Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
(Jud 1:12-13)
Aceste metafore folosite de Iuda descriu lucrarea si caracterul oamenilor neevlaviosi in contextul fratietatii sau al bisericii locale.
1. Niste stanci ascunse
Si apostolul Petru foloseste cadrul acesta, al unor oameni neevlaviosi care se ospateaza in mijlocul credinciosilor: "Ca niste intinati si spurcati, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cand ospateaza impreuna cu voi" (2: 13). In acest pasaj de aici, Petru foloseste cuvantul: σπἶλοι (spiloi); iar Iuda, in epistola sa, foloseste σπιλάδες (spilades). Practic sunt doua cuvinte (spilos, spilas). Cel folosit de Iuda inseamna practic un varf de stanca in mare, fie iesit inafara, fie sub apa. Ideea pe care o descrie aceasta metafora este aceea de pericol. Stancile acestea din mare pot fi un pericol pentru marinari. Tot asa, stancile din biserici, ascunse, sunt un pericol pentru credinciosii adevarati.
Fiind niste stanci ascunse, cum ar putea credinciosii sa-i ocoleasca? In primul rand, chiar existenta acetui verset in Scriptura, obliga crestinii sa fie atenti cu cine se insotesc. Cu adevarat ca sunt niste stanci ascunse, dar comparatia aceasta este folosita pentru a ni se spune despre pericolul pe care-l reprezinta, daca nu sunt ocoliti, daca suntem indiferenti fata de ei. Nu ni se ofera aceasta comparatie ca sa ni se sugereze ca nu putem sa-i cunoastem. Putem sa-i cunoastem, sau cel putin tendintele inspre o astfel de stare, din ceea ce ni se spune despre aceste "stanci" (colturi de stanci).
Iuda (cat si Petru), leaga activitatea acestor oameni de "mesele de dragoste". Este vorba despre agapele crestine. Deci, nu-i veti gasi la rugaciune pe genunchi (de obicei), sau staruind in post si fapte bune, nestiind stanga ce face dreapta. Dar unde? La mesele de dragoste. La mese. Cati vin la rugaciune si cati vin la o masa de dragoste? Cati vin la o iesire (1 Mai, revelion etc) si cati vin la rugaciune seara? Cati tineri vin la onomastici si cati se implica jertfitor in slujire? Cati crestini sunt prezenti la agapele lor si cati sunt prezenti la a plange cu cei ce plang?
Odata cu masa, ne gandim la mancare. Si, despre acesti oameni ni se spune ca se dau de gol fiindca "se ospateaza fara rusine" si "se indoapa de-a binelea". In timp ce credinciosii au o "masa de dragoste", acesti oameni au "ospat". Fratii iubesc, ei "se indoapa". Mesele de dragoste se numesc "agape", cuvant legat direct de Dumnezeu si lucrarea Sa mantuitoare, implicand jertfire de sine, slujire, daruire. In opozitie cu aceste valori sta ospatul, imbuibarea, grija excesiva de sine, egoismul...
Probabil astfel de oameni pot fi scosi la iveala printr-o traire duhovniceasca. Consecinta a umblarii in evlavie este si incapacitatea unora de a face la fel, rascoala si plecarea din mijlocul credinciosilor. Dar o lupta pe care ei o duc este deturnarea drumului unei biserici, a credinciosilor. Niste stanci ascunse sunt un real pericol pentru vasele care transporta pasageri pe mare. Sunt ascunse, dar nu imposibil de gasit si ocolit. Nimeni nu arunca in aer stancile din mare, sa treaca vaporul. Pur si simplu, se ocolesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu