miercuri, 23 decembrie 2009

Despre cum sa reactioneze cei sfinti la realitatea prezentei celor neevlaviosi in Biserici[6]

Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică.
(Iuda 1:20-21)



Tineti-va in dragostea lui Dumnezeu

Am putea scrie un blog deosebit de acesta, cu mai multe articole pe zi, toata viata si nu am epuiza cuvintele despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi oamenii... Ce mareata dragoste si ce inalta!

Invatam, de asemenea, din Scriptura, ca dragostea lui Dumnezeu nu sparge usa, ci bate la ea. Iubitul din Cantarea Cantarilor sta la usa inchisa cu zavor. Domnul Isus sta la usa si bate, in Apocalipsa. La usile tuturor Se infatiseaza Cristos, cu bratele strapunse de iubirea-I mare, cand pe cruce mijloceste Tatalui pentru iertare, purtand pacatul nostru, al tuturor.

Caci Cristos ne iubeste si ne iubeste cu o dragoste care nu obliga. De aceea noi trebuie sa ne tinem in dragostea lui Dumnezeu! Cand incepe scrierea sa, Iuda ne spune: "... catre cei chemati care sunt iubiti de Dumnezeu Tatal..." Astfel, noi nu doar am fost chemati spre a fi iubiti, ci si spre a ne tine in dragostea aceasta minunata, a lui Dumnezeu. Observam ca ea este, dragostea lui Dumnezeu. Ci, noi sa ne tinem in ea. Noi nu o influentam prin faptele noastre, dar noi ne tinem in ea (ea existand) sau nu ne tinem.

La fel cum trebuie sa pastram credinta si sa construim prin ea, cum trebuie sa ne rugam prin Duhul Sfant, noi trebuie si sa ne tinem in dragostea lui Dumnezeu. Trebuie sa ne pazim viata, ramanand in Cristos, care ne tine in Sine, in Dumnezeu, ascunsi.

Este important sa stim ca Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan). Si, ca dragostea lui Dumnezeu s-a descoperit pentru noi oamenii, in sensul ca ne-a fost aratata, facuta de cunoscut.

Apostolul Pavel arata foarte clar ca niciun lucru zidit sau din zidirea aceasta, exterior noua, nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu, care este in Cristos. Adica, nimic nu-L poate impiedica pe Dumnezeu sa ne iubeasca real in Cristos. Dar, in acelasi timp, Domnul Isus ne avertizeaza: "Ramaneti in dragostea mea (Ioan 15).

Dragostea aceasta a lui Dumnezeu, nu este numai in Cristos. Ea este si in noi. Ea a fost turnata in noi, cand am crezut. Tine de nasterea din Dumnezeu, care este dragoste. Este insemnatatea de a iubi ca El, asa cum ne este aratat deplin in Cristos. Nu este doar o traire dupa exemplul lui Isus Cristos, ci este si o intelegere proprie noua, venita din faptul ca suntem fii.

Dupa cum arata Ioan, dragostea de Dumnezeu se vede in iubirea aproapelui. Apostolul Petru vorbeste despre unirea dragostei cu credinta, cu fapta, cu evlavia etc. Dragostea umple totul (vezi 1 Corinteni 13) si are o descriere frumoasa tot in acest pasaj. Mai mult, suntem chemati sa facem tot ceea ce facem in dragoste. Dragostea se poate pune la incercare si este o roada a Duhului.

Un verset important este Efeseni 4: 16, care vorbeste despre lucrarea de zidire. Iuda spunea chiar in contextul imediat: "ziditi-va sufleteste...". Zidirea aceasta are de-a face cu Duhul Sfant si aceasta este evident in Scriptura. Este o lucrare pe care El o face. Pavel spune, asadar: "... potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste..." Iata cum avem nevoie de dragoste pentru a ne putea zidi sufleteste pe credinta noastra preasfanta. Se vorbeste si despre platosa credintei si a dragostei. Ele sunt impreuna.

Aflam ca dragostea ajunge desavarsita in noi prin aceea ca pazim Cuvantul lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan). Iata ca pazirea Cuvantului lucreaza dragoste in noi. Dumnezeu a dat putere Cuvantului Sau ca sa desavarseasca in cei care-L pazesc cu adevarat, dragostea.

Dragostea se poate parasi (vezi Apocalipsa). Apostolul Ioan se intreaba si "cum ramane" dragostea in cineva care nu face anumite lucruri. Intristarea si stingerea Duhului nu pot aduce roada Duhului, dragostea, in viata crestinului. Iata motive clare pentru care suntem chemati cu toata responsabilitatea SA NE TINEM IN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU.

Cum? Tragand o linie, iata cateva moduri (am sa pun in paranteza elemente care ne indeparteaza de cum ar trebui sa iubim):
- traind in dragoste cu fratii (urand pe frati, fiind nepasatori fata de ei);
- participand la zidirea Trupului, in dragoste (vs. indiferenta, neimplicare in Biserica);
- pazind Cuvantul (vs. nu-l citim, nu-l cunoastem, nu-l studiem, nu-l implinim, nu-l pazim); aduceti-va aminte si de faptul ca Adam a primit ca scop pazirea Cuvantului (fiindca Dumnezeu i-a vorbit si l-a pus in gradina s-o lucreze si s-o pazeasca, de aici deductia);
- traind asemenea Domnului (vs. sa nu-i luam exemplul in viata, purtare, vorbire, raportare la altii din Biserica si lume etc);


Sa ne tinem in dragostea lui Dumnezeu, pe care a avut-o El pentru noi prin Sine (dintotdeauna), dar pe care si-a aratat-o pe cand eram noi morti in greselile noastre. Dragostea aceasta s-a aratat in Domnul nostru Isus Cristos, care a venit in lume pentru a face voia Tatalui, aceea de sfintire a noastra, prin jertfirea propriului Trup.

Avem o datorie zilnica: sa ne tinem in dragostea lui Dumnezeu. Ea nu se schimba fata de noi, iar nu Dumnezeu trebuie sa ne tina, noi trebuie sa ne tinem. Ne-a dat toate resursele, de aceea sa ne si tinem in aceasta dragoste minunata.

Va chem pe fiecare la trairea iubirii divine in orice domeniu al vietii. Sa gasim locuri unde sa ne traim dragostea din care ne-am nascut, daca suntem cu adevarat din Dumnezeu. De multe ori ni se ofera un model rau, pamantesc, dracesc, firesc. Dar mereu trebuie sa ne tinem in dragostea lui Dumnezeu, ramanand in El. Sa-i iubim pe cei ce ne batjocoresc si astazi, chiar daca si ieri am fost pusi in fata unei asemenea nevoi - iata o tinere in dragostea lui Dumnezeu.

Cu Dumnezeu inainte!
-

Niciun comentariu: