miercuri, 21 octombrie 2009

Gandeste-te la realitatea zguduitoare si schimba-ti inima

Zilele acestea, un frate scump a fost chemat de Dumnezeu Acasa. Vestea a fost zguduitoare pentru mine, care nu am avut o relatie prea apropiata cu el. Oare ce impact a avut asupra celor apropiati? Totusi, pentru mine un frate in Domnul e mai mult decat un prieten. Inteleg ca cele mai inalte relatii sunt cele in Domnul.


Stari si simtaminte diferite

Venisem de la serviciu, cand cineva a sunat la interfon. Cautam ceva in Proverbe, a raspuns sotia. Era Ghita, un frate si prieten mai vechi. Nu a fost niciodata la noi, dupa ce ne-am casatorit. Am ramas surprinsi sa-l vedem. Avea in mana o invitatie, pe care ne-a dat-o cu drag. Era bucuros - o invitatie la nunta. A lui.

Nu peste mult timp o alta veste ne-a ajuns si pe noi. A murit fratele Liviu. Un frate drag, multe de spus, dar nu aici.

In aceeasi zi, o veste de nunta, o veste de moarte. O voce tremurand de emotia bucurie si o voce tremurand de emotia suferintei. Viata omului... ce e ea? Ce repede trece. Bucuria trecatoare... ajunsa din urma de suferinta. Moartea e o despartire care, insa, nu trece.

Cu sufletul tau, omule, ce faci? Ca toate trec si revin. Dar, moartea, cine o mai intoarce? Si cum nu ti-ai dori sa mai fie omul acela pe care-l plangi, trupul acela din sicriu - cum nu ai dori sa fie iar insufletit?


Divortul si moartea

Aveam in minte zilele astea problema divortului. E o problema reala, trista si dureroasa.

Aseara, vorbind cu doi baieti, dupa intalnirea de partasie frateasca la priveghi, un gand ne-a cercetat. Cum nu ar vrea sotia fratelui Liviu sa-si revada sotul in viata. Cum nu ar vrea sa fie iar printre ei, sa-si conduca si pe mai departe familia... O, cum nu ar vrea. Dar, cum a sucit pacatul mintile altora, care doresc divortul. Ce discrepanta uriasa. Unul ar plati sa nu mai aiba partener de viata, ii vorbeste cu ura, il respinge, il vorbeste de rau. Altul ar dat toate averile si ar renunta la orice, dar sa mai fie in viata sotul... sotia... tatal... fratele...

Si divortul si moartea e despartire. Amandoua s-au nascut din cauza pacatului. Dar unul e ales de om, impotriva vointei lui Dumnezeu; celalat e ales de Dumnezeu, indiferent ce zice omul. Primul se naste dintr-un plan rau, al doilea e implinirea vointei bune a lui Dumnezeu. Dumnezeu uraste despartirea in casatorie, dar ce scumpa este inaintea Lui moartea celor iubiti de El... Amandoua provoaca suferinta. Unul aduce o durere nepasatoare, dar bine e sa fii intr-o casa de jale, pentru a te intelepti. Divortul lasa copii fara parintii care le traiesc; iar moartea ii lasa fara parintii care nu mai sunt de acum... Divortul e o trecere dinspre Dumnezeu spre lume, moartea pentru sfinti este o trecere dinspre lume spre Dumnezeu. Divortul pune in spate cuvantul "acasa", dar moartea sfintilor pune acest cuvant in perspectiva. Cand divorteaza parintii, copiii isi doresc sa nu fie ca ei, cand cresc; dar cand copiii lui Dumnezeu mor, copiii lor isi doresc sa fie si ei, intr-o zi, Acasa cu tata, cu mama... Si cate altele...


Omul neintelept si omul intelept

De ce omul nu vrea sa se intoarca la Dumnezeu cata vreme e soare? De ce intinde coarda pana se face vreme rea? De ce s-ar pocai toti, dar sa se intoarca din morti persoana iubita? De ce asteptam pana aici? De ce ne cercetam doar cand Dumnezeu ne loveste crunt?

E o buna ocazie sa invatam sa-L cautam pe Dumnezeu ziua, pana nu vine noaptea; in lumina, pana nu vine intunericul; in bine, pana nu vine raul. Cand cel iubit ne vorbeste despre Dumnezeu si nu-l ascultam, vremea trece, poate omul moare si cum nu ne-am dori sa-l mai auzim spunandu-ne de cer, de viata vesnica... cum nu l-am asculta acum. Dar e prea tarziu, s-a dus. In acelasi timp, daca asa stau lucrurile, e o buna ocazie sa implinim voia lui Dumnezeu. Poate e ultima sansa. Poate dandu-si duhul, acel om a strigat mut: "POCAITI-VA!"

Nu vezi tu bunatatea si harul lui Dumnezeu, care te indeamna la pocainta, care a ingaduit sa mai moara un om de bine, ca altora sa li se mai ofere odata posibilitatea mantuirii prin auzirea Evangheliei?

Niciun comentariu: