Goliciunea trupului aduce rusine? Despre haine

Ce le-a adus rusine lui Adam si Eva? Faptul ca au fost goi?

Au fost goi si inainte de caderea in pacat si dupa. Inainte nu le era rusine, dupa le era. La fel de goi si inainte si dupa. Iata ca problema nu sta in goliciunea in sine, ci este ceva mai mult. Ceva s-a intamplat in oameni, s-a schimbat ceva, astfel incat, aceleasi trupuri, aceleasi imagini, care odinioara nu provocau rusine, acum provoaca si nasc reactii ciudate.

Nu faptul goliciunii aduce rusinea, ci constienta, cunostinta ca esti gol. Si, daca ar fi vorba doar de trup... Din pacate a fost afecat tot omul, nu doar trupul acestuia, prin caderea in pacat, prin neascultare de Dumnezeu.

Noi suntem astazi dupa cadere, ceva s-a schimbat in privire, in gandire (procesarea imaginilor), dar mai ales in intelegerea, interpretarea lor.

Cum a cautat omul sa rezolve problema aceasta a rusinii? Ce reactie a avut realizand ca este gol? Si-a cusut frunze laolalta si s-a acoperit astfel. Problema de fond a ramas, dar, prin acest gest a cautat sa puna o limita anume privirii sale, deja decazute. Apoi, Dumnezeu Insusi, a fost nevoit sa verse sange, primul sange varsat pe pamantul blestemat, pentru a face haine celor doi, haine de piele. Hainele, imbracamintea, au, asadar, un rol anume. Ele nu au aparut ca un moft, gasite din intamplare pe un drum intamplator si aflandu-se acolo din pura coincidenta. Ratiunea hainelor tine de pacat, privire, goliciune. Ele trebuie sa acopere trupul gol, pentru ca mintea sa nu pedaleze pe interpretarea eronata a imaginilor care-i vin pe cale viziuala, ajungand astfel la concluzii care mai de care mai eronate si indepartate de adevar sau normal.

Este extrem de important sa intelegem bine faptul ca hainele nu sunt un moft. A vorbi despre imbracaminte nu este consecinta faptului ca suntem unii dintre noi ingusti si formalisti, ci, din pacate, consecinta caderii omului in pacat, consecinta pacatului care si-a facut loc in noi, in fiinta noastra intreaga.

Odata cu intrarea pacatului in lume toate s-au schimbat. Au ramas aceleasi, dar n-au mai fost la fel. Aceleasi trupuri goale, dar vazute diferit. Doi oameni care s-au intalnit cu Dumnezeu si au stat in prezenta Lui ajung sa fuga de Fata Sa, sa se ascunda de El. Aceiasi care lucrau pomii din gradina si mancau fructe din ei, i-au folosit dupa ce pacatul a intrat in ei ca ascunzatoare, de Dumnezeu. Nu au avut primii oameni acea frica de Dumnezeu care sa te puna pe fuga speriat, dar, dupa ce-au mancat din fructul oprit, au experimentat frica de Dumnezeu, aceea care te face sa te ascunzi de El. Inainte de cadere femeia este ajutorul potrivit, fiinta care provoaca bucuria lui Adam; dupa este o povara, fiinta care i-a dat sa manance din pomul cunostintei... Daca pana atunci au auzit vorbirea lui Dumnezeu, iata-i acum fiindu-le frica s-o auda. Iata cateva realitati care s-au schimbat dupa caderea in pacat in viata primilor doi oameni. Concluzia - privirea noastra s-a alterat, hainele sunt necesare prin definitie.

Despre haine:

- redau demnitatea omului si arata spre Cristos (voi reveni)
- acopera pentru o vreme goliciunea trupului, pentru a detensiona mintea care priveste prin ochi;
- pot acoperii orice parte a corpului cu exceptia ochilor (aduca nu rezolva problema, e nevoie de ceva mai mult);
- ajuta barbatul sa se concentreze la ceea ce trebuie sa caute, sa-si recunoasca ajutorul potrivit;
- ajuta femeia sa se concentreze asupra a ceea ce trebuie sa fie: ajutor potrivit, mama, madular activ si sanator in familie si Trupul lui Cristos, nu manechin;

Eleganta nu tine de cat ma imbrac, ci de stilul in care imi acopar trupul.

Eleganta nu este totuna cu decor.

Simplitate in imbracaminte nu inseamna a te imbraca precar, sumar, ci a nu-i conferii hainei o valoare mai mare decat aceea pentru care exista.

Imbracamintea trebuie sa fie ca un cantar intreg, care cantareste drept, avand un taler eleganta, iar altul simplitatea; prima valorifica demnitatea, iar a doua smerenia.

Daca hainele au fost inventate pentru a acoperi trupul, atunci ele nu au cum sa fie folosite pentru a-l pune in evidenta.

Dupa cum nu-L putem folosi pe Cristos pentru a trai lumeste, nu putem folosi haina pentru a ne pune in lumina trupul.

Daca intelegem de ce s-au imbracat Adam si Eva, sau mai degraba de ce au fost imbracati, intelegem si ca optiunea imbracarii nu tine de cultura.

Dumnezeu nu i-a imbracat pe oameni cu saci, dar se pare ca frunzele nu au fost de ajuns.

Haina este ca un filtru pe care-l aplicam imaginii pentru a reface adevarul denaturat de pacat.

Exista totusi o imbracare pe care, daca o avem, o putem considera, pe drept, rezolvare a problemei de fond: Cristos. Scriptura ne invata ca noi trebuie sa ne imbracam cu Cristos (Romani 13: 14; Galateni 3: 27). Imbracarea aceasta se face zilnic, in viata reala, in mod practic. La Cristos gasim rezolvarea acestei probleme a pacatului, care ne-a distrus capacitatea de a recunoaste prin privire, sistemul de valori, ne-a luat din vedere scopul si ne-a facut sa nu mai intelegem rostul cautarii noastre. Imbracandu-se cu El invata femeile sa fie drepte, nu atragand ochii, ci fiind credincioase trairii cu Dumnezeu, pentru a putea fi re-cunoscute de acei barbati care le cauta duhovniceste.