Torturat pentru credinta, de Haralan Popov

Cartea "Torturat pentru credinta", avand ca personaj principal si autor pe Haralan Popov, descrie autobiografic viata unui pastor din Bulgaria care a fost inchis si torturat pentru Cristos in era comunista.

Am citit o editie Agape, 1998, o marturie scurta, dar care prezinta realitati si intamplari pe care nu le pot crede si care, totusi, s-au intamplat. Aceasta carte (si altele asemenea ei) trebuie citite neaparat de tanara generatie de la noi din tara.

Voi prezenta cateva citate din aceasta carte, cu scopul de a va trezi interesul pentru a o citi. In acelasi timp, mi-a ramas in minte provocarea acestui om, asa cum reiese din marturia lui: sa ne rugam pentru credinciosii din Biserica persecutata, pentru barbatii inchsi si torturati pentru credinta lor. Ei inca sunt si astazi in lume. De aceea, sa ne preocupe soarta lor, sa ne rugam pentru ei si sa cautam orice oportunitate sa le trimitem Biblii si ajutorul nostru.

Dupa ce citesti franturi despre cei treisprezece ani petrecuti in inchisori, in tortura, subnutritie si munci silnice, ramai ingrozit. De aceea, doar cel care a citit aceasta carte poate sa fie adanc patruns de puterea cuvintelor pe care Haralan Popov le spune astfel:

Doua lucruri m-au intarit in timpul celor 13 ani si 2 luni de inchisoare comunista. In primul rand faptul ca viata mea depindea numai de Dumnezeu si nu de calaii mei comunisti. In al doilea rand, era dorinta de a trai ca sa pot povesti intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat toate lucrurile la care fusesem martor. Scopul acestei carti nu este de a arata depravarea umana (acea depravare pe care am experimentat-o zi si noapte in timpul celor treisprezece ani de detentie), ci de a dezvalui complesitoarea iubire a lui Dumnezeu. Si daca este ceva din aceasta carte care sa ramana in memoria cititorului, acel ceva sa fie adevarul permanent al iubirii lui Dumnezeu, a carei manifestare nu poate fi impiedicata de bestialitatea omului.

In inchisoare am inteles mai bine lectia iubirii. Desi am vorbit mult timp si de la cele mai importante amvoane despre iubirea lui Dumnezeu, in disperarea profunda resimtita in celulele subterane  am invatat eu sa cunosc iubirea Sa intr-un mod cu totul nou. Lipsit de orice bun material si de tot ceea ce ar fi putut sa-mi abata atentia de la Dumnezeu, am descoperit in Dumnezeu o realitate mai profunda. (pag. 7, din Prefata).

Cu privire la o tortura prin care a trecut, Haralan Popov scrie: "Cand mi-am recapatat cunostinta, Toni (un coleg de celula) mi-a spus data. Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. Statusem in picioare fara apa sau hrana vreme de paisprezece zile! Nici acum nu-mi pot explica cum a fost posibil." (pag. 31)

Despre o celula in care a stat, el scrie: "Intrucat cladirea nu fusese la inceput inchisoare, celulele erau doar ceva mai mari decat celulele individuale ale inchisorii din Sofia. Celula noastra masura 4,5 pe 2 metri, si in ea eram cinsprezece detinuti. Mai trebuia sa gasim spatiu si pentru vesnica galeata, asa ca am fost mai inghesuiti decat in alte parti.... Noapte dormeam toti pe aceeasi parte. Daca cineva voia sa se intoarca, trebuia sa ne intoarcem toti in acelasi timp." (pag. 61)

El isi incheia cartea astfel:

Mesajul pe care vi-l transmit din partea Bisericii Tacerii este acesta:
"Nu ne uitati!"
"Rugati-va pentru noi!"
"Dati-ne Biblii ca unelte de lucru, si le vom folosi pentru cauza lui Cristos!"
Nu pot sa uit una din celulele de pe insula Persin. Pe peretele de ciment se putea citi o inscriptie facuta de vreun crestin necunoscut care traise acolo inaintea mea: "Oare Dumnezeu m-a parasit?"
...

 E o lectura importanta pentru noi astazi. Cititi cartea.