Cum sa ne purtam cu cei pe care-i incearca Dumnezeu? [2]

Tema prieteniei este importanta in cartea Iov si se regaseste in discursurile si raspunsurile lui Iov, in diaologul pe care acesta il are cu trei prieteni ai sai. Ei erau prieteni inainte ca Iov sa treaca prin suferinta sa, descrisa in cartea care-i poarta numele, a Vechiului Testament.

In articolul precedent am aflat ca Iov se astepta la mila de la prietenii sai. Aceasta idee o are Iov de la inceputul cuvantarilor sale, din chiar prima sa interventie dupa ce Elifaz i-a adresat cateva cuvinte, acuzandu-l. Se pare ca spiritul general al prietenilor sai era evident pentru Iov si ca nu s-a redat toata discutia lor:

Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic. Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu şi pier. Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd. Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele. Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi! V-am zis eu oare: „Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine, scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi”? Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit. O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit? Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

(Iov 6:14-27)

Incercand sa judece la rece, sa caute un principiu de conduita, Iov spune ca "cel ce sufera are drept la mila prietenului". Calatorul ratacit are nevoie de repere care nu se schimba in functie de vremea de afara, de prieteni care sa il ajute, sa-l ghideze prin suferinta, nu de acuzatori, de oameni inselatori. Pare ca a fost plin de nadejde vazandu-i ca vin la el, dar a ramas inselat in nadejdea lui si uimit auzind acuzele lor.

Cred ca este important pentru noi sa iubim mila. Chiar cand Dumnezeu pedepseste pe un copil al Sau pentru ca a pacatuit, rostul unui prieten este sa fie un reper bun. In suferinta, cel care este incercat se bucura de prieteni milosi, care sa aduca alinare in suferinta, precum un izvor de apa rece aduce bucurie celui care bea din el sa-si potoleasca setea. Exemplul dat de Iov indica insa mai mult decat spre alinare, aducand ideea de ghidare in suferinta.

Prin mila aratata, un prieten poate sa-l ajute pe cel care sufera sa inteleaga suferinta.

Din punctul de vedere al lui Iov, ei il prigoneau, faceau ceva care semana cu a napastui un orfan. Asa simtea el lucrarea pe care o faceau prietenii sai.

Iov vorbeste despre mila si despre dreptate. Spune ca este drept sa primeasca mila. Poate ca prietenii sai doreau sa-l ajute. Ei, in perspectiva lor, credeau ca Dumnezeu il pedepseste pe Iov pentru ca acesta a trait in pacat si faradelege. Nici ei, nici Iov nu cunosteau dialogul din cer, intre Dumnezeu si Satan (desi nu cred ca Iov era strain de ideea rascumpararii: din alte pasaje, nu ma opresc acum la aceasta).

Este bine ca un prieten sa ii arate aproapelui sau greseala lui, pentru a-l scapa de probleme si consecinte. Dar pericolul este sa nu intelegem realitatea a ceea ce se intampla. Prietenia fata de cineva trebuie sa considere si faptul ca exista si alt plan, decat cel de pe pamant: acela al lui Dumnezeu si a fiilor lui Dumnezeu. De aceea, se naste intrebarea daca este potrivit sa aducem discutia despre pacat fata de prietenii nostri care trec prin suferinta. Dar daca pacatul este problema pe care vrea Dumnezeu s-o rezolve prin suferinta aceea?

Indiferent de context, insa, vom considera valoarea milei asa cum se cuvine, vom cauta sa aratam prieteni, ocrotire, indrumare, dragoste. Acesta toate nu le-a primit Iov. Dimpotriva, iata cum vede el modul in care se raporteaza prietenii sai la starea sa:

Eu sunt de batjocura prietenilor mei, când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! Dispreţ în nenorocire! –iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul!

(Iov 12:4-5)

Si, daca ai parte de prieteni precum Iov? Cand ne incredem in oameni si ei ne dezamagesc, mai exista vreo speranta? Iata raspunsul lui Iov - exista Cineva mai sus de om, un "martor credincios" despre care vorbeste si Ioan in Apocalipsa. Citatul urmator arata inca odata impactul prietenilor lui Iov in viata acestuia si suferinta pe care au reusit sa i-o produca, dincolo se aspectul fizic al acesteia:

Pământule, nu-mi acoperii sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine! Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte. Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi, să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui. Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

(Iov 16:18-22)

Astfel de cuvantari sunt emotionante. Cine a trecut cat de cat prin suferinta si incercare, nu le poate citi fara sa simta ca i se strang cateva lacrimi in colturile ochilor.

Cartea Iov si finalul acestor zile grele, de incercare, se termina tot in contextul relatiilor, a tovarasiei, a prieteniei:

Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese. Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.

(Iov 42:10-11)

Iata ca Iov, pana la urma, se roaga pentru prietenii sai, pentru aceia care numai el stie cata suferinta i-au adus. Este aici si o invatatura pentru aceia care trec prin suferinta si nu primesc tocmai cuvinte bune din partea prietenilor lor.

Fie ca inima noastra sa invete mila, sa o traiasca cu adevarat. Dumnezeu sa ne ajute sa stim cum sa ne purtam cu tovarasii nostri, cu prietenii nostri care trec prin suferinta, dintr-un motiv sau altul. Intr-un sens, mila a biruit judecata, cand Iov s-a rugat pentru prietenii sai, ca Domnul sa-i ierte. Mai inainte, se rugase pentru dreptate. S-a facut dreptate tot prin iertare. Harul razbeste si din aceasta scriere foarte veche. Inca din timpurile inceputului oamenii lui Dumnezeu au trebuit sa invete valorile de caracter ceresti. Acum este randul nostru.