Atunci e momentul sa-L iubim pe Domnul. Atunci e vremea sa alergam la El, ca la o cetatuie, ca la o stanca. Atunci nu e ziua razbunarii si nici timpul lovirii inapoi, ci clipa ascunderii in Cristos. El e stanca in care ne ascundem. Este ea pentru mine? E si pentru tine? El e scutul nostru care ne scapa si intaritura noastra?
Psalmi 18:1 "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Psalmi 18:2 Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Cand altii striga la tine, firea pamanteasca te indeamna sa strigi si tu la ei. Dar, atunci, in clipele acelea grele, cand ti se pun in spate poveri pe care tu nu le porti, cand esti adresat cu nume pe care nu le cunosti, cand dreptatea isi striga implinirea, mai zaboveste putin si alege bine ce sa strigi, si cui:
Psalmi 18:3 Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»
şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Psalmi 18:6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
Iata ca Dumnezeu aude. El vine in ajutor. Si atunci te bucuri ca nu ai facut dupa puterea ta, caci iata ca Domnul Insusi lucreaza. Nu rasplateste El celor rai? Nu face El dreptate? Iata ca Dumnezeu lucreaza, El in care ne punem increderea:
Psalmi 18:7 Atunci s’a sguduit pămîntul şi s’a cutremurat,
temeliile munţilor s’au mişcat,
şi s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
Psalmi 18:8 Din nările Lui se ridica fum,
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Psalmi 18:9 A plecat cerurile, şi S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
Psalmi 18:10 Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
Psalmi 18:11 Întunerecul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui, împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
Psalmi 18:12 Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori,
cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
Psalmi 18:13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,
cu grindină şi cărbuni de foc.
Psalmi 18:14 A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
Psalmi 18:15 Atunci s’a văzut albia apelor,
şi s’au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
Psalmi 18:16 El Şi-a întins mîna de sus, m’a apucat,
m’a scos din apele cele mari;
Psalmi 18:17 m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
Psalmi 18:18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
Psalmi 18:19 El m’a scos la loc larg,
şi m’a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
Toate acestea sunt intre: "Te iubesc din inima, Doamne, taria mea" si "m-a scapat, pentru ca ma iubeste".
Iubirea mea-i cand plec privirea-n tina
Si-astept tacand pe Domnul, in Cuvant
Iubirea Lui e cand raspunde
Chemarii mele-n sufletu-mi arzand
Si-asa invat pe-a lumii drumuri goale
Sa ma-nplinesc in Domnul meu iubit
Cum ma iubeste El e Calea-n ceruri
Cand eu il caut, deja El m-a gasit.
Da, sunt vrajmasi, si iude, si-anateme
Si frati ce mint, si uri in gand de-omor
Dar e si-un Tata ce-ngrijeste cu iubire
Si celor sfinti le vine-n ajutor.
Aici pe glie cad sudori de truda
Munciti fiind in suflet de dusmani
Dar intr-o zi intoarce-se-va breazda
Si n-or mai fi in cer hamani.
Invata-ma, o, Doamne, ce-i iubirea
De Tine, Tu, ce totul esti deplin
Sa Te iubesc, sa Te iubesc si-atata
Caci restul din iubire vin.
Psalmi 20:6 Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,
şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt,
prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
Psalmi 20:7 Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor;
dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
Psalmi 20:8 Ei se îndoaie şi cad;
dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.
Psalmi 20:9 Scapă, Doamne, pe împăratul,
şi ascultă-ne cînd Te chemăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu