Noul Ev Mediu al mileniului III

mms://ns.alfanet.ro/cav/cav172.wmv

Cine esti tu sa judeci?

Este titlul unei carti de Erwin W. Lutzer, care abordeaza direct situatia de fatza in care tot mai mult barca bisericii pare sa fie inundata de oceanul pe care ar trebui sa pluteasca, separandu-se astfel lumea de credinciosi in sensul biblic.

In primul capitol, "De ce ne temem sa judecam", Lutzer spune:

"Sa luam aminte la spusele Sale: 'Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urat inaintea voastra. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume, si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea.' intr-un cuvant, lumea de astazi are o parere favorabila despre Cristos doar pentru ca nu Il cunoaste asa cum este.

Sa tinem minte urmatoarea axioma: Cu cat mai bine va intelege lumea scopul venirii lui Isus, cu atat mai mult Il va uri. Ceea ce lumea pretuieste, Cristos dispretuieste; ceea ce El iubeste, ea uraste. Cu mai multi ani in urma, F.B. Meyer a scris: 'Intre doi poli atat de opusi ca Biserica si lumea nu pot exista decat antagonism si ruptura. Fiecare dintre ei pretuieste si cauta ceea ce celalalt respinge pe motiv ca este lipsit de valoare. Fiecare este devotat unor idealuri contrare celor mai pretioase interese ale celuilalti' Si cu toate acestea, iata, cei mai multi crestini cred ca este posibil sa-L urmezi pe Isus fara sa-i intorci spatele lumii!

Acum cateva generatii, puteam auzi predici intitulate 'Separarea biblica', adica predici referitoare la ideea ca trebuie sa ne separam de ceea ce Ii displace lui Dumnezeu si sa ne dedicam valorilor si convingerilor propovaduite de Scriptura. Multi dintre noi am fost avertizati impotriva filmelor, alcoolului, tutunului si a unui mic grup de alte pacate. Acest gen de invatatura isi avea limitarile ei, pentru ca evlavia era definita adesea in termenii lucrurilor pe care nu trebuie sa le faci. Insa cel putin eram invatati ca anumite lucruri erau corecte, iar altele erau rele; exista o incercare chiar daca imperfecta, de a distinge Biserica de lume.

Generatia mea a pretins ca este mai inteleapta decat cea a parintilor ei. Noi am sustinut ca lista 'pacatelor lumesti' era una alcatuita de om si ca noi trebuie sa ne asumam propriile noastre decizii in legatura cu aceste lucruri. Crestinii mai varstnici, care isi cunosteau inima mai bine decat ne-o cunoastem noi pe a noastra, ne avertizau ca daca vom incepe sa toleram comportamentul lumesc, indiferent cum ar fi definit el, nu vom face altceva decat sa daramam prima piesa de domino dintr-un lung sir si ca se va ajunge in situatia in care Biserica se va umple de 'crestini lumesti'.

Acea zi a sosit.

Sondajele de opinie arata ca deosebirea dintre biserica actuala si lume este oarecum vaga. Pacatele care definesc lumea sunt si in biserica: divortul, imoralitatea, pornografia, divertismentul imoral, materialismul si indiferenta fatza de ceea ce cred altii.
...

Multi cred ca nu avem dreptul sa judecam stilul de viata sau convingerile cuiva. Angajamentul fatza de individualismul radical si personalizarea credintei ne-au facut dornici sa 'traim si sa-i lasam si pe altii sa traiasca' fara discutii, evaluari sau mustrari. Ne-am pierdut abilitatea de a judeca lumea, pentru ca ne-am pierdut abilitatea de a ne judeca pe noi insine. Vehiculam anumite credinte, dar apoi actionam ca si cum ele nu ar conta deloc.

Nu este de mirare ca cel mai des citat verset din Biblie nu este 'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea...', ci 'Nu judecati, ca sa nu fiti judecati'. Chiar si in cercurile evanghelice, putem auzi cateodata: 'Cine esti tu, ca sa judeci?' Implicatia clara a intrebarii este ca nu avem dreptul sa spunem: 'Acest stil de viata este gresit' sau 'Aceasta este o erezie' sau 'Acest predicator este un invatator mincinos'. Expresia care descrie cel mai bine cultura noastra este 'fie ce-o fi'!!!"

[pag. 14 - 16]

Generatia furata

Desi in tari mai dezvoltate ca a noastra s-au facut multe pentru tineri si s-a investit enorm in aceasta lucrare, vedem in urma o generatie furata, atrasa doar de placeri si stima de sine, de distractie si amestec.

As vrea sa invatam ceva din cele ce urmeaza:

"In anii trecuti, intre 55% si 66% dintre tinerii bisericilor au spus ca biserica va fi parte din viata lor dupa ce vor pleca de acasa. Acum, doar 33% dintre tinerii si adolescentii bisericilor mai spun asta!"

"Multi au estimat ca intre 69% si 94% dintre tinerii lor (copii lor) parasesc biserica traditionala (in sens principial si nu denominational, n.tr) dupa terminarea facultatii... si ca putini se mai intorc"

Tinerii de astazi, vorbind de cei crescuti in biserici, in special in America (dar nu numai - ce urmeaza este o estimare din America si Canada) considera ca exista diferente intre ceea ce cred ei si ceea ce cred parintii lor. Dar iata care sunt aceste diferente:
- 63% nu cred ca Isus este Fiul Singurului Dumnezeu Adevar;
- 58% cred ca toate credintele invata adevaruri egale (valide in acelasi timp);
- 51% nu cred ca Isus a inviat din morti;
- 65% nu cred ca Satan este o entitate reala;
- 68% nu cred ca Duhul Sfant este o persoana reala (este real);

"Cu alte cuvinte, spune Josh McDowell, tinerii nostri se departeaza de credinta parintilor lor. Ei cred lucruri diferite decat tu si cu mine. Majoritatea invataturilor pe care ei le primesc cu privire la crestinism, adevar, realitate si biserica provin din puncte de vedere distorsionate, cu care lumea i-a inconjurat"

"Este evident ca versiunea pe care ei o cred (cu privire la cele de mai sus) nu este bazata pe adevarata fundatie a crestinismului biblic.

Mai devreme sau mai tarziu ceea ce credem creeaza in viata noastra atitudini, reactii. Cercetarile arata ca acesti tineri care se departeaza de invataturile biblice sunt cu:
- 225% mai pasibili de a se purta cu manie fatza de sotiile lor
- 216% mai pasibili la resentimente;
- 210% mai pasibili la a pierde din vedere orice scop in viata;
- 200% mai pasibili sa ajunga dezamagiti in viata

Cercetarile arata ca esuarea tinerilor de a adopta si intelege valorile fundamentale crestine, in sens de credinta (valorile credintei, principiile Imparatiei Cerurilor) are un impact puternic in viata lor, in comportament, astfel:
- cu 48% mai multi sunt pasibili la a copia la un examen;
- cu 200% mai multi vor fura;
- cu 200% mai multi vor abuza psihic pe cineva;
- cu 300% mai multi vor folosi droguri ilegale (nu medicamente);
- cu 600% mai multi vor incerca sa se sinucida

In ultimul timp, in urma unui sondaj intitulat "The Ethics of American Youth", s-a prezentat urmatoarea realitate, pe care am putea sa o observam usor si in Romania si peste tot in tarile "dezvoltate" (din sistemul propus acum lumii de oamenii intunericului):
- au fost satisfacuti cu etica si caracterul lor: 91% crestini, 90% necrestini;
- au ranit fizic pe cineva cu manie: 63% crestini, 67% necrestini;
- au mintit parintii: 93% crestini, 93% necrestini;
- au mintit un profesor: 83% crestini, 85% necrestini;
- au inselat la un test la scoala: 74% crestini, 76% necrestini;

In sensul de mai sus, crestinii sunt tinerii care au declarat ca profeseaza credinta (nu o au doar declarativ). Tot de aici observam ca doar 4% este diferenta dintre atitudinile tinerilor crestini si non-crestini.

Un alt studiu, ne arata cum pentru noile generatii de tineri care se declara crestini si care spun ca au o relatie cu Domnul vie exista o diferenta enorma de sens in ce priveste anumite conceptii cheie, fatza de acelasi conceptii vazute si intelese de parintii lor crestini traitori.

Pentru cuvintele: toleranta, respect, acceptare, judecate morale, preferinte personale, drepturi personale, libertate si adevar, avem respectiv urmatoarele definitii:

(cuvant, generatia parintilor, generatia tinerilor de azi)
1. toleranta || acceptarea altora fara a fi de acord cu credintele lor sau modul de viata || acceptarea faptului ca credintele fiecarui individ sunt la fel de valoroase si egale, astfel

2. respect || consideratie fata de credintele altora, fara a fi in mod necesar de acord si aprobator fatza de ele || aprobarea din toata inima a sistemelor altora de valori

3. acceptare || imbratisarea oamenilor pentru ceea ce sunt, nu neaparat pentru ceea ce spun sau fac || ridicarea in slavi a celorlalti pentru credintele lor si pentru alegerile modului de viata

4. judecati morale || unele lucruri specifice sunt moral bune sau rele, dupa cum a stabilit Dumnezeu || nu avem nici un drept sa judecam viziunea si comportamentul altuia

5. preferinta personala || preferintele de culoare, mancare, stil de imbracaminte, hobby sunt determinate personal || preferintele de comportament sexual, sisteme de valori si credinte sunt determinate personal

6. drepturile personale || toti au dreptul sa fie tratati potrivit legii || fiecare are dreptul sa faca ceea ce crede ca e bine pentru sine

7. adevar || un standard absolut cu privire la bine si rau || ceea ce e bine pentru individ, din propria lui perspectiva

"Aceste diferente sunt in insemnatatea lor simptome ale unei probleme mai adanci - aceea ca majoritatea tinerilor nostri nici nu inteleg afirmatiile lui Cristos si nici nu devin urmasi adevarati ai Sai"

Tinerii sunt influentati puternic de societatea globalizata de astazi, de postmodernism si isi formeaza astfel valorile. In conditiile in care aceste valori ii indeparteaza de adevarurile biblice si de viata traita in asemanare cu Cristos, noi trebuie sa facem tot ce ne sta in putere sa ii invatam adevarurile Bibliei, aratandu-le greseala societatii noastre si nu sa-i armonizam cu ea.

Tinerii din societatea de astazi nu pot fi atinsi cu adevarat de un mesaj adaptat postmodernismului, ci doar de acelasi mesaj al Evangheliei, care depaseste orice bariere, nu poate fi inchis in nici o forma si transcende orice piedica pe care diavolul o poate aduce Imparatiei lui Dumnezeu.

[citatele in ghilimele de mai sus sunt din "The last christian generation", de Josh McDowell]

Ce spune Biblia despre vestirea Cuvantului

Suntem candva dupa inviere. Isus se apropie de ucenici si le spune sa faca ucenici din toate natiunile. Trebuie sa retinem ca evangheliile nu ne vorbesc despre intalniri ale Domnului Isus cu ucenicii in care Acesta sa le prezinte cum se fac ucenicii. El de la inceput i-a chemat - vino dupa Mine si te voi face pescar de oameni. Nu gasim o definitie, nici teoreme, nici alte proceduri asemanatoare prin care Domnul Isus sa le prezinte ucenicilor ce inseamna a face ucenici la randul lor. Dar tot ceea ce a facut Domnul Isus a fost sa-i faca ucenici. In momentul cand au primit Duhul Sfant, in ziua Cincizecimii, ucenicii aveau si "puterea" ("si voi veti primi o putere si-Mi veti fi martori"). Erau pregatiti. Fara tactici, fara teorii - tot ce aveau de facut era sa faca ucenici. Puteau? Da - fiindca ei insisi erau ucenici formati.

Procesul acesta al ucenicizarii implica si vestirea Cuvantului. Daca ne uitam la ucenici, sa vedem ce au facut pentru a implini porunca Domnului Isus, oare ce vedem?

In Fapte 2 gasim cuvantarea lui Petru, care nu mai este omul acela fricos care se leapada la foc, care se ridica in picioare si le spune oamenilor ceea ce au vazut cu ochii lor, acuzandu-i ca ei L-au omorat pe Domnul Isus. El se adresa copiilor lui Israel si zice:

"Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Cristos pe acest Isus, pe care l-ati rastignit voi" (2: 36)

Reactia - ei au ramas strapunsi in inima si au cerut o solutie. Petru le raspunde - POCAITI-VA si fiecare sa fie botezat in Numele Domnului Isus si apoi vor primi darul Duhului Sfant.

Invatam, asadar, cum au implinit ucenicii porunca Domnului Isus, inca de la inceput. A fost nevoie de o adresare directa, care sa aduca o provocare reala, in puterea Duhului Sfant (atentie la faptul ca Petru era plin de Duhul cand are cuvantarea, aceasta reiese din chiar cuvintele sale de la inceput, cand arata cum ucenicii nu sunt beti, ci vorbesc in limbi dupa profetia spusa de Ioel, prin Duhul). Raspunsul evreilor a fost unul de pocainta, iar Petru le spune ca urmeaza sa primeasca si ei Duhul Sfant. Este exact ceea ce s-a intamplat si cu ei (au fost provocati de Domnul Isus, au vrut sa se schimbe, au primit Duhul Sfant pe care Dumnezeu l-a fagaduit).

In Fapte 3, Petru si Ioan predica din nou despre Domnul Isus, spunand iudeilor, la Templu, ca ei l-au ucis pe acesta. Din nou s-a adeverit in fatza lor implinirea unei profetii pe care o stiau bine si din nou i-au provocat la pocainta si la intoarcere la Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor.

Si evreii din diaspora si evreii si marii preoti din Ierusalim au avut, se pare, nevoie de acelasi mesaj - pocainta (intoarcerea la Dumnezeu), un mesaj vestit prin confruntare, in puterea Duhului Sfant. Este clar ca prezenta Duhului Sfant nu lasa loc urii, dar aceasta nu inseamna lipsa confruntarii si nevoia aducerii la lumina a pacatelor prin afirmarea directa a adevarului.

Avem, asadar, adevar si dragoste, prin prezenta Duhului Sfant. Avem o confruntare directa, a carei finalitate este pocainta, nasterea din nou si o viata de crestere spirituala spre mantuire.

Dar reactia oamenilor nu era doar pocainta:

"Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El. Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia la inima si s-au sfatuit sa-i omoare."

Important este insa sa vedem consecventa apostolilor in a spune oamenilor adevarul si a-i provoca, pe baza acestui adevar, la o impacare cu Dumnezeu. Faptul ca ei au spus adevarul este aratat de doi martori:
- prezenta la evenimente - ei au fost martori oculari;
- prezenta Duhului Sfant, care este Duhul Adevarului

Concluzia de la finalul capitolului 5, din care am citat mai sus este aceasta:

"Si in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni, si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Cristos."

Intelegem cum, pe langa vestirea Evangheliei, ucenicii se implicau in invatarea oamenilor. Exact cum a poruncit Domnul Isus. Asadar, de ce nu-i vedem pe ucenici inca din primele zile invatandu-i pe oameni? Fiindca mai intai au fost nevoiti sa spuna oamenilor despre Domnul Isus, ca acestia sa se intoarca la Dumnezeu si sa fie iertati din pacate, primind astfel Duhul Sfant (este vorba de nasterea din nou). Acum urmeaza o intreaga implicare de invatare a poruncilor Domnului Isus, astfel incat nici una sa nu lipseasca. Acum prioritatea este invatatura pe care o dadeau, pentru formarea ucenicilor. In acelasi timp ei vesteau Evanghelia lui Isus Cristos. Si aceastea neincetat, necuramat - asta era ceea ce faceau ei.

Cand nevoile au crescut si ucenicii si-au dat seama ca nu le pot face pe toate, au ales diaconi, care sa se implice in treburile organizatorice. De ce? Iata:

"Iar noi vom starui necurmat in rugaciune si in propovaduirea Cuvantului."

Aflam ca rugaciunea este esentiala in propovaduirea Evangheliei (Cuvantului). Evanghelia este a lui Isus Cristos. El le-a poruncit ucenicilor sa ii invete pe oameni tot ceea ce El i-a invatat. Invataturile Domnului Isus au fost prin cuvant. Prin urmare, ucenicii invatau pe oameni Cuvantul. Avem de-a face aici cu absolute.

Fapte 6: 7 subliniaza:

"Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta."

La ce credinta veneau? Treceau de la o religie la alta? Nu! E vorba de credinta in valorile propovaduite prin Cuvant. Deci, nu este vorba doar de atragerea oamenilor la o anumita congregatie. Este vorba de prezentarea unor adevaruri in puterea Duhului Sfant, numite si Cuvantul lui Dumnezeu si "credinta", pe care unii le acceptau, printre care si preoti din mozaism.

Cuvintele planului criminal din Fapte 5 (citate mai sus) au ajuns sa fie puse in practica in Fapte 7, cu Stefan. Stefan le-a spus din nou Evanghelia. Dar acesti oameni s-au impotrivit Duhului Sfant. Stefan a fost martirizat, dar si-a indeplinit misiunea - Fiul lui Dumnezeu era in picioare, asteptand primul rod ucis pentru credinta, pentru Cuvant, pentru adevarul etern, pentru El Insusi.

Un anume Saul pazea hainele ucigazilor lui Stefan. El a inceput o prigoana impotriva ucenicilor Domnului Isus. Aceasta a facut ca acestia sa se imprastie in diverse locuri. Fapte 8: 4 ne spune ca "cei ce se imprastiasera, mergeau din loc in loc si propovaduiau Cuvantul".

S-au schimbat vremurile, dar nu si ucenicii. Ei propovaduiau acelasi Cuvant. Iata-i pe ucenicii care odinioara erau liberi in Ierusalim, cutreierand asezarile din Israel si, da, propovaduind Cuvantul (Fapte 8: 25:

Dupa ce au marturisit despre Cuvantul Domnului, si dupa ce l-au propovaduit, Petru si Ioan s-au intors la Ierusalim, vestind Evanghelia in multe sate de ale Samaritenilor.

Faptele Apostolilor abunda de aceasta - vestirea Cuvantului scopul ucenicilor. Si-au dat viata pentru acest Cuvant, nu au vrut sa-l renege, au facut totul pentru a-l spune.

Dar noi? Astazi observam o incercare de cosmetizare a crestinismului. O incercare de abordare a bisericii in sens lumesc, statistic, administrativ. Organizarea este importanta, dar ucenicii nu au vrut sa lase Cuvantul pentru organizare. Cuvantul trebuie sa ramana cel prin care altii se intorc la Dumnezeu si cel prin care acestia cresc spiritual.

Iata de ce: fiindca Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede (iudeu din diaspora, iudeu din Ierusalim, grec sau neiudeu). Nu metode inventive, nu capacitati extraordinare de creativitate, ci Cuvantul. De ce doar Cuvantul - fiindca nu este o putere a lui Dumnezeu pentru mantuire, ci este PUTEREA lui Dumnezeu pentru mantuirea celor care cred.

Iata ce zice Pavel, cunoscut mai demult ca Saul (da, cel care a pazit hainele celor ce-l ucideau pe Stefan, dar care s-a intalnit cu Domnul Isus):

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1: 16, 17)

Pe cînd iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să pogoare adică pe Hristos din cer). Sau: „Cine se va pogorî în Adînc?” (Să scoale adică pe Hristos din morţi). Ce zice ea deci? „Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.” În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaş Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-l cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n'au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n'au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: „Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Fapte 10: 6 - 17

Vine credinta prin orice altceva decat prin vestirea Cuvantului? Nu! Punct.

Cuvantul sau creativitatea noastra?

Evanghelizarea in sine a fost redefinita. Nu fatza de toti, fiindca s-ar fi opus cei mai multi, ci, in deosebi fatza de generatii mai tinere (una sau doua, daca observatiile mele sunt corecte, sau mai multe).

Consider ca prima generatie de tineri a fost una straina. Generatia straina au fost cei care s-au nascut in special inainte de revolutie, dar au crescut si s-au format in democratie. Ei s-au simtit straini de parintii lor, de valorile lor, de - sa recunoastem - lipsa lor de a intelege contemporanul care ne-a invadat literalmente, in toate domeniile de acum.

A doua generatie, in speta cei nascuti dupa revolutie, sunt in pericolul de a fi generatia furata. De cine? Mai degraba de ce - de noi valori si aspecte straine, in fapt, dupa cum voi arata, de adevarul Scripturilor.

Cand folosesc cuvantul "evanghelizare", iata cum intelege fiecare din cele trei generatii (cele doua, plus a treia implicata prin consecinta):
- generatia parintilor nostri ar intelege ceea ce spune Biblia concret - marturisirea Evangheliei cat mai acurat, cat mai trait si cat mai direct;
- generatia "straina" si-ar pune problema relevantei Evangheliei si si-ar sugera in minte ca trebuie sa fie mai mult, avand cateva exemple;
- generatia "furata" ar stii la ce se refera - la creativitate: spune Evanghelia creativ, cum gasesti tu de cuviinta

Sper ca ati observat diferentele corect. Acum, sa intelegem mai bine. Lupta reala se da intre insemnatatea esentiala pe care cuvintele cu sens crestin sunt intelese: evanghelizare, misiune, crestere spirituala, rugaciune, partasie cu Dumnezeu, partasie cu fratii etc etc.

Aparent toti evanghelizam. In fapt, nu este asa. Se incearca introducerea unor concepte potrivite cu "vremurile" pe care le traim, relative la subiect (subiective). Asa se face ca adultii de astazi inteleg prin evanghelizare ceea ce spune Biblia si atat, pe cand tinerii sunt indoctrinati (a nu se intelege ca tinerii pe care ii cunosc eu, discutia o port aici la nivel general, in contextul concret al societatii globalizate de astazi) la a intelege prin Evanghelizare orice metoda le vine prin minte sa spuna ceva despre Domnul Isus.

Este bine sa folosim toate lucrurile bune la care ne putem gandi pentru a obtine capacitatea de a vorbi altora despre Domnul Isus. Dar, in final, trebuie sa fim constienti ca, daca nu le spunem Evanghelia prin cuvant, explicand-o in contextul ei, le vom spune alta evanghelie.

Ce spunem oamenilor, sau cum interactionam cu ei? Cum vestim Evanghelia, sau ce presupune ea? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, ne vom intoarce la locul unde definitia corecta a evanghelizarii a fost data, odata pentru totdeauna (de altfel toata credinta ca sistem de valori, ca principii esentiale). Este vorba de Cuvant, sau de creativitatea noastra?

[update]
"Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: 'Adevarat, adevarat va spun, ca, Fiul nu poate face nimic dela Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai'."

Tot asa, Fiul nu a spus nimic decat ce i-a dat Tatal sa spuna. Tot asa trebuie sa fim si noi!!!

Prigoana azi

Dupa cum am documentat aici, comunismul a incercat sa spele mintile oamenilor cu privire la tot ce a fost pana atunci, pentru a putea impune ideologia marxist-leninista. De aici o prigoana generos de opresiva si plina de violenta fizica, emotionala.

Dar vremurile s-au schimbat. In timp ce am intrat intr-o perioada de tranzitie, noi atacuri s-au fabricat in intunericul nederanjat de nimeni. Aceeasi idee, acelasi plan macabru, doar ca, de data asta, moartea nu mai e imbracata in negru si diavolul nu mai seamana cu un monstru. Acum e inger de lumina, care straluceste!

Ideologia postmodernista propune ceea ce ne-a propus marxism-leninismul - stergerea valorilor existente si a paradigmelor, cu scopul de a le inlocui cu altele noi, pentru a forma "societatea perfecta". Dupa cum voi documenta in urmatoarele mesaje, vom vedea clar similitudinea. Este important pentru noi sa ne raportam corect la aceste chestiuni.

Iata cum are loc prigoana, astazi, in Romania, printre altele:
- intimidare
- ironie
- relativizarea absolutelor si a concluziilor bazate pe absolute;
- amestecul globalizat, in sensul cotidian

Totusi, lucrurile trebuie sa fie foarte clare. Voi incerca sa le sintetizez si sa le prezint asa cum sunt, in lumina Bibliei. As vrea, in acelsi timp, sa subliniez ca toate acestea nu sunt decat o aparare a valorilor crestine reale si nu au NIMIC de-a face cu luptele celor care se lupta. Decat doar cu lupta cea buna a credintei. Sper sa nu fiti creduli si sa evaluati prin Scripturi tot ce gasiti aici.

A venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume.

Evanghelicii "rosii" [prima parte]

Evanghelicii au avut de suferit cumplit in vremea opresiunii comuniste, in lagare si inchisori. Din numarul celor care au inrosit pamantul cu sangele lor, scurs ca plata pentru decizia lor de "a nu da cezarului ce este a lui Dumnezeu", doar putini au fost aflati de "lumea libera" de atunci. Doar putine marturii au ajuns la cunostinta crestinilor din tarile unde opresiunii comuniste nu i-a fost ingaduit de sus sa ajunga.

Fratii nostri de atunci au fost terorizati si ucisi pentru ca agentii KGB afiliati lagarelor nu au reusit sa-i convinga sa se compromita si sa isi toarne fratii. Erau privati de dreptul de ingrijire in caz de maladie grava, sau accident de munca. Erau ucisi lent, cu otravuri speciale si alte mijloace secrete. Era atunci expresia "Biserica Tacerii", fiindca fratii nostri nu au vandut si au ramas in credinta in conditii de opresiune maxima, supusi fiind interdictiei de a vorbi in vreun fel, de multe ori.

Eu au fost loviti cu ura, dar au raspuns cu dragoste. Multi soldati care-i pazeau, ii bateau si participau la provocarea durerilor lor, au fost atrasi de aceasta iubire care vine prin Duhul Sfant si s-au intors la Dumnezeu. Minunat, nu?

Alexandr Ogorodnikov le scria parintilor sai, din lagarul cu regim sever unde era inchis: "Cred in Dumnezeu si sunt sigur ca toate incercarile prin care trec sunt binecuvantate de El, ca El, din slab, ma va face tare. Credinta mea in Domnul este de nezdruncinat. Nu ma plangeti..."

"In simplitatea clocotitoare a credintei sale, o anumita Lina ii scria sotului ei, inchis intr-un lagar, sa-si aminteasca de faptul ca poarta umilirea lui Cristos asupra lui, ca, in persoana lui, cel 'calomniat, insultat, dispretuit si umilit' este Cristos.


















[citatele si documentele scanate de mai sus sunt din cartea "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", de Sergiu Grossu, Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007; paginile de unde au fost luate citatele fiind 184-186]

Marturia preotului roman Dumitru Gh. Zamisnicu

"In prima zi de Craciun (in 1973), ma aflam in inchisoarea de la Gherla, dupa ce timp de o saptamana nu mancasem absolut nimic, cand detinutii de drept comun au hotarat sa ma ucida. Ziceau ca, decat sa ma lase sa mor de foame, era mai bine sa ma omoare pe loc; asta pentru ca hotarasem sa nu mai bag nimic in gura, nici paine, nici apa, atata timp cat ei coninuau sa vorbeasca cu grosolanie si sa manjeasca cu vorbele lor urate fiintele sacre atat de dragi poporului roman.

Mi-au dat o prima lovitura, care trebuia sa ma faca sa reactionez si sa le potoleasca instinctele criminale; dar eu am intors spre ei celalalt obraz, asteptand sa-mi dea o palma la fel de ingrozitoare. Dar, minune! Nu facusem nimic altceva decat sa ascult de porunca Evangheliilor: 'Nu raspunde la rau cu rau; raspunde la rau cu bine, pentru ca raul sa nu triumfe in tine'. Criminalii au ramas impietriti. Au inceput sa susoteasca in paturi. Cel care ma lovise primul mi-a spus cu o voce stinsa: 'Iertati-ma, Parinte!'. L-am strans in brate si l-am sarutat pe fata, pe ochi, pe gura, spunandu-i, printre lacrimi de bucurie: 'Cum sa nu te iert, frate iubit, daca mi-o ceri? Oare nu spune Domnul nostru Isus Cristos ca pe cel care iti cere iertare cu sinceritate iarta-l de saptezeci de ori cate sapte? Te iert, frate iubit, te iert!' Atunci, chiar si criminalii cei mai inraiti, care se pregateau, cu pumnii si cu dintii stransi, sa-mi ia sangele si viata, s-au linistit si mi-au spus: 'Puteti manca, Parinte, n-o sa mai spunem grosolanii...' Le-am raspuns cu mare bucurie, tot printre lacrimi fierbinti: 'Bineinteles, voi manca, de ce sa nu mananc?'

Multi dintre ei se inghesuiau in jurul meu, intinzandu-mi gamelele lor. Bratele care, cu zece minute mai inainte, veneau spre mine cu intentii criminale, se intindeau acum ca sa-mi dea sa mananc... Ce minunat lucru e sa vezi cum prinde viata, dintr-o data, cuvantul Evangheliei!

...
"

[fragment din cartea "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", de Sergiu Grossu, Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Vania Moiseiev

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Ivan Ostapenko

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Ivan Vasilievici Biblenko

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Nikolai Deniega

[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Mindaugas Tamonis

Incep marturiile. Le redau scanate, pentru a putea sa pun un numar mai mare de astfel de marturii intr-un timp mai scurt. Este vorba de marturii cu privire la vietile unor crestini care au murit in comunism, ucisi voit de reprezentantii sistemului dupa torturi greu de imaginat.

Scopul redarii acestor marturii este de a intelege mai mult prigoana din timpul comunismului, ce presupunea si ce inseamna comunismul pentru crestini si ce presupune prigoana crestinilor in genere, prigoana care voi arata ca exista si astazi din plin, sub alte dictaturi si in alte haine, mai greu de recunoscut, dar usor totusi. De asemenea, doresc ca cititorul sa fie incurajat la o viata de sfintenie, vazand si intelegand pretul pe care inaintasi crestini au fost gata sa-l plateasca pentru credinta in Domnul Isus Critos si predicarea, marturisirea Acestuia.

Prima relatare este despre Mindaugas Tamonis, fiind redata asa cum este prezentata de Sergiu Grossu, victima si el, la randul lui, sistemului comunist. Pentru o citire mai buna, salvati imaginile si cititi local (pe calculatorul personal), sau dati clic pe o imagine, pentru a se deschide in dimensiune de vizionare mai mare.












[Sergiu Grossu, "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Radu Gyr, cateva poezii

CAVALCADA

În freamăt lung de mare treapăt
pe armăsari de-aramă grea,
gonind s-ajungă pân la capăt,
înalţi, cu pumnul pe plăsea,
atâţia trec şi râd cum şchioapăt
în urma lor, pe gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea !

Galopul lor înghite poşte,
potcoava sfarmă cremenea,
sau scoală smârcuri să mă-mpoşte
cu smoala-i putredă şi rea,
căci m-au lăsat la zeci de poşte
în urma lor, pe gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea !

Nu-i poticneşte-n drum nici sete,
nici răni nu-şi spală la cişmea,
nici munţii nu le stau perete.
Eu cad în fiece vâlcea,
las zdrenţe-n fiece scaete,
julit mă urc pe gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea !

Şi cum merg cetele buimace
spre nicăieri, spre nimenea,
se-afundă goana în băltoace
şi cade primul frânt din şa.
Pe lângă şanţu-n care zace
eu trec la pas cu gloaba mea.

În urma lor pe gloaba mea !

Şi rând pe rând încep să cadă,
le sună zaua a tinichea,
eu n-am nici zale, n-am nici spadă,
dar cred într-un crâmpei de stea ;
şi-n timp ce corbii vin să-i roadă
târâş mă urc pe gloaba mea.

‘Naintea lor pe gloaba mea !


VOI N'ATI FOST CU NOI IN CELULE

Voi n'aţi fost cu noi în celule
sã ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiarã, cu guri nesãtule,
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde sã urle,
strivit de cãtuşe la glezne.

Voi n'aţi plâns în palme, fierbinte,
strãpunşi de cuţitul trãdãrii.
Sub cer fãrã stele, în drum spre morminte,
voi n'aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele ţãrii.

In cântec cu noi laolaltã
trecând printre umbre pereţii,
voi n'aţi cunoscut frumusetea înaltã
cum dorul irumpe, cum inima saltã
gonind dupã harfele vieţii.

Ce-i munca de braţe plãpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pãtrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n'aveţi de unde
sã spuneţi aproapelui vostru.

Voi nu ştiţi în crunta 'nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se'nchid în zãvoare,
şi'n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.

Aţi stat la ospeţe'ncãrcate
gonind dupã fast şi orgoliu,
nici milã de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candelã-aprinsã şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
cã pumnul e singura faimã.
Fãţarnici la cuget, pe-alãturi ne treceţi,
când noi cu obraji ca pãmântul şi vineţi,
gustãm din osândã şi spaimã.

Când porţile sparge-se-or toate
şi mortii vor prinde sã urle,
când lanţuri şi ziduri cãdea-vor sfãrmate,
voi nu ştiţi ce'nseamnã'nvierea din moarte,
cãci n'aţi fost cu noi în celule.


UN CIMITIR DE DEŢINUŢI

Alãturi de temniţã, pe-o rânã, pe-o coastã,
cimitirul nostru tace, adastã,
aşteaptã sicrie sãrace
cu numãr de smoalã scris pe capace...

Cimitir fãrã iarbã, doar humã
ocolit ca o molimã neagrã de ciumã,
cimitir fãrã poveste
unde nu'ngenuncheazã neveste,
unde mame nu plâng,
unde nu s'aud lacrimi de ţânc.

Crucile strâmbe şi şchioape
vrurã sã fugã, sã scape,
dar numai o clipã rebele
- parcã somate de sentinele -
au stat... s'au supus,
au ridicat mâinile în sus...

Uite, gardianul le pune în fiare
pentru încercare de evadare!

Cât este ziua de lungã,
vântul le numãrã'n dungã:
cinci, zece, treizeci, toate la fel.
Toţi deţinutii prezenţi la apel,
toţi aliniaţi pe tãpşan
ca la inspecţia domnului Prim-Gardian.

Cât este searã şi umbrã,
cimitirul tainelor umblã.
Cât este noaptea de'naltã,
cimitirul tainelor tresaltã.
Când luna iese pe coame,
crucilor parcã le e foame,
şi în gropi de nãmol, osândiţii,
flãmânzii, lihniţii, trudiţii,
cu braţele'ntinse spre lunã
cer pâine caldã şi bunã...

Când stelele cad fumegânde,
crucile's haite flãmânde
şi gropile şoptesc între ele în şoapte :
-Hei, mâine sau poimâine noapte,
poate-or sosi sã scrâşneascã'n noroi
şi cinci sute treizeci şi doi*)
sau opt sute şapte*)...

*) 532 (numãrul de încarcerare al lui Radu Gyr);
*) 807 (numãrul de încarcerare al Prinţului Alexandru Ghica).



[de Radu Gyr, ca sa arate durerea inchisorilor comuniste celor care o pot citi in versuri]

Nebunia pe note

Cand nebunia este spusa in asa fel incat sa para stiinta... Comunistii discutau ore intregi cu crestinii. Erau intalniri ale oamenilor "mari" dintre atei cu crestini simpli, de la sat. Dupa ore de incercare de rationalizare a aberatiunilor omului-animal, crestinii, desigur, ieseau victoriosi, dar in lupta. Nu este vorba de raspunsuri stralucite - pe care nu le contesta nimeni, dar nu asta e ideea - , este vorba de pastrarea credintei.

Comunismul a venit, a trecut. Acum insa, au ramas aceleasi tactici. Aceiasi atei care incearca aceleasi metode, mulate pe sistemul de astazi. Voi atasa mai jos un video, o astfel de incercare. Desigur, astazi se poate raspunde usor la cele zece intrebari pe care le veti auzi si foarte usor un crestin poate sa dovedeasca absurditatea rationamentelor prezentate. Dar, din nou, nu aici se duce lupta... Crestinii nu au o lupta de genul "cine stie raspunde", ca de... cine sa fie arbitrul oare? Lupta se duce la un nivel cu totul si cu totul diferit - pastrarea credintei; lupta cea buna a credintei.

Ei bine si astazi exista prigoana. Este chiar mai ampla decat pana acum. Voi arata raspicat aceasta prin articolele pe care le scriu. Pana atunci, iata o "melodie nebuna pe note":






Generatia noastra isi va trai menirea, sfintii lui Dumnezeu vor duce mai departe credinta. Adevarul nu va ramane ascuns. Lumina va straluci. Deocamdata totul pare tern, gri si amestecat. Dar, in timp, graul se va distinge de neghina... dupa roade.

Am aratat o metoda prin care adevarul se doreste a fi ridiculizat. In comunism se facea in temnite, cu bataie. Astazi se face in universitati, licee, scoli. Copiii vostri sunt reeducati in centre sustinute pe banii publici, fara rusine si scrupule, de oameni cu un curaj nebun. Fiecare va raspunde in fatza lui Dumnezeu. Pana atunci, insa, noi ne vom vedea de treaba noastra, in aratarea adevarului.

Crestinii din Irak - persecutie fara precedent

Persecutie in zilele noastre, mai mare ca oricand? Chiar si intr-o tara unde americanii detin controlul? Da!

Experimentul de la Pitesti

Urmatoarele filmulete arata cum au murit unii crestini din Romania. Ei nu sunt dati cu numele, sau poate sunt dati. Ideea este ca in Romania s-au comis crime peste crime, unele cunoscute, altele nu. Multi crestini au rezistat atunci opresiunii si nu au vrut cu nici un chip sa renunte la credinta lor.























NOI NU AM AVUT TINEREŢE

Noi nu am avut tinereţe,
să spumege viaţa în cupe ;
priveam cum din crengi pădureţe
un fruct de otravă se rupe.

Nici lauri, nici mirt şi nici roze
n-au vrut pentru noi să zâmbească.
Tot cerul de-atunci de moloz e ;
luceafărul, tânăr de iască.

Noi nu am avut Heidelberguri
cu blonde iubiri diafane ;
pe clare şi reci iceberguri
în vis noi nu am plutit pe oceane.

Cu lavaliere boeme
noi n-am fost pe sub harfele lunii ;
pe noi nu ne-au nins în poeme
nici vişinii nopţii, nici prunii.

La balul luminii-n caretă
n-am fost pe celeste terase ;
scriam doar pe inimi cu cretă
un spin, încă trei, încă şase.

Noi n-am strâns medalii din soare ,
ci noaptea-m cules, pe tăcute,
stropi negri şi grei în ulcioare,
prelinşi de pe cruci nevăzute.

Cântam ! Era sânge poemul !
Hoream ! Curgeau lacrimi pe feţe !
Zâmbeam ! Şi-n surâs sta blestemul !
Noi nu am avut tinereţe.

Mereu şchiopătând prin dezastre,
mereu cu osânda pe frunte,
credeam că tot spini sunt şi-n astre
şi-n lună tot temniţe crunte.

Ce vânt secetos şi fierbinte
ne-a frânt orice aripi răzleţe ?
Căzuţi în genunchi pe morminte,
noi nu am avut tinereţe !

Şi-adună azi zdrenţele anii
şi visul ciubotele sparte.
Prin pod se aud chiţoranii
cum petece rod mai departe.

Bătrâni, şi cu feţe de ceaţă,
cu paşi năclăiţi în tristeţe,
prin moarte-am trecut, nu prin viaţă.
Noi nu am avut tinereţe.

de Radu Gyr

Persecutia comunista

Ideea principala a urmatoarelor articole care vor avea in centru persecutia crestinilor este prezentarea unor realitati care sa trezeasca in mintea cititorului o si mai corecta raportare la evidentele ambiante vietuirii in lumea aceasta.

In ce priveste perioada in care s-au pus in practica ideile prin care sa se realizeze, chipurile, o societate proletara desavarsita (utopica in realitate), idei pe care le identificam cu ideologia stalinist-marxista, am gasit unele surse pe care as vrea sa le prezint aici prin citate mai lungi, sau filmulete video. Ele vor sublinia ororile perioadei comuniste, care a avut radacini puternice in Fosta Uniune Sovietica, China si Romania.

Sergiu Grossu, in "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu" ne spune ca Karl Marx si Fiederich Engels, in cadrul Manifestului Partidului Comunist, "proclama deschis ca activistii comunisti nu-si vor putea atinge scopurile decat prin rasturnarea violenta a oricarei ordini sociale traditionale". Dupa Lenin ideea revolutiei violente "se afla la baza intregii doctrine a lui Marx si Engels... Fara revolutie violenta, Statul burghez nu poate fi inlocuit prin Statul proletar." [citate de la pagina 5 a cartii citate mai sus, editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]

Din 1945 Partidul Comunist a inceput sa se extinda tot mai mult in Romania. In '46, dupa marturia celor care au asistat atunci istoriei, s-au trucat alegerile intr-o maniera foarte grosolana, sub auspiciile Rusiei, dupa ce Romania a fost cedata la Ialta, ca sa ajunga la putere Partidul Comunist.

In speta, comunistii au incercat sa amestece societate, adica sa ii reduca pe toti la acelasi nivel, pentru a-i controla. In contextul revolutiei lor, ca a fost o revolutie, comunistii au incercat sa-i ridica pe cei de jos la nivelul celorlalti, fapt imposibil in realitate, ceea ce a determinat o reducere a intelectualilor la oamenii de rand, dar, desigur, prin izolare, crime etc. Crestinii au fost pe vremea aceea, cum de altfel mereu, oameni care au avut Imparatia lor, care nu era din lumea aceasta. Integritatea lor si faptul ca nu si-au plecat genunchii i-au facut pe comunisti sa-i urasca cel mai mult. Marturiile unor crestini pe care le voi prelua aici atesta aceasta si sunt, in realitate, un infim numar din marturiile corului martirilor care-i canta acum Mielului in ceruri!

In perioada aceasta comunista, s-a facut in asa fel incat sa se anihileze capacitatea intelectuala ne-atee prin mijloace greu de imaginat. Cei care credeau in Dumnezeu puteau doar sa nu fie descoperiti, pentru un timp, sau sa se incerce reeducarea lor, sau sa fie deportati spre a fi ucisi cu munca, in conditii inumane sau ucisi direct, in functie de circumstante.

Inainte de a pleca la drum si a prezenta cateva marturii, as vrea sa precizez un aspect foarte important, esential: Marx a murit, la fel si Lenin, dar Cristos e viu, in vecii vecilor!

Tendinte actuale: EC si PM [3]

Articolul urmator prezinta cateva persoane care au scris carti si s-au ridicat impotriva miscarilor EC si PM. Ar fi interesat de citit articolele lor care sunt disponibile pe internet.
[articol preluat integral de pe aplogeticsindex.org]

* D. A. Carson
Professor of New Testament at Trinity Evangelical Divinity School. Highly lauded Evangelical scholar who has written or edited more than 45 books. Author of Becoming Conversant with the Emerging Church (probably the best critique available on the movement - done after a great deal of research, it reflects his meticulous and insightful scholarship). Brian McLaren’s response to this book was to say “Don Carson doesn’t understand us.” (If someone of Carson’s ability does not truly understand them after all of his research, one wonders what hope there is for anyone to understand them).

* R. Scott Smith
Assistant Professor of Ethics and Christian Apologetics at Biola University. Author of Truth and the New Kind of Christian (excellent book which addresses the philosophical underpinnings of postmodernism and the emerging church).

* Millard Erickson
Highly esteemed Baptist systematic theologian who has had three works published critiquing postmodernism and its effects on the church: The Evangelical Left: encountering Postconservative Evangelical Theology (author), Truth or Consequences: The Promise & Perils of Postmodernism (author), and Reclaiming The Center: Confronting Evangelical Accommodation In Postmodern Times (editor).

* Albert Mohler
Conservative Southern Baptist. President of Southern Baptist Theological Seminary in Louisville, Kentucky; and a member of the board of James Dobson’s Focus on the Family. He has written many articles which articulately critique the movement (see, for example, his review of A Generous Orthodoxy at http://albertmohler.com/commentary_read.php?cdate=2005-06-20).

* David Wells
The Andrew Mutch Distinguished Professor of Historical and Systematic Theology at Gordon-Conwell Theological Seminary. He has authored many outstanding books, including Above All Earthly Pow’rs: Christ in a Postmodern World.

* Charles Colson
Evangelical author and founder of Prison Fellowship. He has written several articles critical of the movement.

* Carl Henry († Dec. 7, 2003)
Revered Evangelical theologian who served as Senior Research Professor at The Southern Baptist Theological Seminary in Louisville, Kentucky. His chapter in The Challenge of Postmodernism offers an especially articulate critique of postmodern thought.

* Justin Taylor
Director of Theology and Executive Editor, Desiring God. Co-editor of and contributor to Reclaiming the Center.

* Douglas Groothuis
Theologian known mostly for his books and articles on cults and apologetics. Contributor to Reclaiming the Center and the author of Truth Decay, both of which deal with the influence of postmodernism in the Church. (website at http://www.ivpress.com/groothuis/doug/ also see his review of A New Kind of Christian at http://www.equip.org/free/DP808.htm)

* Gene Veith
The executive director of The Cranach Institute (a research and educational arm of Concordia Theological Seminary), the culture editor of World magazine, and author of numerous books including Postmodern Times: A Christian Guide to Contemporary Thought and Culture as well as Loving God with all Your Mind: Thinking as a Christian in a Postmodern World.

* Thomas Howe
Professor of Bible and Biblical Languages at Southern Evangelical Seminary. Author of numerous scholarly articles and books. (website at http://www.whatsallthisthen.info/ )

* Donald Macleod
Professor of systematic theology at the Free Church of Scotland College in Edinburgh, Scotland. Author of The Person of Christ: Contours of Christian Theology. (see his review of Steve Chalke’s The Lost Message of Jesus at http://reformation21.com/Past_Issues/August_2005_Home/Shelf_Life/Shelf_Life/49/?vobId=230&pm=72)

* Douglas Wilson
Conservative, somewhat controversial, Reformed theologian and author. (website at http://www.dougwils.com/)

* Sam Storms
Former pastor and professor of theology at Wheaton college, he founded Enjoying God Ministries (website at http://www.enjoyinggodministries.com/samstorms.asp [see especially his articles on postmodernism under “Miscellaneous Topics” in the “Theological Studies” section; and his favorable, seven part review of D. A. Carson’s Becoming Conversant with the Emerging Church in the “Recommendations” section])

* J. P. Moreland
Christian apologist, theologian, and philosopher of religion. Dr. Moreland is currently distinguished professor of philosophy at Talbot School of Theology at Biola University.

* Don Matzat
Lutheran pastor and author of several books.

Tendinte actuale: EC si PM [2]

[articol tradus integral de pe apologeticsindex.org]

* Comunicarea mesajului postmodernist pe hartie
Liderii miscarii EM sunt scriitori prolifici. Cartile lor sunt populare si sunt bine reprezentati in librariile si jurnalele crestine.

* Comunicarea mesajului via internet
Siturile web si blogurile EM abunda pe internet

* Comunicarea mesajului in institutii de invatamant superioare
Liderii EM se gasesc in stafurile multor colegii si seminarii. Sunt deseori invitati pentru diverse mesaje in cadrul respectivelor institutii.

* Conducerea de seminarii in diverse locuri din lume
Miscarea ofera o prioritate ridicata seminariilor si participantilor miscarii, care sunt asteptati la aceste prezentari

* Formarea comunitatilor locale de credinciosi postmodernisti, in "cohorte"
Cohortele sunt mici grupuri care se formeaza via internet si se intalnesc pentru a discuta idei postmoderniste. Emergentvillage.com recomanda ca aceste cohorte sa studieze impreuna "Generous Orthodoxy" a lui McLaren.

* Influentarea bordului de conducere si a membralitatii in bisericile existente
Prin scrierile publicate, seminarii si situri web, ideile miscarii infuenteaza si afecteaza bisericile existente in diverse moduri.

* Fondarea de biserici care sunt dedicate ideilor si valorilor miscarii
Desi aceasta nu a avut succesul scontat de ei, s-au format o serie de congregatii EM

* Implicarea in activismul social
Desi unii lideri Em pretind uneori ca Biserica nu ar trebui sa se lege in vreun fel de agede politice, majoritatea lor sunt legati de agendele politicilor liberale (pentru a va face o idee despre implicarea aceasta, vizitati situl Sojourners la http://www.sojo.net - McLaren este parte din bordul acestei organizatii)

Martorii lui Iehova - o noua brosura

O noua brosura a fost conceputa si este impartita prin Hateg si poate si alte localitati, de asa-zisii martori ai lui Iehova. Continutul ei arata:
- folosirea unui limbaj biblic;
- terminologie specifica evanghelicilor, in general;
- pregatirea unei concluzii dorite, prin folosirea unor versete in contextul actual real, foarte bine gandite;

Iata brusura scanata:






Atat titlul brosurii, cat si continutul ne indeamna la cercetare si efort intelectual. Pare ciudat in contextul postmodernismului de astazi, dar nu este. Efortul este intelectual condus, adica se conduce cititorul spre o anumita concluzie. Dupa primele doua pagini din brosura, in care se prezinta versete destul de in context, intr-un cadru contemporan real, se iveste si concluzia si identitatea autorilor (devine evident ca brusoura e realizata de martori si nu de evanghelici).

In contextul actual, brosura simuleaza o brosura evanghelica, dar concluzia este departe de mesajul evanghelicilor. Din acest motiv, gasesc o imbunatatire in efortul martorilor de a-si impune ereziile, in sensul efortului lor. Totusi, trebuie sa intelegem inca odata:
- martorii nu sunt crestini;
- efortul lor se constituie in a induce in eroare societatea, oamenii, brosura de fatza este un exemplu elocvent in acest sens;

Sa ne apropiem e concluzia lor, care incepe sa se construiasca pe premisele prezentate in primele doua pagini ale brosurii, chiar de la inceputul celei de-a treia pagini. Gandirea brosurii este rudimentara. Va evolua, dar o vom arata si atunci. Iata cum se construieste a doua premisa:
- doctrina treimii (trinitatii) este prezentata in context negativ absolut (moartea apostolilor, imparatul Constantin care face crestinismul religie de stat, ideea ca a fost sprijinita de "sabia imparatului", o religie organizata sustinuta de politica); nu se spune ca doctrina treimii este gresita, fiindca aici se incearca construirea unei premise si nu a concluziei, dar modul de prezentare deja concluzioneaza in mintea cititorului neavizat (care nu cunoaste adevarul), dupa cum am aratat;
- se spune ca Augustin "impune" invatatura "pagana" a nemuririi sufletelor umane (aici se trage si concluzia - inca o scapare in sens de continut; se sugereaza ca Augustin a introdus ideea nemuririi sufletului, ceea ce este fals in fapt; apoi exprimarea "nemurirea sufletelor umane" este improprie, cuvantul "uman" sugereaza provenienta si nu starea de fapt, ca si cum sufletul ar tine de lucrurile omenesti, pamantesti, sugerandu-se o concluzie agramata);
- ideea nemuririi sufletului este in sine un subiect deosebit de complex, fiind parte din esenta Scripturilor; brosura trece peste aceasta ca si cum ar fi un subiect extrabiblic, introdus de unul ca Augustin, candva, oarecand...;
- apoi se prezinta ca erori care au intrat cu timpul in biserica de stat: rugaciuni pentru cei morti, adorarea icoanelor. Printre acestea, care sunt intr-adevar erori, este prezentata si "chinul vesnic al sufletelor intr-un iad cu foc". Ei bine, aceasta este chiar o doctrina din Scripturi si nu are de-a face cu introducerea in "religia crestina" a ideilor si practicilor pagane;
- observam clar cum in brosura, printre chestiuni obiective, se introduce (se strecoara) minciuna ca si cum ar fi adevar (ea e mereu in minoritate, ca sa nu fie observata, printre alte exemple... o tehnica veche); iata ce zice apostolul Petru:

"În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică"

- aici avem de comentat putin; odata ca ei citeaza in apararea argumentarii lor un verset din pasajul din care am citat mai sus (2 Petru 2), ca sa camufleze versetul acesta, ca sa nu ne gandim la el... fiindca tocmai pe autorii brosurii ii incrimineaza, fiindca exact tactica asta se face aici - strecurarea ereziilor pe furis (in minoritate, cu mare atentie);


Vom observa, de asemenea, ca atunci cand se combate adevarul, nu se aduc versete din Biblie, desi acestea abunda in orice alt context. Oare de ce? Nu e inca clar? Sa continuam.

Brosura aceasta si alte astfel de brosuri se adreseaza mai mult celor care au o oarecare cultura biblica. Se vorbeste despre vremurile sfarsitului si despre guvernul mondial ca si cum toti ar stii ca trebuie sa vina si e de rau.

Raul brosurii abia acum urmeaza:
- se afirma ca martorii ar fi primit de la Isus responsabilitatea propovaduirii Imparatiei; ceea ce este fals - crestinii au primit aceasta porunca, nu martorii;
- martorii sunt prezentati ca fiind singurii adevarati ai Imparatiei lui Dumnezeu;
- versetele incep sa fie scoase din context (cititorul a fost cucerit pana acum, daca e sincer si e doar sincer);

Iata finalul:
"Pentru o explicare mai detaliata, apelati cu incredere la membrii asociatiei credinta adevarata martorii lui iehova". "Cu incredere" arata de fapt pe ce se bazeaza autorii brosurii, nu pe gandire, pe verificare atenta, ci pe incredere, pe un sentiment, o incredere cauzata de citirea unei brosuri. Cata incredere poti avea intr-o brosura? Si totusi...

In plus, ei se prezinta aici ca fiind in voia lui Dumnezeu, mergand din casa in casa. Vom aminti cititorului ca Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor Sai sa nu faca asa. Oare ai cui ucenici sunt acesti asa-zisi "martori"?

Paziti-va de ei! Aveti credinta (incredere) in Dumnezeu si in Domnul Isus. Daca cineva aude adevarata Evanghelie si Duhul lui Dumnezeu il face sa o inteleaga, va cunoaste adevarul! Iubiti-i pe acesti "martori", dar aratati si desconspirati minciuna care e acolo. Vorbiti-le despre Domnul Isus, dar nu acceptati deloc invataturile lor!

Pacaleala de 1 aprilie

In urma cu exact un an, a fost un botez nou-testamental la care am participat. Cativa prieteni au marturisit public relatia lor cu Domnul, faptul ca sunt copiii Lui.

In urma cu exact patru ani, am inceput sa discut cu fata cu care ma voi casatori in curand.

E gresit sa spui adevarul de ziua pacalelii? Asa putem vedea daca noi face ziua, sau ziua ne face pe noi.

O remarca

De ce se aplica valori din lume in biserici?
- Fiindca bisericile sunt lumesti; atunci cand gandirea si simtirea lumii este gasita in biserici, bisericile sunt lumea si lumea e in biserici;

S-a dat ochilor mei si urechilor mele sa vada si sa auda lucruri care tin de intelepciunea lumii. Toti auzim acestea. Dar sa le auzim in cadrul intalnirilor noastre, crestine? Da! Vi se pare ciudat? Daca nu, atunci ati fost compromisi. Daca da si nu ati gasit asa ceva, e bine, slava Domnului. Dar paziti-va, se lucreaza la infiltratii si pe flancul vostru...

Intelepciunea lumii va fi privita ca nebunie in bisericile duhovnicesti, aceasta fiind o consecinta ad valorem a realitatii trairii prin credinta.

Inumanizarea fiintei si chemarea la indumnezeire

Nu ne ducem prea mult inapoi in istorie. Doar pana la vremea comunismului. Era pe cand se intampla ceea ce se povesteste astazi in documentare precum "Memorialul durerii", vremuri in care crestinii au fost aspru prigoniti, mai ales cei care erau identificati ca fiind legionari, din diverse motive.

Imi aduc aminte de asa-numitul "experiment de la Pitesti". Redau aici un citat de pe site-ul procesulcomunismului.com, care arata ce se urmarea prin acest experiment ingrozitor:

„De exemplu un soldat căzut prizonier poate fi maltratat, înjosit şi umilit până e adus într-o asemenea stare încât chiar şi cel mai neînsemnat gest al celor ce l-au chinuit îl va face să tremure de frică. El se va supune fără crâcnire sau îşi va schimba simţămintele şi credinţele la prima vorbă poruncitoare a asupritorilor săi. Dacă este degradat până la limita necesară prizonierul poate fi făcut să-şi ucidă chiar şi compatrioţii aflaţi în acelaşi lagăr cu el. Apreciez că acest paragraf nu necesită comentarii.

Omul — se spune mai departe — nu trebuie să mai creadă despre sine sau despre cei din jurul său că ar fi apţi de «rezistenţă spirituală» sau de sentimente nobile.

...Religia trebuie să fie socotită demodată, prin îndoctrinare psihopolitică demonstrându-se că nu există suflet şi că Omul e un animal. Mincinoasele mecanisme ale Creştinismului l-au făcut pe om să săvârşească, fără nici un rost, tot felul de acte de bravură spunând oamenilor că există o viaţă de apoi, teama lor de urmările pe care le-ar putea avea actele de curaj, făptuite de ei în timpul vieţii, a scăzut mult. Dacă vrem ca poporul să asculte de ordinele noastre fără să crâcnească, această teamă trebuie mult mărită. Aşadar, credinţa în Biserică trebuie să dispară şi puterea Bisericii trebuie anihilată pas cu pas."

Semnificativ este dorinta celor care torturau atunci, de a anihila credinta omului in Biserica. Situatia de atunci era una, cea de astazi e cu totul alta. Viata sociala s-a schimbat; si cea politica, religioasa etc. Raportarea la valorile sociale este cu totul alta, bisericile au perspective noi si diferite s.a.m.d.

In acest nou cadru, in care toti par a fi liberi, in democratia de astazi, a disparut oare invazia pagana, au incetat luptele spirituale si s-a conformat oare diavolul noului nostru sistem politic? Desigur ca nu! Astazi, dar nu in aceleasi conditii si in aceleasi moduri, asistam la un asalt sustinut impotriva Bisericii. Scopul - unul anihilationist.

In timp ce diavolul incearca dezumanizarea fiintei, Dumnezeu aduce, prin Domnul Isus Cristos mesajul nasterii din nou, din Dumnezeu, o chemare la asemanarea cu El. Nu la a fi dumnezei, ci la indumnezeire, la asemanarea prin identificare de valoare (prin nastere si nu facere) cu Dumnezeul adevarat.

Uniformizarea pe care o gandeau atunci vrajmasii lui Dumnezeu, prin tortura fizica si psihica are acum alte forme. In speta, si atunci si acum, targhetul este populatia tanara. De ce? Fiindca ei sunt mai receptivi, au o existenta necizelata si o intelegere incipienta a lucrurilor.

Partea cea mai grava este ca atacul astazi este mult mai perfid, globalizandu-se in sens social, dar si in biserici (terenul fiind pregatit de relativism si ecumenism). Concertele publice au devenit un mod de indoctrinare in masa, de data aceasta nu prin durere fizica, ci prin placere fizica. Vrajmasul a invatat ca omul poate fi convins mai bine prin simularea luminii, decat prin prezentarea ororilor intunericului. Vizualul si senzualul merg mana in mana, formand o societate indoctrinata in valori animalice.

Belciugele care erau de folosinta pentru controlul animalelor au devenit acum mijloace de control pentru segmentul tanar. Amploarea acestor realitati este fara precedent, ele fiind facilitate de aspectul global promovat pe toate planurile astazi.

Dincolo de toate, problema este ca aceste malformatii au patruns in biserici, tot printre tineri, desigur. Modul de manifestare al unor triburi dezumnanizate a trecut incet, incet in experienta cotidiana a multor tineri. Legarea de lucrurile pamantesti este tot mai clara, mai vizibila. Tinerii de astazi sunt tot mai ingauriti, tot mai goliti, tot mai instabili, labili sentimental, masinisti si usor de controlat si manipulat. Trupul este tot mai mult in centrul atentiei si tot mai uzat si imbatranit prematur; aspectul spiritual fiind trecut la nivelul sentimentelor si al senzatiilor.

Se intampla, in speta doua mari alunecari:
- omul devine spre animal;
- aspectele sufletului se traduc in simturile trupului;

Dumnezeu vrea sa ne transforme astfel:
- prin nastere din nou, sa fin din Dumnezeu, nascuti din El, frati cu Domnul Isus;
- prin crestere spirituala sa ajungem ca El, culminand cu a fi ca El, vazandu-L asa cum este

Este, asadar, o diferenta de directie, de finalitate si de valoare esentiala. In fata miscarii maselor, chiar a directiei promovata in unele biserici de astazi, fie ele chiar evanghelice (plus lucrarile paralele, parabisericesti si antibisericesti promovate relativ la tineri), suntem chemati sa stam in picioare.

Tineri crestini, suntem in razboi, imbracati-va de razboi, purtati armele de razboi, antrenati-va ca pentru razboi, aparati-va si ajutati-va unii pe altii. Dusmanul nu doarme, dar cel ce e in noi e mai tare! Slava Domnului!