Cand terminam liceul, am avut ocazia sa intalnesc tineri din zona Hategului (valea Hategului, cum o numim noi, sau tara Hategului), din bisericile locale, de-o varsta cu mine, interesati de Dumnezeu, de Cuvant, de slujire.
Am discutat, am fost in misiuni impreuna. Erau tineri seriosi. Imi aduc aminte ca primeam o educatie serioasa in biserici, o directie buna. Iti doreai parca sa vii la adunare, sa fii sfant, sa Il cauti pe Domnul.
Nu stiu ce sa spun despre generatiile de atunci incoace, din acest punct de vedere. Oare au mai primit si ele o invatatura intreaga? Sau au fost mangaiati strategic cu ideile "noi", menite sa schimbe temelia? Incepe sa ma intereseze acest subiect.
Oare noi, care am primit o buna invatatura, nu suntem datori sa ne asiguram ca si altii, in urma noastra, vor primi cel putin ce am primit noi? Si daca ne-a tinut Dumnezeu in harul Sau, pana astazi, nu e oare si pentru a ne folosi in lucrarea Lui, pentru altii care ar putea urma pe calea credintei, daca ar gasi-o?
Discutam cu un frate despre tendinta de astazi de-a se schimba temelia. Am concluzionat impreuna ca, odata pusa o temelie, daca vrei sa cladesti pe ea, trebuie s-o faci in directia in care a fost pusa fundatia. Daca se schimba "stapanii" si vin altii carora nu le mai place cladirea, ar schimba, dar se poticnesc in fundatie. Pasul urmator - schimbarea fundatiei. Asistam la o astfel de incercare penibila si obraznica, chiar acum.
Penibila, pentru ca este evident ca daca se schimba fundatia, o cladire nu mai poate fi aceeasi niciodata. Obraznica fiindca se apuca unii sa strice fundatia pe care altii o iubesc. Cu ce tupeu, inca. Nu s-ar incepe alta casa, fiindca nu se pricep la teren. Tine? E bun? Cat se poate sapa? Sau, poate e o intentie de a uzurpa ceva bun? Cine stie... vom vedea la judecata. Pana atunci, insa, avem de trait o chemare mai inalta, decat sa palmuim falcile unora.
Ma ingrijoreaza ce se intampla astazi. Unii vor sa beneficieze de numele bun mostenit de la vechii baptisti, dar necinstesc invataturile si raduiala acestora. Prietenilor, faceti-va voi o structura. Apucati-va si incepeti ceva vrednic, daca ce este acum vi se pare perimat. De ce sa va mai numiti baptisti daca nu mai vreti sa fiti? Nu e oare o miselie in ceea ce faceti si nu e oare aceasta demascata deja?
Mai sunt crestini in biserici carora le pasa cu adevarat. Mai sunt crestini care trec dincolo de numele de "baptist" si traiesc adevarul. Ei vor duce mai departe adevarul credintei crestine, nepatat.
Degeaba se numesc unii crestini daca nu traiesc. Degeaba unii se zic baptisti, daca valorile baptistilor autentici nu le mai sunt inainte. Astfel de oameni se pot numi pe ei insisi cum vor. Numai ca, e bine sa stie ca e clar ce sunt. De fapt, aparent sunt ingrijorat. Dar, oare nu va face Dumnezeu dreptate? Si nu va pastra Dumnezeu drept tot ceea ce se schimonosesc unii sa strambe?
Din punctul meu de vedere, astazi sunt doua feluri de biserici baptiste. Pe unele insa, nu le consider asa. Dumnezeu stie ce sunt de fapt. Nu stiu daca ei stiu. Nu ma pasioneaza sa stiu. Vreau doar sa ma asigur pe mine ca-mi stiu mie identitatea. Ca ma stiu pe calea pe care imi doresc sa fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu