"Iata care sunt cativa dintre factorii care au contribuit la faramitarea relatiilor sociale: industrializarea, urbanizarea, secularizarea si individualismul radical, cu 'drepturile' sale inalienabile.
Dar dincolo de acesti factori imediati si insesizabili la prima vedere, sta de fapt descentrarea omului de centrul sau spiritual si pierderea absoluturilor."
Un oras mare, multe posibilitati catre toate directiile, resurse, capacitate... Cate promisiuni si totusi... Urci intr-un tramvai unde oamenii stau singuri langa scaunul gol de langa, unul in spatele altuia. Unii citesc o carte, altii poate asculta muzica... Dar nimeni nu vorbeste cu nimeni. E aglomeratie in metrou, dar nu o aglomeratie ca intr-o comunicare, ci a unei mari multimi de oameni compusa din indivizi care isi suprapun pentru o vreme drumul egoist de-a ajunge si a face ceea ce le impune practic interesul.
Oamenii vorbesc tot mai mult despre telepatie, dar in relatii si comunicare sunt caracterizati de apatie. Oamenii au inventat tehnologii de comunicare care faciliteaza apropierea, inlatura timpul si spatiul ca si cum nu ar mai conta, anuland practic orice bariera din calea comunicarii. Dar nu sunt in stare sa schimbe doua vorbe cu persoana de langa... Oameni care au o lista de sute de "prieteni" in IM-ul favorit, dar un singur prieten le lipseste - acela din lumea reala...
Ai zice ca pretul platit pentru tehnologie este abonamentul de internet si telefon mobil, banii lunari dati pentru programele TV. Dar iata ca miza este mai adanc ascunsa, vizand "conexiunea" cu vecinul. Putem vorbi cu America, dar nu cu omul de peste drum. Putem deschide "usi" virtuale, dar trecem zilnic pe langa usile vecinilor de bloc fara sa batem macar.
Avem 24 de ore si atatea de facut. Astfel ca, timpul trebuie fragmentat. Si ne ramane pentru viata reala, intr-o lume iluzorie, timpul cand dormim, si el ciuntit.
Ce ne ramane de facut? Sa ne facem bine calculele, sa vedem ce castigam si ce pierdem. Fiindca daca ii pierdem pe cei de langa noi, care stau aproape fiindca le pasa, atunci vom ramane cu abonamentul la internet, pe care candva s-ar putea sa nu avem cu ce sa-l mai platim... Pana atunci insa, reusim sa-i alienam pe cei odata pretiosi.
Paziti-va constient de aceste probleme, mai ales ca le vedeti cu ochii vostri. De ce nu mai avem timp de adevaratele relatii, de partasie, de lucrul Domnului prin credinta, de implicare autentica si cotidiana in toate laturile semnificative a Eclesiei? Pentru ca trebuie sa dam tribut tehnologiilor (cum ne place sa le numim) inovatoare, pentru ca trebuie sa fim atenti la cararile nebatatorite ale partilor de "lume" pe unde societatea de astazi ne "indeamna" sa mergem cu toata puterea ei.
In schimb, am putea pune unitatea partasiei fratesti si cu Domnul. Oare cum? In timp ce auzim tot mai mult "nu mai am timp"? Cred ca raspunsul trebuie sa-l dam fiecare in viata reala. Sa vedem acolo care este raspunsul corect si bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu