Rugaciunea mortilor pentru cei vii?

Pe blogul lui solideogloria a fost postat un articol cu titlul "Rugaciunea mortilor pentru cei vii", la adresa de mai jos:

http://solideogloriablog.wordpress.com/2008/03/15/rugaciunea-mortilor-pentru-cei-vii/


Mi-a atras atentia acest post fiindca la prima vedere pare bine argumentat. Totusi, subiectul pe care incearca sa-l aduca in atentie este unul nou, in sensul de putin cunoscut sau chiar deloc cunoscut. Este totusi propus ca si cum ar face parte din ceea ce noi stim despre rugaciune, sau din doctrina despre rugaciune, in sens biblic.

Ne spune Biblia ceva despre rugaciunea celor morti pentru cei vii? Autorul postului de mai sus afirma ca da, ba chiar aduce unele argumente si concluzioneaza. Este de precizat ca ideea concluziei este ca nu exista rugaciune care sa fie ascultata intre cele doua lumi (de aici si cea de dincolo, a mortilor, in sensul exprimat acolo). Eu voi face o critica (in sens de evaluare) a respectivului articol si vreau sa va chem la a va folosi discernamantul cu privire la orice, la cel mai mic semnal de alarma.

Autorul se foloseste de un singur pasaj, cel din Luca 16: 19 - 31. Observatia ca nu e o pilda este pertinenta. Cel putin nu e o pilda ca celelalte pilde pe care Domnul Isus le spune. Daca am defini pildele Domnului Isus inductiv, cu siguranta nu e o pilda. Daca le definim dupa cunostintele noastre tinde sa nu fie, dar o astfel de abordare este de ocolit pentru mine. Este cel mai probabil ca nu e o pilda.

In articol se foloseste, in argumentare, numele unui frate cunoscut, Vasile Talos. Faptul ca fratele Vasile Talos a spus ceva (ce nu stim sigur cum a spus ca nu am fost acolo, dar asta e partea a doua... si nici contextul s.a.m.d.) nu inseamna nimic in argumentarea unei idei cu pretentia de doctrina, ci doar specificarea unei pareri. Daca zece oameni inteleg intr-un fel un pasaj, nu inseamna ca pasajul respectiv inseamna ceea ce ei inteleg. Poate sa insemne, dar, in argumentare, nu se aduce un astfel de argument.

Apoi, se aduc versetele 27, 28 pentru a dovedi ca, din pasaj reiese ca bogatul se ruga, din locuinta mortilor. Se da si un citat (tot de la fratele Talos, pe care eu il inteleg in alt context), care se refera la iad. Autorul trebuie sa se hotarasca daca vorbim de cei din iad sau din cei din locuinta mortilor. Oricum, nici aici lucrurile nu sunt clare si o ambiguitate si mai mare ne incetoseaza citirea.

Ei bine, ma intreb - e vorba de rugaciune aici? Pai, daca ar fi sa ramanem consecventi acelorasi principii prin care am presupus (sub aspectul de "probabil") ca relatarea de aici nu e o pilda, atunci am observa imediat ca nu e vorba de rugaciune. De ce? Fiindca, in locurile unde Domnul vorbeste despre rugaciune o intelege ca adresata Tatalui. El nu ne lasa sa intelegem niciodata ca rugaciunea ar putea fi adresata unui om, fie el si in cer chiar. Astfel ca, in acest pasaj nu e vorba de rugaciune.

Apoi, daca ne uitam la cuvantul grecesc, vedem ca acest cuvant e folosit in sensul de rugaminte in Noul Testament. Daca ar fi fost folosit doar in situatii clare in care e vorba de rugaciune, ne-am pune semne serioase de intrebare. Dar asa, nici macar acest argument nu ar exista, desi autorul nu l-a adus. Il aduc eu ca un contra argument.

Apoi, prin afirmatiile din articol, autorul sugereaza ca a descoperit o parte ascunsa din doctrina despre rugaciune. Ceea ce este din nou o pista falsa. In primul rand, am aratat ca nu e vorba de rugaciune in pilda, in sensul definitiei din Noul Testament. Apoi - si acest aspect este semnificativ - Domnul Isus NU vorbeste aici despre rugaciune si rugaciunea in sine nu are sens in cadrul pasajului.

Domnul Isus vorbeste aici in contextul in care, fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau invataturile Lui, la un moment dat (vezi vrs. 14). In nici un caz nu e vorba de rugaciune, ci e vorba de imposibilitatea schimbarii destinului vesnic daca pe pamant cineva si-a ales bogatiile vremelnice (cu care a ramas, de altfel, numai ca el oricum nu e din lumea asta care, in plus, trece cu tot ce-i pe ea - deci care nu-i folosesc in fapt).

Pe langa acestea, nu putem sa spunem ca suntem SIGURI ca nu e o pilda. Probabil ca nu e, cum am mai spus, dar nu putem deduce o invatatura care sa influenteze doctrina despre rugaciune, pe consecintele prelucrarii relative a unor versete manipulate gresit, pe o baza probabila si nu sigura.

Ca sa arat gravitatea, as propune sa continuam putin pe rationamentul autorului. Sa presupunem ca mortii se roga pentru cei vii, pe baza verstelor respective. Atunci, vedem ca bogatul era in iad si deci, doar cei din iad se pot ruga pentru cei vii. Si doar daca se roaga celor din cer, cu mentiunea ca cei din cer sa fie o figura importanta (cum e Avraam) si nu Dumnezeu. Apoi, am putea spune ca, intr-o astfel de rugaciune, trebuie sa se inceapa cu "parinte...". Deci, in rugaciunea celor morti pentru cei vii, trebuie sa exista o formula de respect. Toate acestea ne arata unde poate duce o speculatie hranita cu si mai multe speculatii, extrasa dintr-un context care nu-i apartine, deci o iluzie ca sa ma exprim mai corect.

Desigur, acest mesaj nu este si nu trebuie privit ca un atac la autorul respectivului articol, pe care nu-l cunosc, de altfel. In plus, articolul meu (cel de fatza) poate fi comentat si argumentele mele pot fi doborate, daca sunt de zahar. Vom vedea.

Ce vreau sa subliniez - atentia la studierea Scripturilor, sa nu ne jucam cu interpretarile fiindca pentru noi trebuie sa fie important nu cati ingeri incap pe un varf de ac cu gamalie, ci altele precum: intalnirea cu Domnul Isus, pregatirea pentru aceasta, facerea de ucenici, cresterea spirituala dupa planul Domnului...

Iata concluzia autorului:
"Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.
"

Este adevarat ca Scripturile ne spun ca exita o granita intre lumi de netrecut pentru noi oamenii si definitiva, odata trecuta in sensul de aici acolo. Dar nu pasajul care l-a folosit el. Nici un pasaj, de altfel, nu ne spune despre rugaciunea mortilor pentru cei vii, in sensul corect al cuvintelor, in contextul bun si dorint de Domnul.

Indemnul sa ne rugam acum este unul bun, desi valoarea lui nu este data de argumentarea de pana atunci. Toata Scriptura ne cheama sa ne rugam acum lui Dumnezeu. Trebuie sa invatam sa o facem, sa il iubim pe Domnul din toata inima si sa ne dorim partasia cu El, in fiecare clipa, daca avem in noi nadejdea intalnirii cu El.

"Cercetati Scripturile... dar tocmai ele marturisesc despre Mine", zicea Domnul Isus. Amin.