Dincolo de postmodernism

V-ati intrebat vreodata de ce propune postmodernismul un vid moral, un relativism absolut, o autonomie atemporara a unei vieti fara viitor?

Poate ca s-a dorit anularea moralei crestine (se lupta si acum din rasputeri in scoli, media) pentru a se forma acel vacuum moral care sa ceara inventarea unei morale artificiale, substituent al celei universale, oferita de Creator.

Dupa eforturi globale de diminuare a impactului moralei crestine si naturale din om, unii si-au dat deja seama de pericolul acestui drum. Ei cauta deja un substituent pentru morala crestina.

Se schimba vremurile si legile din radacinile lor?

Ce vor invata generatiile de astazi? Dar cele de maine? Traim o vreme postcrestina? Nu cred. Cel putin, in golul spiritual nascut odata cu generatiile acestea, crestinii pot sa arate adevaratele valori, venite din trairea autentica a vietilor lor. Odata cu globalizarea, Evanghelia va putea ajunge mai "usor" spre "marginile" pamantului.

F. Shaeffer spunea: "Generatia noastra..., in ratacirea ei fara limite, s-a inchis intr-o lume absolut materialista. Ea s-a condamnat a nu fi altceva decat un conglomerat de particule, un flux de constiinta, si se contempla in vidul creat de disparitia tuturor categoriilor si valorilor".

Intrebari:
- ai ramas cu vreo valoare?
- esti tu pregatit sa traiesti adevarul pe care-l ai in fata lumii?
- dar, este adevarul tau acel adevar ceresc, sau un adevar ca si al altora?

Intr-o lume relativizata, absolutul autentic va lumina puternic si se va diferentia prin contrast. Intr-o lume a nonvalorilor, valorile autentice si traite ca atare, vor avea un adevarat impact printre oameni. Dar, le are cineva?

Vad crestinii ca se confunda cu lumea, in tot mai multe aspecte. Mai este vreo speranta pentru generatiile care vin, dincolo de postmodernism? Dincolo de el ca vreme, dincolo de el ca insemnatate...

Ramane sa vedem.