"In prima zi de Craciun (in 1973), ma aflam in inchisoarea de la Gherla, dupa ce timp de o saptamana nu mancasem absolut nimic, cand detinutii de drept comun au hotarat sa ma ucida. Ziceau ca, decat sa ma lase sa mor de foame, era mai bine sa ma omoare pe loc; asta pentru ca hotarasem sa nu mai bag nimic in gura, nici paine, nici apa, atata timp cat ei coninuau sa vorbeasca cu grosolanie si sa manjeasca cu vorbele lor urate fiintele sacre atat de dragi poporului roman.
Mi-au dat o prima lovitura, care trebuia sa ma faca sa reactionez si sa le potoleasca instinctele criminale; dar eu am intors spre ei celalalt obraz, asteptand sa-mi dea o palma la fel de ingrozitoare. Dar, minune! Nu facusem nimic altceva decat sa ascult de porunca Evangheliilor: 'Nu raspunde la rau cu rau; raspunde la rau cu bine, pentru ca raul sa nu triumfe in tine'. Criminalii au ramas impietriti. Au inceput sa susoteasca in paturi. Cel care ma lovise primul mi-a spus cu o voce stinsa: 'Iertati-ma, Parinte!'. L-am strans in brate si l-am sarutat pe fata, pe ochi, pe gura, spunandu-i, printre lacrimi de bucurie: 'Cum sa nu te iert, frate iubit, daca mi-o ceri? Oare nu spune Domnul nostru Isus Cristos ca pe cel care iti cere iertare cu sinceritate iarta-l de saptezeci de ori cate sapte? Te iert, frate iubit, te iert!' Atunci, chiar si criminalii cei mai inraiti, care se pregateau, cu pumnii si cu dintii stransi, sa-mi ia sangele si viata, s-au linistit si mi-au spus: 'Puteti manca, Parinte, n-o sa mai spunem grosolanii...' Le-am raspuns cu mare bucurie, tot printre lacrimi fierbinti: 'Bineinteles, voi manca, de ce sa nu mananc?'
Multi dintre ei se inghesuiau in jurul meu, intinzandu-mi gamelele lor. Bratele care, cu zece minute mai inainte, veneau spre mine cu intentii criminale, se intindeau acum ca sa-mi dea sa mananc... Ce minunat lucru e sa vezi cum prinde viata, dintr-o data, cuvantul Evangheliei!
...
"
[fragment din cartea "Ei triumfa inaintea lui Dumnezeu. Eroi si martiri ai credintei in tarile comuniste", de Sergiu Grossu, Editura Fundatia Culturala Memoria, Bucuresti 2007]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu