Ieremia 6: 16

„Aşa vorbeşte Domnul:

'Staţi la răspântii şi priviţi!

Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,

unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea

şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre...' "
[NTR]

In mijlocul unui capitol profetic, Dumnezeu rosteste aceste cuvinte. In timpuri in care poporul si-a parasit Dumnezeul, in timpuri de moarte spirituala si departare de Dumnezeu.

Tinerii aveau atunci intalniri si copiii se jucau in liniste in societate("toarn-o peste copilul de pe ulita, peste adunarile tinerilor" - 11), barbatii si femeile aveau pamant, posesiuni materiale si case ("casele lor vor trece in stapanirea altora, ogoarele si nevestele lor de asemenea" - 12), toti erau obsedati de binele propriu al vietuirii pe pamant ("caci de la cel mai mic, pana la cel mai mare, toti sunt lacomi de castig"), fara sa se gandeasca la Dumnezeu. Conducatorii lor spirituali erau prinsi in decadere ("de la proroc pana la preot, toti inseala" - 13).

Seamana cu timpurile noastre? Izbitor de mult! Versetul 16 este solutia lui Dumnezeu. Nu o noua descoperire, nu o noua cale, nu o noua directie. Ci, o noua inima.

Omul nu vrea sa se pocaiasca, sa-si schimbe gandirea, mintea, felul de a fi. El mai degraba gaseste alte cai, alte "treziri spirituale", alte forme, alte miscari, alte ideologii, alte principii, alte paradigme. Dar nu schimbarea inimii.

Trezire spirituala nu inseamna un nou set de reguli, o noua forma, o noua paradigma. Trezire spirituala inseamna pocainta oamenilor, trairea cu adevarat in Imparatia Cerurilor.

Istoria este un cumul de vremuri in care s-au propus directii, s-au acceptat, s-au inlocuit prin rascoale si razboaie si tot asa si pe viitor. Pentru ca pur si simplu exista o alta Imparatie, care nu este din lumea aceasta. Pentru ca Imparat e Cristos, dar "imparatii" nu vor sa accepte aceasta, se rascoala si se impotrivesc. Domnul rade din ceruri...

Ei bine, Dumnezeu dat deja voia Sa. A prezentat preceptele Imparatiei Cerurilor inca din cele mai vechi timpuri. Ne vom schimba noi inima dupa ele? Vom deveni noi cetateni in aceasta Imparatie? Ne rugam "Vie Imparatia Ta... precum in cer asa si pe pamant". Dar ne dorim, o traim, este Imparatia in noi? Sau e o mare minciuna, o mare inselare de sine?

Nu un lider carismatic va aduce trezire, nu o noua paradigma, nu o miscare a tinerilor cu mult zgomot imitator de viata. Ci, o adevarata zdrobire a eului pamantesc si o traire in omul ascuns al inimii, o viata dediacta lui Cristos, traita zilnic in voia Tatalui, ca in cer, asa si pe pamant.

Lumea se indreapta spre ceea ce unii numesc post-capitalism, intr-o societate post-modernista. Crestinii de mii de ani sunt in aceeasi veche Imparatie. A lui Cristos. Ea nu este din lumea aceasta, nu are a face cu cea de aici si este chiar impotrivitoare acesteia.

Iata ce suntem invatati, in aceste momente importante din viata noastra, in timpuri de grea cumpana, de grele lovituri si mari pericole, dar timpuri in care putem sa ne pocaim si sa traim cu adevarat o viata de credinta:

1. "stati la raspantii si priviti"- judecati, chibzuiti;
- aveti in fata o iminenta alegere, sunteti la o intersectie, va trebui sa alegeti;
- aveti ochii deschisi, intelegeti;
- voi, nu liderul vostru, nu cel cu o personalitate puternica;
- aveti ce privi, inseamna ca istoria biblica si contemporana are ce exemple sa va dea

2. "intrebati care sunt cararile vechi"- presupune ca nu le stiti, daca le-ati sti le-ati trai si bine ar fi;
- sugereaza interes (intrebati), dorinta de a afla, dorul pentru cunoasterea adevarata;
- presupune ca exista un raspuns adevarat, unul care sa ajute drept;
- exista niste carari vechi, un mod de viata autentic;
- pe aceste cai au umblat si altii, ei stiu despre ele pentru ca umbla pe ele;
- Dumnezeu nu S-a lasat fara marturie si avem Scripturile!
- arata cat de mare e inselaciunea, incat cararile vechi nu sunt cunoscute;
- pentru omenire, vechiul inseamna perimat; pentru crestini vechiul inseamna imuabilitate, autenticitate (daca e vorba de Dumnezeu, desigur);
- cu cat cararile sunt mai vechi, cu atat se vad mai bine, se disting mai clar, avem mai multe exemple concludente, doveditoare... putem gresi cu atat mai putin (e un nor de martori pentru noi!)

3. "[intrebati] unde este calea cea buna"
- "calea cea buna" e sinonim aici cu "cararile vechi";
- exista o singura cale buna, pe care multi au umblat (cararile);

4. "apoi umblati pe ea"- se pare ca nu e subiect de scris ceva nou pe blog, sau de a castiga o discutie teoretica, intr-o pauza, la cafea;
- Dumnezeu ofera solutie pentru rezolvare si nu sprea luare la cunostinta;
- e esential pentru a cunoaste calea buna, dar nu suficient: trebuie sa umbli pe ea - si cararea ta sa fie inscrisa in aceeasi alura;
- nu vorbiti despre, ci umblati pe...

5. "veti gasi odihna pentru sufletele voastre"- agitatia colica, spasmatica generata de migrari spontane si consecutive spre lumini aritificiale ale "trezirilor" spirituale man-made nu da odihna si vei cauta altceva;
- doar umblarea pe calea buna a cararilor vechi aduce pace sufletului;
- Dumnezeu a pregatit aceasta cale pentru binele sufletului tau;

6. "dar ei spun": 'nu vrem sa umblam pe ea'"- tu ce spui?
- se va vedea in viata ta


Frati care va numiti crestini: "Luati aminte la sunetul trambitei!"