Cadrul unui razboi: Lot este luat prizonier
Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului, s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.
Dar, în anul al paisprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim, şi pe horiţi pe muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustiu. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci. Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toată merindea lor şi au plecat. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
(Gen 14:1-12)
Sunt, asadar, capturate toate bogatiile Sodomei si Gomorei. Si, pe langa toti prinsii de razboi si alaturi de toata captura luata, a fost luat si Lot, fratele lui Avram (fiul fratelui sau). Despre aceste bogatii e vorba in acest articol. Dar, mai ales despre oamenii luati in robie, despre valoarea lor nespus mai mare fata de orice bogatie, dar despre Dumnezeul nostru.
Lot se despartise de Avraam. Lot si-a ales campia Iordanului, vazand-o. Avraam traia prin credinta. Imediat dupa ce Lot a plecat Domnul i s-a aratat lui Avraam si i-a cerut sa se uite, sa vada tara, promitandu-i ca i-o va da lui si semintei lui pentru totdeauna.
Dar Lot s-a dus tot mai aproape de cetatile Sodomei si Gomorei, un loc al depravarii, al promiscuitatii, niste cetati reprezentative pentru pacatul dus la extrem, pentru ce pot face oamenii parasiti de Dumnezeu, care se unesc:
Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma. Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
(Gen 13:12-13)
Lot ajunge sa locuiasca chiar in Sodoma:
Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.
(Gen 14:12)
Iata-l pe Lot intr-o campie verde, intinsa. Avea deja multe bogatii adunate. Ajunge sa locuiasca chiar intr-o cetate dintre bogatele cetati din acea Campie a Iordanului. Era o zona bine udata, "ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului" (Gen. 13: 10).
Avraam nu prevazuse razboiul. Avraam nu avea nimic impotriva ierbii de campie, sau a Iordanului. Avraam insa, astepta sa afle voia Domnului prin Cuvantul Domnului care-i vorbea. Imediat dupa ce Lot se desparte de el, Domnl i-a vorbit si i-a spus unde sa mearga. Dumnezeu a prevazut razboiul, a stiut, mai mult decat atat, ca nu dupa multi ani, acea frumoasa gradina va deveni un loc blestemat; acele frumoase cetati vor fi nimicite.
Este o invatatura despre credinta aici, despre trairea prin credinta. Opus acestei vietuiri este modul de viata bazat pe vedere, pe simt, pe ideea de a folosi cele mai bogate resurse, daca tot sunt la dispozitie. Ce intrebari trebuie neaparat sa ne punem noi? Oare nu trebuie sa ne ghidam viata dupa Cuvantul Domnului? Oare nu ar trebui sa ne uitam la ce aleg acei frati duhovnicesti, despre a caror viata nu e niciun secret: ca sunt in slujba Domnului? Inseamna oare ca existenta posibilitatii unui trai mai bun sa fie si voia Domnului pentru noi? Este bogatia vesnia, sunt valorile acestea de astazi eterne?
Adevarul este ca nu putem lua orice este bun. Uneori intelept este sa nu o facem. Poate ca intelept pentru Lot ar fi fost sa caute sa-si impace robii cu robii lui Avraam si sa nu-si paraseasca fratele cu care a plecat la drum, cand Avraam a fost chemat de Dumnezeul Atotputernic.
Inseamna oare ca fondurile de la Stat trebuie privite ca o mana pentru noi? Inseamna oare ca, daca e mana Statului intinsa, Biserica va lua bogatiile acelea usor de primit? Noi trebuie sa gandim duhovniceste, sa asteptam pana ne vorbeste Cuvantul Domnului, sa traim prin credinta, sa nu uitam chemarea initiala pe care am primit-o din partea Dumnezeului care nu-Si schimba planul.
Este interesant ca Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam doar dupa ce acesta a refuzat sa-si aleaga partea de tara prin aceea ca l-a lasat pe Lot sa o faca. Este, intr-adevar, interventia lui Dumnezeu care ne ghideaza. Dar, mai intai, acest Dumnezeu care vrea sa ne arate drumul, sa ne conduca spre Tara Cereasca, mai intai El vrea sa ne incerce credinta, sa vada cum reactionam, ce ne dorim, de fapt... ce iubim.
Cred ca traim o astfel de situatie astazi. Nu doar intr-un anumit aspect sau domeniu, ci zi de zi. O astfel de situatie este chiar aceasta a fondurilor de la stat.
Trebuie, de asemenea, sa subliniez ca, nu inseamna ca, daca Lot a gresit alegand prin vedere, putem trage concluzia ca Lot nu a fost copilul Domnului. El insa alege prin vedere, nu prin credinta (intr-un mod duhovnicesc). Nu se gandeste la consecinta, nu se gandeste la urmasii lui (fapt ce-l va costa foarte scump: a se citi istoria lui Lot, in intregime). Nu cauta Cuvantul Domnului. Si... greseste. Tocmai aici este problema. Aratand si sustinand separarea Bisericii de Stat in sensul pur al expresiei si insemnatatii ei (deci, deplin, clar, asa cum se aude), in niciun caz nu ma refer la problema realitatii nasterii din nou si lucrarii de mantuire din viata unor oameni, frati, cu sau fara functii pamantesti (necesare), care nu sunt de acord cu ceea ce spun eu. Noul Testament ne spune despre Lot ca-si chinuia sufletul in fiecare zi din pricina celor din Sodoma, fiindca era un om neprihanit. Dar nu a fost in stare sa plece de acolo, sa renunte la a trai prin vedere in anumite lucruri. Aceasta i-a adus in viata durere si consecintele au atins si pe altii. Tocmai de aceea noi trebuie sa traim prin credinta, mai degraba decat sa acceptam niste fonduri, care, sunt cel putin suspecte.
Intr-adevar, nu ne-a chemat Dumnezeu pe noi sa traim prin credinta si depinzand de El? Nu stim noi ca nu banii ne vor asigura adevarata prosperitate spirituala? Eu cred ca ba da, stim! Si, tocmai de aceea, trebuie sa traim mai degraba prin credinta. Cred ca Dumnezeu ne va arata cum ne va conduce daca vom ramane credinciosi Lui si nu vom alege bonificatiile puterii de astazi (trecatoare si ea) doar pentru ca se vede frumoasa, ca o campie a Domnului.
[urmeaza partea a II-a]
Citeste aici tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu