O vizita la Ponor Padis

Cautam si anul acesta o tabara, ca loc, pentru a merge in vara. Daca vom ajunge pana atunci, ramane de vazut...

Dar, rezervarile se fac, pana una alta, inca din prima decada a anului in care vrei sa mergi si chir mai repede. Daca vrei sa prinzi loc...

Cand il intrebi pe Google despre tabere crestine, te duce pe un sait care prezinta o tabara crestina din Ponor-Padis, M-tii Apuseni. Domeniul e "taberecrestine", dar e vorba de o tabara doar...

Am fost sa vedem locul. Tabara, evident, nu e crestina, daca ne gandim ca nu a avut ocazia sa se pocaiasca... Nici proprietarul. Dar, prefera grupuri de crestini, fiindca nu beau, sunt mai linistiti... am aflat. Ei stau in Huedin.

Am fost sa vizitam tabara, urcand prin nameti pe un drum inzapezit. Sus, zapada este inca la jumatate de metru. Un peisaj superb, ultima asezare omeneasca, aer curat. O zona la peste 1000 m, cu foarte multi brazi.

Parcul de distractii e mai degraba un mic parculet, potrivit pentru copii, mai mult decat pentru tineri. Tiroliana nu am vazut-o, dar distanta se pare ca e suficienta pentru o "calatorie" cu robitenul de adrenalina deschis.

Fratele femeii care e administrator acolo (si proprietar) are si el o vila. E de trei stele (nu margarete, ci stele, ne-a spus de doua ori). Am primit o masa calda si din Huedin ne-au dus ei cu masinile lor (4x4). Am fost 4 din Hateg si ei 3.

Am remarcat vila aceea ca un loc foarte bun pentru conferinte crestine sau tabere de familii. E foarte curata, spatii degajate si confortabile. Pentru grupuri mari pretul se negociaza. Omul e deschis la discutii. Ne-a spus ca se intelege bine cu baptistii, care sunt foarte multi in Huedin (dupa cum ne-a asigurat).

Mi-a placut casa aceea si ospitalitatea, motiv pentru care asez aceste randuri. Nu e o reclama, ci o sugestie. Pentru o retragere de studiu, o tabara mai pretentioasa, sau o conferinta pe care s-o organizati.

La tabara sorei lui (cabanute, mansarda, sala mese - toate corpuri separate) nu mai e loc, anul acesta. Dar mai construieste si zice ca mai e gata inca o tabara de vreo 60 de locuri pana la vara. Nu stim daca vom merge pe varianta aceasta... Vom vedea. Dar, vazand toata aceasta amisticare, m-am hotarat sa inaugurez un nou blog - http://taberecrestine.wordpress.com.

Sper sa va ajute detaliile gasite acolo, daca sunteti in cautarea unei tabere sau loc de conferinta.

Sa ard de sete...

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.

Versuri de Traian Dorz

Ridica mana

Exista Dumnezeu?

Ieremia 6: 16

„Aşa vorbeşte Domnul:

'Staţi la răspântii şi priviţi!

Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,

unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea

şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre...' "
[NTR]

In mijlocul unui capitol profetic, Dumnezeu rosteste aceste cuvinte. In timpuri in care poporul si-a parasit Dumnezeul, in timpuri de moarte spirituala si departare de Dumnezeu.

Tinerii aveau atunci intalniri si copiii se jucau in liniste in societate("toarn-o peste copilul de pe ulita, peste adunarile tinerilor" - 11), barbatii si femeile aveau pamant, posesiuni materiale si case ("casele lor vor trece in stapanirea altora, ogoarele si nevestele lor de asemenea" - 12), toti erau obsedati de binele propriu al vietuirii pe pamant ("caci de la cel mai mic, pana la cel mai mare, toti sunt lacomi de castig"), fara sa se gandeasca la Dumnezeu. Conducatorii lor spirituali erau prinsi in decadere ("de la proroc pana la preot, toti inseala" - 13).

Seamana cu timpurile noastre? Izbitor de mult! Versetul 16 este solutia lui Dumnezeu. Nu o noua descoperire, nu o noua cale, nu o noua directie. Ci, o noua inima.

Omul nu vrea sa se pocaiasca, sa-si schimbe gandirea, mintea, felul de a fi. El mai degraba gaseste alte cai, alte "treziri spirituale", alte forme, alte miscari, alte ideologii, alte principii, alte paradigme. Dar nu schimbarea inimii.

Trezire spirituala nu inseamna un nou set de reguli, o noua forma, o noua paradigma. Trezire spirituala inseamna pocainta oamenilor, trairea cu adevarat in Imparatia Cerurilor.

Istoria este un cumul de vremuri in care s-au propus directii, s-au acceptat, s-au inlocuit prin rascoale si razboaie si tot asa si pe viitor. Pentru ca pur si simplu exista o alta Imparatie, care nu este din lumea aceasta. Pentru ca Imparat e Cristos, dar "imparatii" nu vor sa accepte aceasta, se rascoala si se impotrivesc. Domnul rade din ceruri...

Ei bine, Dumnezeu dat deja voia Sa. A prezentat preceptele Imparatiei Cerurilor inca din cele mai vechi timpuri. Ne vom schimba noi inima dupa ele? Vom deveni noi cetateni in aceasta Imparatie? Ne rugam "Vie Imparatia Ta... precum in cer asa si pe pamant". Dar ne dorim, o traim, este Imparatia in noi? Sau e o mare minciuna, o mare inselare de sine?

Nu un lider carismatic va aduce trezire, nu o noua paradigma, nu o miscare a tinerilor cu mult zgomot imitator de viata. Ci, o adevarata zdrobire a eului pamantesc si o traire in omul ascuns al inimii, o viata dediacta lui Cristos, traita zilnic in voia Tatalui, ca in cer, asa si pe pamant.

Lumea se indreapta spre ceea ce unii numesc post-capitalism, intr-o societate post-modernista. Crestinii de mii de ani sunt in aceeasi veche Imparatie. A lui Cristos. Ea nu este din lumea aceasta, nu are a face cu cea de aici si este chiar impotrivitoare acesteia.

Iata ce suntem invatati, in aceste momente importante din viata noastra, in timpuri de grea cumpana, de grele lovituri si mari pericole, dar timpuri in care putem sa ne pocaim si sa traim cu adevarat o viata de credinta:

1. "stati la raspantii si priviti"- judecati, chibzuiti;
- aveti in fata o iminenta alegere, sunteti la o intersectie, va trebui sa alegeti;
- aveti ochii deschisi, intelegeti;
- voi, nu liderul vostru, nu cel cu o personalitate puternica;
- aveti ce privi, inseamna ca istoria biblica si contemporana are ce exemple sa va dea

2. "intrebati care sunt cararile vechi"- presupune ca nu le stiti, daca le-ati sti le-ati trai si bine ar fi;
- sugereaza interes (intrebati), dorinta de a afla, dorul pentru cunoasterea adevarata;
- presupune ca exista un raspuns adevarat, unul care sa ajute drept;
- exista niste carari vechi, un mod de viata autentic;
- pe aceste cai au umblat si altii, ei stiu despre ele pentru ca umbla pe ele;
- Dumnezeu nu S-a lasat fara marturie si avem Scripturile!
- arata cat de mare e inselaciunea, incat cararile vechi nu sunt cunoscute;
- pentru omenire, vechiul inseamna perimat; pentru crestini vechiul inseamna imuabilitate, autenticitate (daca e vorba de Dumnezeu, desigur);
- cu cat cararile sunt mai vechi, cu atat se vad mai bine, se disting mai clar, avem mai multe exemple concludente, doveditoare... putem gresi cu atat mai putin (e un nor de martori pentru noi!)

3. "[intrebati] unde este calea cea buna"
- "calea cea buna" e sinonim aici cu "cararile vechi";
- exista o singura cale buna, pe care multi au umblat (cararile);

4. "apoi umblati pe ea"- se pare ca nu e subiect de scris ceva nou pe blog, sau de a castiga o discutie teoretica, intr-o pauza, la cafea;
- Dumnezeu ofera solutie pentru rezolvare si nu sprea luare la cunostinta;
- e esential pentru a cunoaste calea buna, dar nu suficient: trebuie sa umbli pe ea - si cararea ta sa fie inscrisa in aceeasi alura;
- nu vorbiti despre, ci umblati pe...

5. "veti gasi odihna pentru sufletele voastre"- agitatia colica, spasmatica generata de migrari spontane si consecutive spre lumini aritificiale ale "trezirilor" spirituale man-made nu da odihna si vei cauta altceva;
- doar umblarea pe calea buna a cararilor vechi aduce pace sufletului;
- Dumnezeu a pregatit aceasta cale pentru binele sufletului tau;

6. "dar ei spun": 'nu vrem sa umblam pe ea'"- tu ce spui?
- se va vedea in viata ta


Frati care va numiti crestini: "Luati aminte la sunetul trambitei!"

Trilogia inelelor

Intr-o analiza, Elena Dulgheru spune despre "Stapanul Inelelor":

Iată un criteriu important "de benignitate", care separă Stăpânul inelelor de mai simplul şi, aparent, mai "inocentul" Harry Potter, cu care îl comparam anul trecut şi în care protagonistul nu este, prin fire, un "om normal", iar cartea pe care o joacă şi o propune este tocmai această "anormalitate". De aceea, Harry Potter creează printre copii pottermanie, droguri şi secte potter, pe când umilul Frodo Baggins, protagonistul salvator al omenirii, fără voia lui, din Stăpânul inelelor (fie el şi hobbit, dar întrutotul uman - relaţia hobbiţi-oameni fiind cam ca între pigmei şi europeni) nu crează manii şi fobii şi nu se propune ca idol (vezi şi afişele!). Sunt mai multe secrete narative, inclusiv caracterologice care duc la acest fapt, de pildă, disiparea naraţiunii pe mai multe centre de acţiune, gravitând în jurul mai multor personaje-lider. Aceasta a fost asigurată iniţial de J.R.R. Tolkien, care şi-a propus exerciţiul de a crea civilizaţii imaginare, după aceleaşi criterii şi legităţi pnevmatice care formează limbile - o autentică provocare pentru un scriitor şi care, chiar dacă este, într-un fel, tot un demers demiurgic, este mult mai spirituală decât cel de "xeroxare" genetică.

Tot ea afirma ca:

"valorile morale impuse sunt cele ale creştinismului: virtutea în genere, fidelitatea, cumpătarea, curajul"

Intr-o descriere a autorului trilogiei, J.R.R. Tolkien, Robert Lazu spune:

"Încurajat de prieteni dar şi de critică, în sufletul autorului se naşte dorinţa de a scrie un basm de mare întindere, prin care să-şi împlinească visul: acela de a oferi lumii o lume de basm, spre vindecarea bolilor sufletului şi redescoperirea virtuţilor creştine ale compasiunii, bunătăţii şi curajului. Geniul lui Tolkien şi-a găsit un ideal pe măsură."

Mai multe informatii despre autor gasiti in articolul acesta.

Tot Robert Lazu ne da urmatoarea informatie:

"Ucenici declaraţi ai Mântuitorului Iisus Christos, toţi aceştia şi-au pus harul scriitoricesc în slujba valorilor creştine. Înscrişi în strălucita descendenţă a lui G.K. Chesterton, ei au înţeles că orice gen literar poate deveni, sub pana scriitorului iscusit, vehicul al Evangheliei. În fine, un al doilea eveniment evidenţiază discret profilul scriitorului. Remarcat datorită meritelor sale ştiinţifice, în anul 1960, J.R.R. este cooptat ca şi colaborator în colectivul traducătorilor Bibilei de la Ierusalim."

Filmul "Stapanul Inelelor" este o ecranizare excelenta a unei carti de mare valoare. Daca-l vizionezi cu atentia cuvenita nu ai cum sa nu remarci valori inalte care ar trebui sa ne insoteasca. Nu ai cum sa nu vezi o diferenta uriasa intre ceea ce se promoveaza astazi prin filme si prin media de masa (masa de lemn...).

Intr-o scena un personaj care este apostrofat ii cere numele celui care-l intreaba (care a uitat sa se prezinte). Nu am timp sa dezvolt acum lipsa de educatie a majoritatii tinerilor de astazi, care-si permit sa flirtreze cu fete pe care nici nu stiu cum le cheama...

Este obisnuit ca eroii trilogiei sa se prezinte avand in vedere descendenta. Este, din nou, impotriva curentului de astazi, care ne invata sa ne separam si sa ne rupem de parintii nostri si de credinta lor.

Se subliniaza mult ideea de "old ways". Ascultarea e la mare cinste, precum si respectul fata de un batran si fata de intelepciune.

Vazand filmul iti doresti sa fii si tu un adevarat barbat, plin de virtuti verticale si demne de numele de crestin. Dar intelegi ca aceasta inseamna dedicare si sacrificiu. Acolo regii dau exemplu, au valoare. Acolo liderii conduc si se arunca primii in lupta. Acolo prietenia este esentiala si cuvantul spus te poate tine in viata, sau te poate omori, dar nu-l retragi.

Filmul pare real din cauza valorilor inalte. Viata de astazi e asa de josnica din cauza acelorasi valor pervertite si urate, pe care multi le traiesc si le elogiaza prin televiziuni, radio sau ziare.

In principiu, trilogia prezinta o delasare a oamenilor, in timp ce raul si-a stras fortele si e gata sa distruga umanitatea. Traim astfel de vremuri. Oare cum de s-a ajuns aici, se intreaba un rege? Ne intrebam si noi la fel... Oare cum?

Dar, nu timpul ni-l alegem noi, ci cum sa traim in timpul si vremea in care suntem.

Daca vrei sa te uiti la un film uita-te la acesta. Uita de telenovele, de filme ieftine, de comedii si filme de copii. Mai ales daca ti-ai propus sa fii barbat. Vei vedea cum si-a imaginat autorul barbatia si ce valori presupune ea. Filmul e fictiune, cat si cartea. Autorul insa nu si nici valorile prezentate in opera sa.

Sunt mutle de invatat, pentru cine stie sa le-nvete.

Pavel despre Timotei, in Filipeni

In ce priveste Epistola catre filipeni a Noului Testament.

In spatele scrierii sta providenta divina si implicarea Duhului Sfant. Autoritatea scrierii a fost randuita apostolului Pavel si vine de la Dumnezeu, care l-a ales pe acesta in slujba lui. Iar apostolul Pavel ii dicteaza ucenicului sau, Timotei, care scrie efectiv.

Timotei este un tanar credincios, pe care apostolul Pavel il ia la un moment dat si-l ucenicizeaza. Cand apostolul Pavel vorbeste despre Timotei, in capitolul 2, Timotei scrie si aceste randuri. Este important aceasta, fiindca invatam despre legatura dintre ei doi.

Insemneaza ca acele cuvinte scrise despre Timotei sunt lucruri pe care apostolul le stia despre Timotei, intr-o relatie cu acesta. Iata ce ne spune despre el:

1. "nadajduiesc sa va trimit in curand pe Timotei"
- reiese de aici ascultarea lui Timotei intr-o relatie bazata pe maestru-ucenic;
- autoritate - Pavel il trimite, dandu-i autoritate prin epistola, ceea ce ne spune despre Timotei ca era deja pregatit pentru aceasta (dar in spate sunt ani de lucrare);
- Pavel il trimite pe Timotei fratilor, nu sa tina un discurs, nu sa rezolve o afacere, ci fratilor (partasie, legatura frateasca, relatie)
- "in curand" - timpul potrivit, desi tanar, Timotei nu se avanta la actiuni necugetate (e un avantaj al supunerii, al ascultarii fata de cineva matur)

Intrebari pentru tine:
- care e relatia ta cu cei mai maturi decat tine?
- cresti spiritual?
- recunosti in viata ta autoritate, o poti indentifica (in diferitele domenii)


2. "ca sa fiu cu inima buna cand o sa am stiri despre voi"
- Timotei e potrivit pentru a aduce stiri (nu barfe, nu impresii, ci stiri: realitati);
- Timotei se uita la lucrurile care tin de lucrurile spirituale, fiindca Pavel stie ca in urma stirilor pe care acesta i le va aduce, i se va afecta inima;

Intrebari:
- cum judeci lucrurile, prin ce filtru?
- esti pregatit sa privesti cu maturitate la cei din jurul tau sa poti sa aduci "vesti"? (aceasta inseamna sa judeci corect ceea ce vezi si impartasesti);
- ai maturitate spirituala in relatii cu fratii, astfel incat sa vezi si sa identifici vesti bune despre ceea ce se intampla, sa poti constientiza o continuitate in cresterea spirituala a unor oameni?


3. "Caci n-am pe nimeni care sa-mi impartaseasca simtirile ca el"- Timotei iese in evidenta printr-o intelegere profunda a tot ce se intampla in jurul sau, astfel incat intelege ceea ce intelege Pavel;
- aceasta presupune maturitate, atentie, comunicare;
- Timotei se implica, nu sta pasiv;
- Timotei simte in lucrarea lui Dumnezeu si e gata sa-si impartaseasca simtirile;
- El nu face ceea ce face din obligatie, sau cu o ascultare rece, ci are simtiri, are pasiune pentru lucrul lui Dumnezeu;
- aceasta marturie despre Timotei sugereaza ca a stat mult cu Pavel, astfel incat Pavel sa poata face aceasta comparatie, nu odata;
- unitate, partasie in toate simtirile (nu doar unele, nu preferential);
- partasie stransa cu Pavel ("n-am pe nimeni")

Intrebari:
- traiesti cu pasiune pentru Cristos?
- ai frati si parinti spirituali cu care sa impartasesti simtirile din lucrarea lui Dumnezeu?
- se vede in tine o simtire pentru Dumnezeu?


4. "si sa se ingrijeasca intr-adevar de starea voastra"- Pavel vede in Timotei un om caruia ii pasa de filipeni, de fratii de acolo;
- nu doar ca-i pasa, dar le cauta binele (probabil ca Pavel a vazut in Timotei cum acestuia chiar ii pasa de fratii de acolo si vrea ca starea lor sa fie una buna, dupa voia lui Dumnezeu);
- a ingriji presupune o munca, un sacrificiu;
- vedem dragoste, interes, slujire si dorinta buna in Timotei;

Intrebari:
- iti pasa de frati?
- le vrei binele spiritual, ajuti in cresterea lor spirituala?
- se vede in tine ca vrei ca frati ai tai sa fie intr-o stare buna? (incurajezi, certi, ajuti, indrepti?)


5. "toti umbla dupa foloasele lor si nu dupa ale lui Cristos"- Timotei are o umblare zilnica dupa folosul lui Cristos (si tot ce implica aceasta);
- Timotei nu se lasa influentat de majoritatea care umbla dupa folosul lor, chiar daca erau in preajma lui Pavel, un apostol;

Intrebari:
- ce se poate spune despre tine - dupa ce foloase umbli? (se vede in viata ta)
- ai fi gata sa platesti pretul lipsei de popularitate, pentru a trai cu Cristos?
- cei multi nu sunt interesati de Cristos si calea Lui, chiar daca sunt poate in grupul tau de prieteni (crestini); tu cum esti?


6. "stiti ravna lui incercata"
- are o ravna incercata;
- aceasta inseamna ca si-a pastrat ravna prin incercari, sau ca pasiunea lui nu s-a stins odata cu prima incercare;
- unii dintre ajutoarele lui Pavel au uitat de el si de calea Domnului; multi l-au parasit; dar Timotei si-a aratat ravna prin testele care ar fi putut sa i-o stinga;
- ravna aceasta era cunoscuta de toti cei din Filipi, aratand cum Timotei a lucrat acolo pentru Domnul;

Intrebari:
- cum e ravna ta?
- cum ai iesit din incercare, testare?
- ar putea spune altii despre tine ca ai ravna pentru Dumnezeu?
- esti consecvent in a lucra pentru Dumnezeu?


7. "ca un copil cu tatal lui"- o relatie tata-fiu, care implica supunere, ascultare, respect (astazi am cam pierdut aceste calitati, ca tanara generatie...);
- nu tatal e cu copilul, ci copilul cu tatal (ucencie, o relatie corecta in perspectiva biblica), desi, evident, tatal e cu copilul;
- afectiune fata de Pavel;
- ascultare fata de Pavel;
- un model in Pavel pe care Timotei il are (asa ar trebui sa fie tatii pentru copiii lor);

Intrebari:
- ai o relatie corecta cu parintii?
- ai un frate matur, de la care sa inveti cu adevarat, in viata de credinta?


8. "a lucrat ca un rob"- rob din dragoste, rob de bunavoie;
- se implica in lucrarea Domnului, face ceva concret;
- transpiratie, efort, consecventa (presupune timp, implicare, pasiune, ravna, vointa);

Intrebari:
- pentru cine lucrezi?
- cum lucrezi pentru Dumnezeu? lucrezi dintr-o dragoste sincera, care se inradacineaza in ceea ce a facut Cristos pentru tine la cruce?


9. "impreuna cu mine"- Timotei cot la cot cu Pavel apostolul;
- lucrarea lui Pavel nu a fost tocmai mers pe perne, ci impanzita cu primejdii, incercari si suferinta;

Intrebari:
- cu cine lucrezi?
- lucrezi cu cine trebuie?
- impreuna cu cine iti investesti timpul si energia? (sunt multi care astazi cauta asta la tineri, mai ales; dar tu lucrezi cu cine trebuie, cu cine lucreaza la inaintarea Evangheliei?)


10. "pentru inaintarea Evangheliei"
- Timotei are scop in viata - inaintarea Evagheliei;
- Timotei lucreaza pentru ceea ce ramane, pentru ceea ce conteaza;
- Timotei este in graficul lui Dumnezeu, in ascultare de El (vezi marea trimitere);

Intrebari:
- tu de ce faci ceea ce faci, cand faci? (activitate, plictis etc);


Imagineaza-ti ca ti-ar scrie CV-ul apostolul Pavel, dupa ce sta cu tine sa vada cum esti, nu doar ce spui; cum traiesti, nu doar cum impresionezi. Ce ar scrie in CV-ul tau? Imagineaza-ti ca Dumnezeu ti-l citeste. Ce ar zice El despre tine?

Acum, intelege ca in prezent iti completezi acest CV. Ce va scrie in el la sfarsit? La Dumnezeu nu merge cu scoli facute peste noapte, nici cu aburisme adaugate sa iasa numarul de pagini. CV-ul tau poate sa fie scurt, dar cuprinzator si frumos in ochii lui Dumnezeu.

O ultima intrebare: ce trebuie sa faci pentru a trai si tu cu adevarat pentru Dumnezeu? Fa! Ia-l ca model de viata pe Timotei.

Lunecarea din dar sau caderea din har

Redau partial, mai jos, un articol de pe mersulvremurilor

Anul trecut, Bentley a „făcut-o de oaie” în turma creştină: a clacat la capitolul sexualitate în plină campanie duhovnicească, înscriindu-se şi el în rândul celor doborâţi de pe piedestal de relaţiile extraconjugale, care i-au aruncat în aer viaţa de familie şi l-au adus pe buza prăpastiei. Scenariu cunoscut de altfel, conform căruia „orice bărbat poate cădea” (slăbiciunea sexului tare, oare?!) Într-o lume frivola şi libertină, păcatul sexual a devenit aşa de accesibil şi acceptabil, încât aparent nu mai reprezintă pericol. Bărbaţii sunt oarecum sensibili la roşu, dar cromatica abundentă i-a făcut să nu mai deosebească roşul-PERICOL de roşul-PROMISCUITATE. Un bărbat care respectă (şi vrea să trăiască) integritatea biblică dă nenumărate bătălii în fiecare zi… de la vorbe până la imagini, de la sunete până la atingeri… Înţelegând asta - sunt bărbat - nu vreau s-o şi scuz!

Ceea ce nu pot să înţeleg şi nici să accept - şi ce mi se pare greu scuzabil şi depreciativ pentru idea de sfinţenie - este dorinţa de a reveni pe scenă, în prim-plan, să fii din nou în faţă după ce ai clacat în asemenea fel!

La începutul săptămânii, Rick Joyner, lider şi autor charismatic (cunoscut pentru cărţile sale şi în România), a apărut în media cu o luare de poziţie faţă de regenerarea spirituală a predicatorului canadian în discuţie. Joyner i-a acordat lui Bentley suportul pentru consilierea şi îndreptarea sa. Gestul lui Joyner este unul cât se poate de normal creştineşte (apostolul Pavel vorbeşte despre judecarea şi îndreptarea curvarului din Corint - 1 Cor. 5) şi anormal după standardul lumii în care trăim, care vrea doar scandal (dacă-i sexual, cu atat mai bine) şi împroşcare cu ridicol, lăsând victimele în şanţul cotidian. Pentru că războiul este dur şi pierderile pot fi mari, este nevoie de tot mai mulţi oameni care să fie în stare să-i ridice pe cei aflaţi în diverse derapaje spirituale.

Bentley a aşteptat pronunţarea divorţului de soţia sa, Shonnah… şi s-a recăsătorit urgent cu mai tânăra sa fostă colaboratoare, Jessa Hasbrook! Amândoi au recunoscut că au făcut prostii şi nu trebuiau să grăbescă lucurile. În acelaşi timp, cel cunoscut pentru lucrarea sa “nemaipomenită” s-a refugiat la biserica lui Joyner, pentru refacere şi repunere în poziţie. În echipa de consiliere se mai afla Jack Deere şi Bill Johnson.

Ei, aici e aici… Refacere, vindecare şi consiliere - OK… dar revenirea pe scenă, în aceeaşi (im)postură, după un asemenea eşec moral, mi se pare nu doar nepotrivit, ci strigător la cer. Vei spune: cine sunt eu să judec; dacă Dumnezeu hotărăşte aşa cine sunt eu să mă opun?! Dar nu cred că Dumnezeu judecă asemenea situaţii altfel decât după standardul sfinţeniei Sale! Să vrei să fii din nou adulat de oameni, după ce ai înşelat standardul spiritual pe care îl propovăduiai, după ce i-ai rănit pe unii din ei (gândiţi-vă doar la soţia lui!), e jignitor pentru credinţa pe care o proclami. Ajungem să normăm totul la nivelul butadei româneşti: “să faci ce zice popa, nu ce face popa…” O rezolvare pripită a unui păcat evident poate compromite mai mult faţa şi aşa distorsionată a creştinismului actual. Ce se poate înţelege dintr-o asemenea mişcare de recuperare? Ceva în genul: “Nu-i cel mai rău lucru că ai căzut… Te ridici, şi după o pauza revii frate acolo unde ţi-e locul… şi pentru care Dumnezeu te-a înzestrat… Că doar zice şi la Biblie: de şapte ori cade cel neprihănit şi se ridică…” Se ridică, da… dar să însemne asta şi că aleargă dupa întâietate?

Aici iese în evidenţă de fapt unul din aspectele păguboase ale carismatismului, pe care chiar şi unii dintre aceştia îl recunosc deschis: tendinţa de a aprecia darul în detrimentul integrităţii. Carismaticii au “darul” acesta de a supralicita darurile Duhului, plasându-le peste caracter. Dacă un om evidenţiază anumite trăsături care pot fi asimilate unei lucrări speciale a Duhului Sfânt, atunci tendinţa este de a trece cu vederea anumite scăpări - că toţi suntem oameni şi nici unul nu e desăvârşit, nu? Astfel de mişcări ale “duhului” n-au nici o legatură cu vreo lucrare duhovnicească.

Un asemenea mesaj, neexprimat verbal dar arătat prin fapte, produce confuzie în biserică şi în prezenţa ei în lume. Planul de relansare a misiunii lui Bentley sub denumirea Fresh Fire USA, şi începerea în Fort Mill, de către Joyner, a colectării de fonduri pentru misiunea aceasta, mi se pare o
acţiune care devalizează lucrarea christică. Asta evidenţiază o slăbiciune fundamentală în maniera noastră de a restaura lideri căzuţi. Nu e de mirare că acum un an Ted Haggard (prezentat recent în documentarul HBO şi apariţiile la CNN ca „homosexual indecis”!) a bătut indirect la uşa fostei sale biserici, întrebând dacă postul de pastor nu e cumva liber.

Să fiu sincer, m-aş bucura ca Bentley să-şi dea seama şi să nu revină la amvon. Cel puţin nu acum, aşa de repede… şi nu cu surle şi trâmbiţe… Dacă are dorinţa de lucrare, sunt atâtea zone de penumbră, umile, ale lucrării creştine, unde nu se înghesuie personalităţile şi în care este mare nevoie şi se poate manifesta. Nu îi doresc răul şi nu sunt unul dintre aceia care se bucură de căderile altora (mai cu seamă lideri). Dar să nu uităm că tocmai liderii trebuie să trăiască după un standard mai înalt decât al celor pe care îi slujesc!

Pe de altă parte în procesul de refacere şi restaurare spirituală trebuie incluşi şi fosta soţie a lui Bentley, Shonnah, şi copiii lor. Ei nu sunt o parte neglijabilă sau invizibilă în acestă lucrare publica. Cum se vor simţi copiii aceia când îl vor vedea pe tatăl lor la fel de “înflăcărat” ca înainte, lucrând „pentru Dumnezeu” şi ţinând de mână o altă femeie?! În ce Dumnezeu vor mai crede copiii aceştia?

Asta reperezintă o pervertire a integrităţii biblice. Că Dumnezeu poate binecuvanta pe orice barbat sau femeie cu Duhul Sfânt, nu încape îndoială! El se uită după vase de cinste care poartă în ele legământul divin - cu demnitate, umilinţă şi curăţie… Dar să constaţi că un comportament ca al lui Bentley este promovat public - asta compromite şi ideea de curăţie, şi disciplina biblică. Orice membru care are o problemă şi trăieşte în păcat va putea să zică: “Dom’le, să fiu şi eu judecat cu aceeaşi măsură ca Bentley!” Şi dacă vrei să fii corect şi echitabil - omeneşte vorbind - nu ai putea să-l refuzi, pentru că trebuie să-l judeci după aceeaşi măsură. Ajungem astfel ca un compromis să provoace o mare spărtură acolo unde ar trebui să existe un zid de netrecut; pentru că este în joc ideea de sfinţenie şi puritate promovată de Dumnezeu. Prea adesea vorbim însă de „flexibilitate” şi „elasticitate” pentru a contrabalansa extremele „rigiditate” şi „duritate”; dar toată discuţia este (şi ar trebui să fie) despre curăţie.

Şi uite aşa, depunctăm noi creştinismul, drapând firea pământească cu un fals zel religios - de fapt, o goană după recâştigarea unor privilegii vremelnice.

Catre generatia de astazi

Se da o lupta pentru voi. Unii va vor spectatori la serile lor de tineret, sau la revelioanele organizate de ei. Altii va vor calorifere in salile unde aduc o "trezire" de moment, care tine pana se zice "Amin", un amin mincinos.

Prea multi "stiu" ce trebuie sa faceti voi, cum sa se faca lucrurile, dar prea putini chiar fac ceva pentru voi.

Voi sunteti o generatie pe care unii vor sa o fure bisericilor. Va ofera multe pentru a va cere in schimb sa va uitati familia, biserica si parintii. Prezentandu-se ca "lideri spirituali" sunt niste vorbareti cu o agenda proprie.

Modelul biblic ne invata sa traim in familii, fiecare avand rolul sau. E timpul sa ne traim rolul pe care Dumnezeu l-a aranjat, intr-o lume deranjata si intoarsa pe dos.

Nu mai stim care e directia buna, ce trebuie sa facem, fiindca toti isi dau mai nou cu parerea. O femeie chiar stie ce trebuie sa faca un barbat care e chemat de Dumnezeu. Va imaginati doar prin acest exemplu, cat de multa nerusinare si ce curaj astazi in lume. Barbatii trebuie sa-si traiasca chemarea. Femeile la fel. Tinerii la fel. Traiti-va viata asa cum v-a lasat Dumnezeu, la locul vostru.

Voi sunteti generatia care trebuie sa puneti la loc ordinea instaurata de Dumnezeu. Daca societatea nu vrea, atunci nu putem sa ne luam dupa societate. Daca oamenii renunta la crestinism, atunci noi il vom inflacara. Nu prin mitinguri, nu prin afise electorale. Ci, printr-o viata intreaga, traita ca la Carte.

Nu trebuie sa ne tot lamentam de problemele care sunt in lume, fiindca lumea merge in jos. Noi trebuie sa traim si sa organizam in asa fel incat sa fim biblici, ceea ce ne va da putere. Dar trebuie s-o facem consecvent si din toata inima. Daca e doar din vorbe, evlavia nu are putere.

Avem nevoie de o viata bazata pe Cuvant si rugaciune. Trebuie sa invatam sa dam valoarea cuvenita acestor calitati. De multa vreme se vorbeste despre trezire spirituala. Se fac intalniri unde ti se ridica parul pe mana, dar peste cateva minute te duci sa te plimbi prin oras cu aceeasi indiferenta. Nu se schimba nimic.

Tinerii nu stiu ca rugaciunea are putere. Ei cauta distractie si au un tupeu mare, chiar in mijlocul sfintilor. Pentru ca li s-a servit o alta viata crestina. O minciuna.

Noi suntem chemati sa fim barbati in casele noastre. Voi, fetelor, sunteti chemate sa fiti femei biblice. Sa traiti nu cum va spune societatea, ci cum va cheama Dumnezeu. Acesta nu e legalism, ci singura solutie.

Traim vremuri in care crestinii au decazut intr-un relativism bolnav. Esti chemat sa traiesti in integritate, intr-o maniera demna de numele pe care-l porti. Sa traiesti cu adevarat o viata cu Dumnezeu.

Barbatii se cheama asa, dar traiesc altfel. Femeile se imbraca dupa lume si mai au si argumente. O solutie nu este sa impunem lungimea fustei... Ci, sa traiasca femeile asa cum le cheama Biblia. Da, in imbracaminte! Lumea sa-ti spuna cum sa te imbraci? Lumea sa-ti spuna cum sa fie in familia ta? Nu, simplu nu.

Traiti valorile cerului in viata voastra! Puneti pe Dumnezeu pe primul loc in viata, nu in vorbe! Sa se vada ca e pe primul loc. Se spune despre voi ca sunteti indiferenti si ca nu va implicati in nimic. E timpul sa faceti o diferenta reala si sa traiti la intalimea chemarii ceresti!

Catre tinerii crestini

Sunteti parte dintr-un sistem de invatamant care se indreapta spre o predare tot mai evidenta a unor invataturi eronate, impotrivitoare in mod direct si deschis credintei crestine in toate frumusetea ei.

Tot mai multi profesori exercita presiune asupra voastra, predand practic "argumente" care se vor sageti impotriva crestinismului si a implicatiilor realitatii acestuia in vietile oamenilor. Aveti un program tot mai incarcat la scoala, unde tot mai putin invatati in sensul stiintei si tot mai mult sunteti "invatati" o cultura amorala, unde raul sa poata conduce in voie.

Este timpul sa va ganditi serios la viata voastra. Este datoria voastra sa treceti biruitori prin aceasta provocare a generatiei din care faceti parte.

Poate nu ati auzit de notiunea de International Baccalaureate. Globalizarea trebuia sa nasca nevoia unui astfel de sistem. Iata citeva din punctele cerute intr-o scoala IB (vezi):

- izoleaza elevii intr-un mediu separat de prietenii vechi sau alte puncte de referinta vechi.
- oferiti-le acceptare imediata a unui grup aparent iubitor.
- pastrati-i departe de idei critice sau competitive
- furnizati o filosofie care pare logica si pare sa raspunda la toate sau cele mai importante intrebari din viata
- structureaza toate, sau cele mai multe activitati astfel incit sa ramina timp cit mai putin pentru activitati sau gindire privata sau independenta
- oferiti un sentiment de “noi” versus “ei”.
- promiteti solutii instante sau iminente la problemele pe termen lung
- folositi tehnici de hipnostim dar mascate sau deghizate


Idei care se implementeaza progresiv. Poate pe unele le recunosti, daca ai fost atent la ce se intampla in jurul tau. Uita-te la timpul pe care-l mai ai "liber". Apoi, gandeste-te ca esti tanar, nu intretii o familie si stai mai mereu inchis in diverse incaperi, aceleasi.

Este foarte important sa intelegi ce se intampla cu sistemul de invatamant in contextul societatii generatiei noastre. Timpul tau pentru Cristos e tot mai putin. Intalnirea de partasie e pe ultimul loc, daca reusesti sa inveti pentru scoala, daca nu... nu are loc. Evanghelizare nu faci, pur si simplu. Nu ai timp pentru asa ceva.

Trebuie sa existe o restructurare de baza in modul in care iti organizezi timpul. Trebuie sa identifici urgent la ce activitati pe care le faci poti sa renunti. Iti dau o lista: internetul, televizorul, calculatorul, telefonul. Foloseste-le cel mult o ora pe saptamana.

E important apoi sa gasesti ce sa faci in timpul liber astfel ramas. Pune-ti timp pentru temele de la scoala nu mai mult decat este necesar pentru rezultatele pe care le vrei pe termen scurt. Ar trebui sa ai 3-4 ore libere in fiecare zi, cand sa traiesti pur si simplu viata de crestin si nimic altceva.

Vei avea timp pentru a te intalni cu prieteni crestini, cu fratii tai. Veti putea ajuta pe cineva, veti putea creste spiritual, veti putea spune altora despre Cristos. Vei avea timp sa stai singur cu Domnul in partasie. Vei avea timp sa iesi in natura si sa contemplezi.

Poporul condus de femei si copii

In bisericile din Occident este tot mai pronuntata tendinta de a avea organizatii de copiii, tineret si femei. Aceasta orientare a patruns si in bisericile din Romania dupa Revolutia din 1989.

Motivatia de suprafata a acestei fragmentari a bisericilor ar fi nevoia de a avea programe/studii adecvate nevoilor specifice acestor grupari. Cauzele de profunzime, dupa parerea mea, sunt izvorate dintr-o revolta mai larga a intregii societati impotriva randuielilor stabilite de Dumnezeu in familie, biserica si societate.

Aceasta revolta este clar articulata in asa numitul curent filosofico-cultural, denumit generic Postmodernism. Una dintre trasaturile de baza ale postmodernismului este ruptura totala cu gandirea, institutiile si stilul de viata din trecut. Asa numita deconstructie a trecutului promovata de postmodernism se refera la demolarea totala a oricarei conceptii despre lume si viata (metanaratiune), a oricarei institutii si a oricaror norme morale si sociale ale trecutului.


Numai prin demolarea acestora, individul postmodern este eliberat din orice forma de incorsetare si devine liber: a) in a-si elabora singur filosofia de viata (micronaratiuinea), b) in a se alatura dupa bunul plac oricarei grupari, si c) in a-si alege liber stilul de viata care-i place.

Dupa cum se poate observa, individul postmodern crede ce-i place, se asociaza cu cine-i place si traieste cum ii place. Placerea este autoritatea finala care guverneaza gandirea si viata postmoderna. Pentru individul postmodern nu mai exista adevar absolut, nu mai exista autoritate social-institutionala si nu mai exista norme morale universal valabile. Totul este relativ, in functie de preferintele individului.
In forme diferite si cu dozaj diferit, postmodernismul a patruns in fiecare familie, in fiecare biserica si in fiecare institutie sociala. Discursul care insoteste aceasta turnura are menirea de a anatemiza trecutul cu toate ingradirile lui si de a preamari libertatea individului de a deveni el insusi. In cazul familiei si a bisericii crestine, argumentatia sustine nevoia tinerilor de a avea viata lor si intrunirile lor, nevoia femeilor de a discuta problemele lor, nevoia copiilor de a avea lumea lor. Participarea impreuna a intregii familii si a intregii biserici este catalogata ca fiind demodata si necorespunzatoare nevoilor copiilor, tinerilor si femeilor. Asa ca in numele nevoilor specifice, familia si biserica sunt fragmentate in tot felul de grupari, programe, proiecte, intruniri, etc., pana acolo incat familia si biserica nu mai au nici un fundament biblic solid si sunt purtate incoace si incolo de preferintele unor lideri de ocazie.

Trebuie observat faptul ca si aceste grupari promoveaza lideri, dar nu dupa standarde biblice ci dupa capacitatea acestora de a satisface placerea membrilor grupului. Prin urmare liderii de copii, tineret si femei care se bucura de popularitate sunt cei care pe de o parte, lucreaza cu ravna la demolarea modelului biblic de familie si biserica, iar pe de alta parte, cultiva cu abilitate sentimentul ca grupul lor are o viata autentica. Dintr-o intorsatura de condei, pentru acesti oameni, razvratirea este considerata viata autentica.

Odata instalata aceasta paradigma, liderii acestor grupuri au suport popular in a contesta autoritatea biblica a familiei si a bisericii si in a cere categoric schimbarea lucrurilor. Cererea de schimbare poate imbraca chiar forme de revolta de grup, insotita de amenintarea ca vor parasi familia sau biserica, daca nu li se satisfac revendicarile. Sub aceasta presiune, multe familii si biserici cedeaza si, in consecinta, asistam la o prabusire progresiva a temeliilor biblice pe care au fost intemeiate acestea de catre Creator. Acolo unde acest fenomen nu a reusit inca se declanseaza o lupta acerba din partea acestor grupari care beneficiaza de sprijinul mediatic si financiar al celor care deja au reusit.
In familiile in care s-a produs schimbarea de paradigma, autoritatea sotului si a tatalui este inlaturata si casa este condusa de copii si sotie. La fel si in biserici, conducerea este preluata de femei si copii/tineri.
M-am intrebat daca acest fenomen il ia pe Dumnezeu prin surprindere? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, m-am intors la Scripturi. Profetul Isaia afirma ca atunci cand Dumnezeu aduce judecata peste poporul Lui va fi inlaturata conducerea de drept din popor:

“Le voi da baieti drept capetenii, -zice Domnul-si niste copii vor stapani peste ei…tanarul va lovi pe batran, si omul de nimic pe cel pus in cinste…Poporul meu este asuprit de niste copii, si-l conduc niste femei! Poporul Meu, carmuitorii tai te duc in ratacire si pustiesc calea pe unde umbli” (Isaia 3:4,5,12).

Va urma.

Pastor Paul Negrut
[articol preluat integral de pe negrutpaul.wordpress.com, avand titlul "Postmodernismul si poporul condus de femei si copii]

Despre Psalmul 119

Dupa cum aratam in postul precedent, acest poem este unul foarte bine organizat. Mi-a atras atentia in doua chestiuni importante:

1. Modul in care este construit, pe succesiunea literelor alfabetului ebraic;
2. Tema unitara a fiecarui verset, identica cu a buchetului versetelor luate impreuna.

Este deosebit de interesant sa vedem cum in fiecare verset ni se comunica ceva cu privire la realitatea revelatiei divine fata de noi oamenii. Nu sunt afirmatii reci, ci valori traite. De exemplu, ni se spune cum "Cuvantul Domnului" este ca "o candela" pentru cel care traieste cu Dumnezeu, pe cararea Lui, in drumul sau. Adica, ceea ce aduce lumina in trairea vietii este Cuvantul lui Dumnezeu. Sau, cel care vorbeste aici traieste in lumina vorbirii divine, in luminarea adusa de Cuvantul lui Dumnezeu.

Acest psalm ne comunica faptul ca indiferent de litera alfabetului, trairea in conformitate cu voia divina revelata este esenta vietii. Eu personal invat de aici ca tot ce fac si spun trebuie sa fie luminat de Cuvantul Domnului, de invataturile Lui, de preceptele Sale, de poruncile pe care El le-a dat s.a.m.d.

Am gasit 12 cuvinte diferite, pe care autorul le foloseste in acest psalm atunci cand, esential, se refera la voia divina revelata (porunci, calea Domnului, precepte, promisiuni, Tora - Legea etc). Uneori, in traducere, limba destinatie este prea saraca sau e greu de surprins insemnatatea unica a fiecaruia dintre toate aceste cuvinte diferite.

De obicei, fiecare grup de opt versete care incep cu o anumita litera a alfabetului contin o varietate a cuvintelor care descriu aceasta voie a lui Dumnezeu pentru noi.

Ma gandesc asa: in fiecare domeniu al vietii, voia lui Dumnezeu pentru mine se arata in mod diversificat. Un domeniu al vietii e ca o litera a unui alfabet. Dar sunt in psalmul acesta opt invataturi si realitati despre ascultarea de voia lui Dumnezeu, pentru fiecare litera. Pentru casatorie, de exemplu, avem porunci, precepte, exemple in Scriptura, promisiuni, specificatii, incadrari "tehnice"...

Iata ca Psalmul 119 nu mai e psalmul acela lung si plictisitor de la grupele de copii... Tin minte ca intr-o experienta foarte dureroasa a vietii mele m-am pus pe genunchi si am citit acest psalm in intregime, regasind valoare prezenta in fiecare verset. Se potrivea "la milimetru".

Cum este invatatura lui Dumnezeu pentru inima noastra? O iubim noi in realitate, in traire? Il iubim oare pe Dumnezeu? Ii cautam pe orfani, pe vaduve, spunem altora despre mantuirea care este in Cristos? Ne ghidam in viata dupa invataturile Cuvantului, sau dupa parerile noastre, ale oamenilor sau ale astrologului de serviciu?

Daca ar fi sa ne comparam viata cu un psalm, ce am scrie in versetul corespunzator fiecarei zile? Sau fiecarui an?

Psalmii alfa-bet-ului

In limba ebraica primele doua litere din alfabet sunt "aleph" si "beth". In limba greaca suna foarte apropiat - "alfa" si "beta". De unde cuvantul "alfabet".

Limba ebraica avea 22 de litere in alfabet. Acestea sunt consoane; iar limba ebraica este una consonantica in scriere. Unii Psalmi ai Vechiului Testament (scrisi in ebraica) au o infatisare, organizare speciala. Sunt constituiti pe alfabet. Iata-i:

Psalm 9 2 versete pentru fiecare dintre cele 22 consoane
Psalm 10 2 versete pentru fiecare
Psalm 25 1 verset pentru fiecare
Psalm 34 1 verset pentru fiecare
Psalm 37 2 versete pentru fiecare
Psalm 111 ½ versete pentru fiecare
Psalm 112 ½ versete pentru fiecare
Psalm 119 8 versete pentru fiecare
Psalm 145 1 versete pentru fiecare


Dintre acesti Psalmi, cel ce poarta in impartirea Dumitru Cornilescu numarul 119 (cunoscut drept si cel mai lung Psalm al Bibliei) iese in evidenta. Cel care il scrie
se refera in fiecare verset la Dumnezeu, vorbind despre poruncile, legile, cuvantul, judecatile, oranduirile, preceptele ... lui Dumnezeu. Fiecare verset din fiecare grup de cate opt versete incepe cu aceeasi litera a alfabetului aferenta grupului respectiv; fiecare grup de opt versete are in ordine o litera din alfabetul evreiesc.

Evreilor le-a folosit aceasta aranjare si pentru a-si invata copiii alfabetul si Cuvantul lui Dumnezeu, deopotriva. Aceasta inseamna ca exista cunoastere dar nu fara cunoasterea de Dumnezeu, sau ca vorbim despre cunoastere in contextul lui Dumnezeu.

Tu cat de mult legi "literele" de Dumnezeul "cuvantului"? Ce invata copiii tai? Cat de mult aprofundezi Cuvantul lui Dumnezeu?

Numarul 22 nu este unul oarecare. Josephus nota faptul ca acest numar era important pentru evrei in primul secol. Intre Adam si Iacov (Israel) sunt 22 de generatii. De asemenea sunt 22 de lucrari in creatie. Tot atatea carti sunt in canonul evreiesc al Scripturii, acesta avand si o organizare diferita de a celui acceptat de crestini.

Aceste mentiuni istorice arata cat de mult aprofundau evreii Scripturile. Dar ne mai spune ceva - evreii au lasat spiritul literei si au devenit astfel niste ipocriti. Invatam ca trebuie sa studiem adanc Scripturile, dar sa le si traim cu adevarat, in spiritul lor, adica si in adevar, dar si in Duh. Astfel, ne vom inchina lui Dumnezeu intr-un mod placut. Chem la studiul Scripturilor pe toti crestinii, barbati sau femei. Dar este o rusine pentru un barbat crestin sa nu cunoasca Scripturile.

Intotdeauna alfabetul incepe cu "aleph". Intotdeauna acesti psalmi incep cu "aleph". Aleph scris in ebraica inseamna "bou". Imaginile acestei prime litere in feniciana, ebraica si greaca veche seamana intre ele foarte mult. Ideea din spatele cuvantului (respectiv a literei) este aceea de putere, maretie.

Primul in viata noastra trebuie sa fie Cel Atotputernic. In vorbirea noastra, in trairea noastra. Cand ne impartim timpul zilei, Dumnezeu trebuie sa primeasca prima parte. Noi trebuie sa ne invatam pe noi insine sa gandim si sa traim asa, pe copiii nostri si pe toti cei care vin dupa noi, din generatie in generatie. Altfel, realitatile ordonate din jurul nostru nu vor mai avea vreun sens.

Te-ai gandit vreodata la o inchinare alfa-bet-ica? Adica ordonata? Care sa fie corecta si cursiva? Va diminua aceasta naturaletea in inchinare? Nu, deloc. Daca inchinarea este in adevar, din inima, cu toata fiinta, nu poate sa o diminueze. Dar nu putem sa facem din inchinarea noastra un haos, un babilonism. Intotdeauna aleph trebuie sa fie inaintea lui beth!

Darwin, catolicism, evolutionism

La o dezbatere oficiala in cistea lui Darwin, dezbatere la care oameni de stiinta creationisti nu au fost invitati (dezbatere?), au fost invitati reprezentati ai bisericii catolice. Interesant nu? Nu, pentru ca acestia din urma au combatut creationismul si au slavit teoriile lui Darwin.

"Francisco Ayala, fost preot şi, în prezent, profesor de ştiinţe biologice şi filozofie la Universitatea din California, a mers mai departe şi a catalogat aceste două teorii(creatinismul si designul inteligent) drept “blasfematoare” atât faţă de creştini, cât şi faţă de oamenii de ştiinţă." *

"În cadrul conferinţei de cinci zile, organizată de Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma pentru a aniversa 150 de la publicarea “Originii Speciilor”, care a luat sfârşit sâmbătă, teologii Sfântului Scaun au spus că, chiar dacă creştinii cred că Dumnezeu a “creat toate lucrurile”, Vaticanul nu “se pune în calea realităţilor ştiinţifice”. Afirmaţia a fost făcută în prezenţa şi spre admiraţia unor biologi, paleontologi, specialişti în genetica moleculară şi filozofi din întreaga lume." *

Ei bine, noi crestinii acceptam creationismul biblic, nu suntem de acord cu evolutia, indiferent cum este ea prezentata. Ce ni se baga pe gat intr-un mod atat de barbar nu este altceva decat o miselie organizata. Nu am timp acum sa dau detalii si sa aduc dovezi, dar in ziua de azi, aceste erori deliberate care formeaza teoriile evolutionismului se pot studia pe internet de catre oricine. Exista mii de saituri creationiste care prezinta pe larg si cu dovezi evidente si de necontestat ce minciuni se constituie ca piloni ai castelului evolutiei, care tine in intuneric pamantul.

"Organizatorii conferinţei de cinci zile au precizat marţi, în deschiderea evenimentului, că susţinătorii acestei teorii(design inteligent) nu au fost invitaţi pentru că s-a dorit o dezbatere intelectuală riguroasă pe ştiinţă, tehnologie şi filosofie, iar designul inteligent nu se încadrează în acest profil."

Daca designul inteligent nu se incadreaza in limitele filozofiei, atunci nu se mai incadreaza nimic. Daca creationismul nu se incadreaza in filozofie atunci ar disparea zeci de filozofi mari din istorie. In ce priveste "stiinta" - aici e un adevarat razboi. Cine e mai puternic defineste ce inseamna "stiinta".

Stiinta vine in urma fricii de Dumnezeu. Si, oricum, evolutia se poate dovedi o minciuna chiar prin definitia stiintei in sine... Este un model aberant, sustinut insa de majoritatea. Catolicismul a pasit mai jos pe scara degradarii lui. Pana unde oare?

Noi ramanem in credinta bazata pe Scripturi, incepand cu Geneza. Noi ramanem crestini.


------
* citate preluate din Cotidianul

Dumnezeu probabil exista

Fie ca ai vedea un autobuz cu inscriptia "Dumnezeu probabil nu exista", sau cu "Dumnezeu probabil exista", iata si talmacirea: "este probabil, adica se poate proba, dovedi, faptul ca Dumnezeu nu exista, respectiv faptul ca Dumnezeu exista".

Se poate dovedi? Faptul ca Dumnezeu nu exista nu se poate dovedi. In nici un sens. Sa presupunem ca Dumnezeu exista si ca cineva nu se intalneste cu El, dar cineva se intalneste. Faptul ca cineva nu se intalneste cu Dumnezeu nu este o proba care sa fie considerata in argumentarea ca Dumnezeu nu exista. Dar faptul ca cineva L-a intalnit este acceptata intre dovezi. Daca nimeni nu-l crede pe cel care s-a intalnit cu Dumnezeu - e cu totul altceva.

Cel care nu crede in Dumnezeu nu poate sa dovedeasca nimic. Pur si simplu. Daca Dumnezeu exista, atunci se pune problema daca EL poate sa fie masura in vreun fel de om, pentru a fi dovedit altui om. Sa zicem ca ar putea, intr-un fel oarecare. Daca esti ateu insa, nu poti sa faci aceasta masuratoare, fiindca nu ai cu ce sa o compari, daca Dumnezeu nu exista. Daca exista, atunci nu poti sa fi ateu!

Interesant nu? Pai, nu poti sa spui "Dumnezeu probabil nu exista" Pur si simplu nu are sens. Este aberant sa spui aceasta. Este o afirmatie care arata despre tine ca esti ignorant in ce priveste gandirea. Poti sa spui, eventual, "Dumnezeu e posibil sa nu existe". Fiindca, daca vorbim despre "probe", acestea este imposibil sa existe in defavoarea lui Dumnezeu. Nu exista logica in a aduce "dovezi" pentru inexistenta lui Dumnezeu, fiindca atunci cand vorbim despre Dumnezeu nu ne referim la o notiune a fizicii, sau la o lege a naturii data de El...

"Probabil Dumnezeu exista". Dar nu "probabil" in sensul ca Dumnezeu ar fi masurabil in legi si formule, ci in sensul experientei reale, in raport cu Scriptura. Vedeti, aici este o argumentare foarte puternica. Scriptura lui Dumnezeu este deja scrisa. Ea afirma lucruri dincolo de intelegerea omului si de capacitatea lui de a inventa si cuprinde. Cand cineva Il intalneste pe Dumnezeu are o "unitate de masura" in Scripturi. Trebuie ca ceea ce spune Scriptura sa se intample. Daca se intampla avem o dovada puternica. Daca nu se intampla mai cauta, n-ai gasit nimic.

Dumnezeu probabil exista. De mii de ani exista oameni care traiesc cu Dumnezeu, avand, in viata lor, o dovada puternica, a existentei lui Dumnezeu. Ei traiesc cu speranta de neclintit ca, intr-o zi, se vor intalni cu Dumnezeu, ca-L vor vedea fata in fata. Dumnezeu probabil exista. Intr-o zi se va vedea lamurit faptul acesta, ca Dumnezeu exista.

Poate ca Dumnezeu nu exista, daca acest Dumnezeu este un dumnezeu facut de om, gandit de el. Normal ca acest dumnezeu nu exista si nu va exista vreodata. Noi vorbim aici despre Dumnezeul adevarat, Tatal Domnului nostru Isus Cristos!

Da, Dumnezeu probabil exista!

Legea si pacatul

Exista o legatura interesanta intre Lege(VT) si pacat. Atat Legea, cat si pacatul stapaneau asupra omului. Pacatul il tine pe om rob. Dar Legea? Legea stapanea si ea peste om. Iata ce spune apostolul Pavel:

"...Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el" (Romani 7:1)

Mai trebuie sa traim dupa cum ne spune pacatul? Nu. Este primul argument important legat de viata crestina, pe care apostolul Pavel il prezinta in epistola catre Romani. El ne arata ca am fost dezbracati - noi, cei credinciosi in Cristos - de puterea pacatului, ceea ce ne-a adus libertate.

Acum, el discuta despre Lege. Compara relatia omului cu Legea cu relatia dintre un barbat si o femeie, sotia lui, pe care chiar Legea o prezinta: cat timp traieste barbatul, sotia lui nu este libera sa se marite cu altul, fiindca ar comite pacat. Dar, daca moare el, ea este libera. Acum, noi am murit impreuna cu Cristos, fata de Lege, ca sa fim ai lui Cristos!

Nu mai suntem sub Lege? Nu! Slava Domnului! Nu mai suntem sub pacat, nu mai suntem sub Lege. Dar care a fost scopul acestui fapt? Sau, ce urmeaza de aici?

Unii, cand au auzit ca am fost eliberati, s-au gandit ca pot face orice, ca pot pacatui cat vor, fiindca acum sunt liberi. Nu! Altii, cand au auzit ca au fost eliberati de Lege, au inteles ca ei nu mai trebuie sa faca ceea ce scrie in Lege, ci sa desconsidere aceste invataturi. Oare? Iata ce spune apostolul in continuare:

"... si aceasta ca sa aduceti roada pentru Dumnezeu" (Romani 7: 4)

Fiindca, daca suntem sub Lege aducem roada pentru Lege, dar daca nu mai suntem sub Lege, aducem roada pentru Dumnezeu. Atentie mare - daca ne intoarcem la a fi sub Lege, nu mai putem aduce roada pentru Dumnezeu. Si nu putem sa spunem ca am murit impreuna cu Cristos. Fiindca, daca am murit impreuna cu Cristos, nu mai putem sa fim sub Lege!

"Caci, cand traiam supt firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre, si ne faceau sa aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de Legea aceasta, care ne tinea robi, pentruca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova." (Romani 7: 5, 6)

Legea ii tinea pe oameni robi? Atata patimile pacatelor? Da! Ce trist ca unii astazi se intorc sub Lege...