Intorcandu-ne la pasajul din Genesa, gasim cateva detalii semnificative evenimentelor luarii in captivitate a lui Lot:
- Bogatiile Sodomei si Gomorei au fost luate de biruitori;
- Au fost luate si bogatiile lui Lot, dar:
- A fost luat si Lot si au fost luati si alti prinsi de razboi (mai multi oameni, dupa cum se arata mai jos)
Perspectiva lui Lot era cam asa: pierduse toate bogatiile stranse chiar si inainte de coborarea lui in campia Iordanului. Coborarea lui Lot trebuie vazuta si in sens spiritual. El era atasat de Sodoma si Gomora. Se intoarce aici chiar si dupa ce este eliberat. Abia daca pleaca din Sodoma cand venisera ingerii sa-l salveze, in fata distrugerii iminente a intregii zone.
Lumeste vorbind, cu adevarat ca toate socotelile lui Lot au fost valide, drepte.
Avram afla insa de prizonieratul lui Lot, pleaca inarmat si cu cateva sute de oameni si-l salveaza. Prada de razboi ii revine lui Avram si oamenilor care l-au insotit. Scriptura ne arata ce s-a intamplat precizand detaliile cele mai importante:
A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.
(Gen 14:13-16)
Iata-l pe Avram in legatura de pace cu locuitorii printre care locuia ca strain. Iata-l pe Lot prins de razboi. Nu inseamna ca umblarea cu Dumnezeu e doar pace si somn. Uneori este suferinta si razboi. Suntem intr-un razboi permanent chiar. Dar, cu adevarat Avram traia in pace si Lot fusese victima unui razboi, realitati care, in contextul de fata au o semnificatie importanta. Ne arata consecintele a ceea ce inseamna umblarea prin credinta si conforma Cuvantului Domnului si a umblarii prin vedere, dupa judecata proprie, privata de revelatia Dumnezeului suveran, a toate cunoscator.
Avram se intoarce cu toate bogatiile, ale fratelui sau Lot si celelalte bogatii luate de cei pe care-i batuse de la Lot si locuitorii Sodomei (si altii). Dar Avram ia si oamenii care fusesera luati robi, impreuna cu Lot. Avram se intoarce biruitor, cu toate acestea: bogatii si oameni.
Ce urmeaza acum este o intalnire fascinanta, cu multe insemnatati si bogata in invataturi spirituale.
Avram intre Melhisedec si imparatul Sodomei. Omul lui Dumnezeu intre Dumnezeu si Diavolul
Scriptura ne prezinta ceea ce s-a intamplat dupa victoria reputata de Avram:
După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine! Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”
(Gen 14:17-24)
Intamplarea aceasta are loc in valea Save, sau valea imparatului. Intamplarea ne vorbeste despre multi imparati. Sunt imparatii aceia care au dat prima batalie, cand a fost luat prizonier Lot. Erau noua imparati: patru impotriva a cinci. Dupa intoarcerea lui Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care erau cu el, i-a iesit inainte un alt imparat: imparatul Sodomei. Deja Sodoma isi alesese un alt imparat, fiindca cel care o conducea murise in confruntarea mai sus mentionata. Mai este prezent aici si imparatul Salemului. Dar, fara a se folosi cuvatul “imparat”, estementionat si un alt imparat: Dumnezeul cel Preainalt.
Suntem in valea imparatului. Nu in valea imparatilor. Intrebarea care se pune acum este: cine este imparatul? Realitatea, dragi frati, este ca ne aflam si noi in valea imparatului. Sunt insa multi imparati in lumea aceasta, si buni si rai. Totusi, tensiunea si adevarata problema pe care trebuie sa o rezolvam este daca vom reusi sa avem in viata un singur imparat: pe Dumnezeu. Valea lumii acesteia nu permite decat un singur imparat. Care va fi oare?
Iata-l pe patriarhul Avram inaintea celor doi imparati care vin inaintea lui. Ei sunt reprezentati pentru imparati a caror existenta precede pamantul: diavolul si Dumnezeu. Imparatul Sodomei il reprezinta pe diavolul. Imparatul Salemului il reprezinta pe Dumnezeu.
Melhisedec, imparatul Salemului (despre care Scriptura vorbeste si in cartea Evrei), aduce cu el paine si vin. Pentru cei care sunt familiari cu Scriptura este evident pe cine reprezenta Melhisedec si spre cine arata. El aduce paine si vin. Domnul Isus a adus paine si vin: Trupul Sau si Sangele Sau. Imediat ne gandim la Dumnezeu, la legamantul Sau. Melhisedec aduce binecuvantare, dar nu a sa, ca imparat, ci a lui Dumnezeu: era preot al Dumnezeului celui Preainalt. Melhisedec era imparatul Salemului (pace), venind pentru pace. Melhisedec este un imparat al neprihanirii (vezi mai jos). Melhisedec aduce si un mesaj: exista un imparat mai mare, mai inalt, Preainalt, care este Dumnezeu, anume acel Dumnezeu care a zidit cerul si pamantul, adica Dumnezeul adevarat. Evident se face aici o clarificare: auditoriul avea si alti dumnezei. Melhisedec se refera clar la Dumnezeul Creator, adevaratul Dumnezeu.
Imparatul Salemului aduce, da, binecuvanta, indreapta atentia spre Dumnezeu. Aflam din cartea Evrei ca Melhisedec aceasta a foarte mare, incat Avram i-a dat zeciuiala din toate. Faptul acesta intareste valoarea faptelor sale (ca a dat, a adus, a binecuvantat, nu a cerut nimic, dar a primit). Avram ii da zeciuiala din toate. Faptul ca Avram ii da zeciuiala din toate arata ca toate bogatiile erau a lui Avram, adica prada de razboi. El o castigase, biruindu-I pe imparatii care erau impreuna cu Chedorlaomer. Pentru edificare, sa citim si un pasaj din cartea Evrei:
În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt –care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu –rămâne preot în veac. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
(Evrei 7:1-4)
Este clar, odata cu lecturarea acestui pasaj lamuritor ce insemnatate a avut aceasta intalnire a lui Avram cu Melhisedec.
Acum, urmeaza sa i se adreseze lui Avram imparatul Sodomei. Sa observam diferenta, felul de a vorbi, ce se afla in spatele cuvintelor: “Da-mi oamenii si tine bogatiile pentru tine”. Imparatul Sodomei n-a adus nimic. El a venit sa negocieze pentru ce nu era al lui. De drept, tot ce luase Avram era a lui. Numai ca, Avram nu pentru prada de razboi s-a dus la lupta. Motivul este clar: pentru eliberarea fratelui sau Lot. Vorbirea imparatului Sodomei este plina de viclenie. E scurta, dar propune un targ. In ce consta acest targ: oameni pentru bogatii, sau, din punctul sau de vedere, bogatii pentru oameni.
Cu alte cuvinte, imparatul Sodomei ii propune lui Avram sa ia bogatiile Sodomei care fusesera luate de Chedorlaomer si apoi de la acesta de Avram, in schimbul oamenilor din Sodoma. Imparatul din Sodoma vroia oamenii. Evident. Avea nevoie de oameni carora sa le fie imparat, nu? Si, oricum, oamenii acestia i-ar fi adus noi bogatii. Cum se zice astazi: resurse umane. Sunt, in acelasi timp, doua realitati care par sa se izbeasca una de alta: Avram avea drept asupra bogatiilor si oamenilor, deopotriva si Avram nu dorea, de fapt, sa pastreze nici oamenii si nici bogatiile. Faptul ca a dat zeciuiala din toate, arata ca erau ale lui. Faptul ca le-a luat prada de razboi arata acelasi lucru.
E interesant. A dat zeciuiala din bogatii, nu si din oameni. Dumnezeul cel Preainalt nu si-a trimis preotul (pe Melhisedec) sa ceara oameni, ci sa aduca. El arata astfel ca va trimite El pe Fiul Sau, pentru oameni. Este esential de inteles, de remarcat acest detaliu. Imparatul Salemului, de alta parte, antagonic, vrea oamenii. Vreai sa-i supuna, sa-si reconstruiasca imparatia. Dumnezeu vrea si el oamenii. Dar ii vrea nu pentru a putea fii imparat (El este imparat si este vesnic, nu depinde de noi, de oameni), nu pentru a primi bogatii si a detine slujitor (El are totul, inaintea Lui sunt ingerii, duhuri slujitoare, toti creati sa I se inchine; El nu depinde de alte fiinte, ci toate au fost create de El). El ii vrea pentru binele lor, pentru a-i salva si a face din ei ceea ce a randuit, ca Creator al lor. Dumnezeu, pentru a castiga oamenii a dat in schimb pentru ei pe Fiul Sau, nascut om, sa moara pe cruce, sa plateasca pretul. Imparatul Sodomei da pentru oamenii pe care-i vrea, niste bogatii pamantesti, care nici macar nu erau ale lui.
Observati viclenia, eroarea, ce se afla in spatele cuvintelor imparatului Sodomei. Undeva, in umbra, este Satan.
[urmeaza partea a III-a]
Citeste aici tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu