Iosua: despre maturizare [1]

Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim. Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.” Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul sabiei. Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.” Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu”. El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

(Exod 17:8-16)

Este prima data cand Scriptura il numeste pe Iosua si intaia slujire a sa in mijlocul copiilor lui Israel care au iesit din tara Egiptului. Practic, istoria lui Iosua incepe de aici, istoria pe care Dumnezeu vrea sa ne-o relateze.

Despre Iosua stim ca a fost, din tineretea lui, slujitorul lui Moise. Si, dupa cum ne arata Scriptura, slujirea acestuia a fost parte dintr-un proces de ucenicizare, de maturizare, de formare in mijlocul lui Israel, in vremea aceea.

Iosua era tanar. De aceea, ne vom intreba ce a invatat Iosua in tineretea lui, cu ocazia acestui eveniment.

Are loc aici o batalie. Amalec a fost un descendent al lui Esau, fratele lui Iacov. Lui Iacov Dumnezeu i-a schimbat numele in Israel, din care s-a nascut poporul acesta pe care-l scosese Domnul din Egipt, Moise si Iosua. Amalec acesta a venit sa lupte impotriva lui Israel.

Iosua invata sa aleaga, sa conduca in lupta si sa se bazeze pe Dumnezeu. Iosua invata ca poporul lui Dumnezeu nu e format doar din tineri, dar nici doar din batrani. Exista o lucrare pe care un tanar o poate face, dupa cum un batran are si el o anumita lucrare. Iosua invata, dincolo de toate, sa asculte.

Iosua nu vorbeste aici. Nu ca nu ar fi vorbit, dar Scriptura nu relateaza niciun cuvant al sau. Trecand prin istoria lui Iosua, putem observa o maturizare pe care ne-o arata Cuvantul cu privire la acest tanar. Iosua nici nu trebuie sa vorbeasca, el trebuie sa asculte si sa se implice.

Pentru un tanar, dupa cum este caracteristica vitejia, este si ascultarea, supunerea. Este vorba de supunere fata de un om al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu l-a pus sa conduca poporul. Un tanar poate sa conduca si el (cum a condus Iosua anumiti barbati in lupta aceasta), dar intr-o lucrare anume si in limitele autoritatii sale.

Iosua a trebuit sa aleaga niste barbati. Avea nevoie de ei pentru a se lupta cu Amalec. Apoi a trebuit sa-i conduca in lupta propriu-zisa. De aceea alegerea trebuia sa fie una practica. Dar Moise nu-i spune lui Iosua doar ce trebuie sa faca el. Ii spune ca el, Moise, va lua parte la aceasta lupta, dar intr-un mod diferit. Iosua intelege ca el va tine sabia in mana, iar Moise toiagul lui Dumnezeu. Iosua va lupta in vale, Moise va sta pe deal.

Iosua invata ca nu e totul ce se vede, ca o lupta nu e castigata de barbati inarmati si bine organizati, condusi de un om plin de ravna pentru Domnul. Este nevoie de mai mult decat de tinerete, forta, putere, vointa si logistica. Este nevoie de Dumnezeu.

Iosua invata ca este nevoie de sabia omului si de toiagul lui Dumnezeu. Este nevoie de cineva sa tina sabia, de un barbat, de un tanar, de Iosua. Dar, este nevoie de Moise sa tina toiagul, de un batran, de un om al lui Dumnezeu matur. Sabia este a omului, dar toiagul lui Dumnezeu nu poate sta in maina oricui. Iosua invata ca tinerii si batranii lupta impreuna, pentru ca fiecare are lucrarea lui de facut, cu care nu trebuie sa se joace.

Iosua invata ca sabia nu-i o jucarie, dar ca nu in puterea ei sta razboiul. Iosua a simtit victoria atunci cand tabara sa ii batea pe amaleciti, dar simtea emotia posibilitatii infrangerii atunci cand Amalec parea ca-i bate. Iosua a fost purtat de Moise, care-si tinea mainile sus, pe deal, avand toiagul lui Dumnezeu.

Trebuie sa se implice tinerii in razboiul spiritual al Bisericii? Da. Dar in ascultare si dupa planul Domnului pe care se pare ca nu lor li-l descopera El. Ei trebuie sa se asigure ca asculta de oameni ai lui Dumnezeu, care cu adevarat au toiagul lui Dumnezeu in mana.

Tinerii merg in misiune, activeaza, se implica. Si o fac din inima si bine. Dar, maturitatea nu le permite, inca, sa priceapa ce se intampla cu adevarat. Nici nu e treaba lor, acum. Dar, incet, ei trebuie sa se maturizeze si sa devina ceea ce trebuie sa fie in Casa lui Dumnezeu. Daca tinerii sunt plini de viata, atunci sa lupte, sa scoata sabia. Dar sa inteleaga ca nu ei tin toiagul si ca nu sunt singuri in batalii. Cand ei pleaca la razboi, batranii se roaga. Nu doar Iosua si-a intrebuintat bratele vanjoase de tanar, ci si Moise, pe ale lui - cele incercate si trudite.

Exista un drum pe care un tanar trebuie sa mearga spre maturitate. Daca el necinsteste pe batran, nu este pe drumul acesta. Pentru ca si el va fii batran si, cand va ajunge, va intelege ce inseamna aceasta si nu-si va dori sa se poarte altii cu el cum s-a purtat el in tineretea lui cu cei varstinci. Toti trebuie sa intelegem ca suntem tineri si vom ajunge batrani, daca viata ne va fi pastrata pentru aceasta. Toti suntem si incepatori in credinta si maturi, daca ne maturizam si ajungem sa fim. E vorba de un proces. Noi, de aceea, sa intelegem ca trebuie sa luptam impreuna: si cei cu mana de voinic si cel cu palma trudita si genunchii batatoriti.

Dupa ce Iosua a castigat lupta, Dumnezeu a zis lui Moise sa spuna lui Iosua ca El Insusi va sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri. Dumnezeu stie ca aceste cuvinte trebuie spuse lui Iosua, pentru a-l intari si a-i asigura victoria pentru totdeauna. De asemenea, Iosua a inteles ca Dumnezeu Insusi lupta pentru poporul Sau si ca Amalec nu a fost invins printr-o batalie. Nu e doar sabia, puterea si tineretea noastra, ci, realitati mult mai  adanci si mai complexe.

Cu siguranta ca experienta lui Iosua ne ajuta si pe noi. Intai de toate, ne ofera perspectiva maturizarii. Apoi, ne arata ca noi suntem parte dintr-un intreg, in Biserica. Nu vom nesocoti pe tineri si nu ii vom necinsti pe batrani. Trebuie sa stam in locul nostru. Apoi, sa intelegem ca, dincolo de maturitatea noastra, in control este Dumnezeu. Iosua nu putea castiga fara Moise, dar Amalec nu putea fi batut fara Iosua si barbatii lui de razboi.

Avem nevoie de tineri, dupa cum avem nevoie de batrani. Dumnezeu lucreaza cu noi maturizandu-ne, deci in fiecare etapa a maturizarii noastre. Nu o vom nesocoti pe niciuna, dar nici nu ne vom razvrati pentru ca am ajuns pana undeva.

Ca tineri, sa invatam sa ascultam, sa slujim, sa luptam, sa ne punem la dispozitie elanul si energia pentru "razboaiele Domnului". Dar sa stim ca suntem sub autoritatea celor mai maturi decat noi, a barbatilor lui Dumnezeu si a batranilor Sai, patriarhii.

Maturitatea are varsta ei. Odata esti copil, odata tanar, odata barbat, odata patriarh. Nu putem sa ne prefacem ca suntem ceea ce nu suntem. Daca chiar suntem in acest proces de maturizare, de crestere spirituala, atunci sa fim atenti cu viata noastra, pentru ca nu simulam adevarul pe calculator. Tineretea inseamna ascultare, supunere, invatare, slujire, implicare, vitejie, pasiune, dupa cum batranetea inseamna intelepciune, maturitate, intelegere profunda, invatarea altora. Tinerii, de asemenea, invatand si crescand, vor ajunge sa se maturizeze si, cu timpul, nu vor mai fii tineri.

Este o priveliste deloc frumoasa a vedea tineri razvratiti si care se cred intelepti si batrani care au albit degeaba, fara intelepciune si putere spirituala. De aceea, tinerii nu ar trebui sa-si piarda timpul facand nimic si batranii povestind despre ispravile tineretii lor si atat. In acelasi timp, vitejia tanarului nu este pe messenger, nici taria lui in gelul de pe par, nici energia lui risipita alergand dupa o minge de cauciuc mai mult sau mai putin umflata. El sa-si puna bratul in slujba Domnului. Caci nu va ajunge ca Moise, sa tina toiagul Domnului cu mainile trudite, daca si le va intrebuinta cand i-au fost in putere sa apese taste, sa arunce pietre si sa se pieptene.

Nu toti tinerii sunt tineri, dupa cum nu toti batranii sunt batrani.