Am inceput sa studiez noul statut al baptistilor si, pe masura ce il parcurg, voi sublinia ceea ce am de evidentiat legat de partile lui. Voi incepe cu preambulul.
Mentionez inca de la inceput faptul ca Statutul nu este Scriptura, dar ca il accept in masura in care este acceptabil si nu se contrazice pe sine sau Scriptura. Statutul este o suma de reguli pe care trebuie sa le accepte statul, pe cand Scriptura poate sa nu fie acceptata de stat, in doctrina si practica etc. Statutul este o incercare de intrare in legalitate pentru recunoasterea din partea statului a activitatii baptistilor (sau altui cult). Dorinta mea este de a se intelege statutul asa cum este, fara a fi privit nici cu lipsa de respect.
In Preambulul, se specifica faptul ca, pentru baptisti libertatea religioasa inseamna si libertatea de interpretare a Scripturii. Nu se specifica daca e valabil aceasta pentru orice credincios baptist, sau pentru pastori, sau conducerea Uniunii. Aceasta este in raport cu statul, desigur. Pentru ca nu poate inseamna ca fiecare poate crede ce vrea, din moment ce Biblia nu ne lasa sa intelegem aceasta, iar Statutul trebuie judecat cu Biblia. Asadar, este de o importanta majora a nu se face din Statut Scriptura... Trebuie inteles de ce exista statutul si aplicarea lui trebuie facuta corespunzator.
O chestiune interesanta este si stipularea faptului ca baptistii din Romania nu accepta subventii de la stat pentru activitatea religioasa si pentru salarizarea personalului de cult. Formularea aceasta ne face sa intelegem ca nici salarizarea personalului de cult si nici activitatea religioasa nu pot fi subventionate prin intermediul statului. Nespecificandu-se concret, prin "activitate religioasa" se intelege orice activitate religioasa.
Deja aceasta chestiune s-a interpretat ca anumite subventii de la stat se pot da, totusi. Eu consider ca statutul este clar in aceasta privinta, mesajul Scripturilor fiind bine observat - Biserica nu are alt sot decat pe Domnul si nu va primi "atentii" decat de la sotul ei. Sunt impotriva colaborarii cu statul in vederea beneficiilor proprii, financiar vorbind.
La IV se specifica faptul ca baptistii au ca invatatura specifica "siguranta mantuirii". Apoi se explica ce inseamna aceasta. Aici sunt chestiuni care lasa loc interpretarilor masive, fiindca este prezentata corect o parte din pasajele Scripturilor, neglijandu-se altele, la fel de importante, care specifica concret si inextricabil situatii in care cineva poate sa renunte la credinta. Subiectul este unul greu si tine de maturitate, de intelegerea profunda a Scripturilor si nu cred ca toti baptistii au convingerea aceasta. Nu spun ca siguranta mantuirii nu este un fapt pe care-l invata Scripturile, ci spun ca este referit aici intr-un mod incorect. Se prezinta si o idee calvina, "perseverarea sfintilor" care nu este sustinuta de Scriptura asa cum este ea in calvinism, dar reiese din Scriptura in contextul ei corect. Deci, ideea de baza este ca subiectul este mai delicat si cu siguranta nu este concluzia unui paragraf. Lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu nu este 1+1=2, desi este dupa un plan bine stabilit. Chestiunea ne duce la predestinare, unde exista multe discutii, datorate faptului ca Dumnezeu este maret si nu poate fi cuprins de mintea omului si planul Sau e cunoscut atat cat e revelat. Desigur, in ceruri vom intelege mai multe. In ce ma priveste, subiectul mantuirii este cel mai greu de inteles dupa doctrina despre Dumnezeu.
La punctul V se arata ca zidirea duhovniceasca se face si in grupuri mici, in case particulare sau in lacasul de inchinare, prin studiul Bibliei si rugaciune. Este un lucru bun specificarea unui astfel de paragraf. E o imbunatatire fata de vechiul statut. Formularea "locas de inchinare" este insa una fortata, daca vrem sa fim rigurosi, daca nu, nu. Locasul de inchinare de astazi este Biserica. Tot Noul Testament spune aceasta. A nu se confunda cu locasul de cult, unde, da, ne inchinam, dar in alt sens, fiindca inchinarea e in duh si adevar.
Salut definirea Duminicii ca ziua Invierii Domnului, ca zi de inchinare saptamanala. Am auzit tot felul de interpretari de genul "ziua de odihna". Duminica e "ziua Domnului" si aceasta e interpretarea. Ma bucur de aceasta specificare.
Nu e clara definitia bisericii locale, dar nici nu e gresita. Iata ce vreau sa subliniez:
- climat de dragoste;
- oameni nascuti din nou;
- climat de autenticitate;
- dependenta de Cristos;
- cultivare de relatii interpersonale si implicare in slujire;
- o comunitate trimisa in lume pentru a impartasi credinta, speranta si iubirea crestina;
- glorificarea lui Dumnezeu prin traire (in masura trairii)
Mai zice aici ca biserica locala ca familie duhovniceasca reprezinta dovada ca iubirea, speranta si increderea sunt posibile intr-o lume materialista si individualista. Mi-e greu sa vad asta in practica. Dar, poate e doar o chestiune de maturitate si inca nu am ajuns acolo, in cazurile vazute de mine. Sper ca bisericile noastre sa fie asa... Atunci lumea va vedea o diferenta autentica si mesajul Evangheliei va fi primit. Nu spun ca nu este asta, dar parca mai mult e de dorit, decat e de privit... Domnul sa-Si arate indurarea fata de noi.
Fiecare baptist un misionar... Asta e o viziune mareata... recunosc. Asta mi-e cel mai greu sa vad. Ce inseamna ca nu e asa? Ce se intampla daca nu e asa? Oamenii care nu fac asta nu sunt baptisti? Sau? Probabil ar trebui citit acest preambul in fata tuturor, sa se hotarasca oamenii daca le pasa de ceilalti sau nu. Sa stim cine vrea sa lupte pentru adevar si cine nu e interesat. Ca, de cand cu revolutia, suntem toti la gramada, la numar.
Dincolo de orice, tu simti in tine chemarea lui Dumnezeu de a spune altora, de a sluji pe frati, de a te jertfi, de a iubi? Daca nu, problema nu tine de darul tau spiritual ci, de prezenta reala a Domnului in viata ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu