luni, 8 februarie 2010

Cum sa ne purtam cu "cei de afara", ca unii care suntem straini si calatori aici

Sara, nevasta lui Avraam moare si Avraam, ca strain si calator in tara unde l-a chemat Dumnezeu este in fata unei duble realitati: odata nu detinea nicio bucata de pamant, iar apoi trebuia sa-si ingroape moarta.
Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei. Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het: „Eu sunt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.” Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii: „Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.” Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării. Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.” Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam: „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi, dar, moarta!” Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii. După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevasta sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare de către fiii lui Het.


(Gen 23:1-20)

Pasajul acesta este un reper atunci cand suntem intr-o situatie asemanatoare, cand noi ca straini si calatori trebuie sa ne referim, fiind inca pe pamant, la relatia cu stapanii tarii unde traim.

Avraam avea nevoie de o bucata de pamant chiar in tara unde locuia ca strain. Dar a facut in asa fel incat s-o plateasca. Relatia dintre el si Efron (si fiii lui Het) era una buna. Totusi, Avraam a tinut sa plateasca pretul acelei bucati de pamant si l-a platit.
Inseamna ca daca Biserica are o relatie buna cu Statul va primi de la acesta cadouri? Inseamna ca daca Biserica are o nevoie si Statul ar putea sa i-o implineasca, dar fiindca exista legaturi bune intre ei, Biserica va primi fara sa plateasca pentru ce a primit?

Noi trebuie sa avem o buna relatie cu autoritatile. In acelasi timp, noi nu trebuie sa avem legaturi care sa ne tina datori in vreun fel. Biserica este chemata sa traiasca cu integritate si verticalitate. Nu are Cristos grija de noi? Nu este El Cel care ne da tot ce avem nevoie? Deasemenea, fiecare dintre noi, ca indivizi, trebuie sa invatam aceasta integritate aratata de Avraam, aceasta intelepciune.

Apostolul Pavel ne invata acest principiu foarte important si pentru noi ca indivizi, cat si pentru noi ca Biserica:

Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.


(1Tesaloniceni 4:11-12)

Niciun comentariu: