in mine - de ce despartire, de ce alienare, de ce atata ura... Si Scriptura zice ca noi suntem ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul singur si totusi noi impartim ogorul lui Dumnezeu. Nu stiu cu ce drept. Cu nici un drept.
Ma declar impotriva unor astfel de practici. Imi este clar ca nu sunt de la Dumnezeu. Umila mea parere este ca, mai bine ne injosim pana la a manca tarana de rusine, in fatza tuturor, decat sa continuam intr-o stare de ruptura si separare. Mi-o spun mie si o spun tuturor celor care inteleg bine la ce ma refer.
Exista persoane care atunci cand te intalnesti cu ele tot ce stiu sa faca este sa-i discrediteze pe frati. Unii sunt chiar pastori, numit ei insisi frati. Si unii sunt in pozitii importante, bine mascati, la loc de cinste. Ca pe vremea securitatii, cand informatorii isi vindeau fratii.
Este o realitate. Interesant este ca atunci cand scrii o realitate, sau o afirmi public, apar niste reactii, care sunt niste oglinzi prin care se descopera cei care sunt straini de adevar.
Dar, dupa exemplul si directia Scripturilor, asteptam cu rabdare interventia Domnului, in care ne incredem ca va face dreptate si va aduce la lumina adevarul. Intre timp, noi suntem chemati sa facem pace. Sa fim uniti in adevar. Nu uniti. Ci, uniti in adevar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu