Am fost cu colinda. Am fost in sate, in oras. La oameni care au iesit cu mainile goale aratand ca n-au ce sa ne dea, la oameni care au iesit cu tavile de prejituri si cosurile cu fructe pline, la oameni care aveau pregatiti banii in buzunar sau in mana. Mesajul a fost nasterea celui vesnic, inalta coborare a Celui PreaInalt, adanca smerire de Sine a Creatorului care le tine pe toate in fiinta prin Cuvantul puterii Sale. Intruparea - luarea trupului pregatit din vesnicie de Dumnezeu, pentru Fiul Sau, cu voia deplina de a-L jertfi spre iertarea pacatului omenirii si pecetluirea cu sange a Noului Legamant, inlocuitorul mai bun si desavarsit al primului, Vechi, acum.
Cu timpul ne-am obisnuit sa primim prajituri, fructe, suc. Nu luam bani: asta se stie. Fiecare se fereste de aceasta. I-am putea lua, de la cei care insista, sa-i dam saracilor, spunea cineva. Un anumit grad de consecventa lipseste in ideea aceasta de-a face lucrurile. Dar, parca cu banii e mai diferit - Cristos a venit sa aduca mantuirea nu pe bani, dar nu fara un mare pret. Si astfel, vrem sa intarim mesajul nostru despre Vestea Buna a mantuirii, aratand ca S-a platit deja pentru a primi aceasta veste.
Oricum, obiceiul oamenilor greu poate fi invins. Si, daca e invins, oamenii vor inventa altul, care va fi primit mai usor, pana la o vreme. Uneori, poate e bine sa refuzam si prajiturile si sucul. Uneori, poate chiar de la frati. Uneori e bine sa nu le refuzam. Ce vreau sa subliniez este ca scopul nostru este sa mergem cu Vestea Buna si sa facem tot posibilul ca sa n-o pierdem sau s-o anulam printre mancare, bautura si bani. Contextul nostru cultural ne face sa acceptam anumite lucruri sau nu, pentru ca avem intelepciune si putem judeca lucrurile. Si, daca nu o avem, sa o cerem, caci Dumnezeu o da tuturor, cu mana larga si fara mustrare... si ne va fi data.
Domnul Dumnezeu, anul acesta, a urcat temperaturile cu 25 de grade in doar doua seri. Am pierdut zapada si peisajul iernii, dar, fiind mai cald, au iesit oamenii, familii intregi si oaspeti, sa asculta colinda. Am vazut si 10 persoane ascultand colindul, toti afara. Cei de la blocuri au deschis mai usor ferestrele.
Am mai invatat anul acesta importanta armonizarii. Vestea suna mai puternic cand suntem multi, dar disonant daca nu o ducem, daca nu o prezentam in unitate. Am putea fii 1000 de colindatori, daca fiecare canta in gama, tempoul si ritmul lui. Am cantat cu chitari, bongos, tamburina si alte instrumente, pe langa vocile noastre.
Am fost la fratii batrani, singuri acasa, bolnavi sau vaduvi, ca sa-i intarim in necazul lor, prin puterea Evangheliei lui Dumnezeu. Nu am cantat doar, ci am citit si Scriptura, dar ne-am si rugat. Unii au spus: vreau sa mergem si la profesorul meu. Altii ne-au condus la blocul vecinului sau al colegului de scoala. Unii ne-au spus: haideti sa mergem la parintii mei, sa-i colindam. Vestea Buna, citita din Biblie, a rasunat in oras si pe sate, in timp ce oamenii ascultau. De la cate-o fereastra a blocurilor raspundea, la sfarsitul vestirii, cate un om, slavind pe Dumnezeu. Erau aceia care traiesc imprastiati, ca straini.
Am invatat multe si anul acesta. Sa ne fie de folos, in mod real. Sunt bogatii pe care nu e bine sa le piarda cineva.
Dar mai trebuie sa stim un lucru: ca noi suntem colindatori de meserie. Am fost chemati spre-a fi ucenici in scoala Celui care a colindat, a strabatut cerurile, venind pe pamant pentru a ne aduce Vestea Buna in Sine si prin Sine. Si am fost trimisi sa ducem aceasta Veste Buna intregii lumi. Colindam, dar nu doar iarna. Mergem cu Vestea Buna a mantuirii, dar nu doar de Craciun, sub fulgi zglobii.
Numai ca, in restul timpului, nu primim prajituri, bomboane si suc, ca rasplata. Ci, dispret, vorbe grele si ura. Dar, mai primit, uneori, bucuria aceea pe care o primeste un copil al lui Dumnezeu, cand cineva vine la Dumnezeu intru mantuire. E ciudat craciunul, cand oamenii se inghesuie sa ne rasplateasca efortul, pentru a face un efort, mai apoi, de-a ne indeparta mesajul (acelasi mesaj), in restul anului. Ne bucuram la Craciun, cand portile sunt deschise, oamenii primitori, cand ne intorc din drum sa venim si la ei acasa, sa colindam. Si suntem tristi mai apoi, cand aceeasi oameni ne refuza cand ii chemam in Biserica, atunci cand le spunem despre Acelasi Cristos intrupat spre a noastra mantuire, intr-o jertfire prea stralucitoare pentru ochiul muritorului infectat de pacat.
Noi nu ne bucuram pentru portocalele primite si pentru mustul bun, de Craciun. Ci, ne bucuram pentru osandirea si prigoana adusa noua, in fiecare zi, cand suntem dati la moarte, din pricina lui Cristos. Caci asa am fost invatat de Maestrul nostru, stiind ca atunci va fi ferice de noi. Da, ne bucuram la ciudatul Craciun, cu nuci in cozonaci proaspeti, cu lumini in ferestre si brazi verzi in toi de iarna. Ne bucuram, dar nu pentru primirea falsa a lumii, ci pentru nasterea lui Cristos. Ne bucuram pentru ca-L cunoastem pe Cristos si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui.
Colindam si pribegim, pentru ca ducem Vestea Buna, o veste care nu este de aici de pe pamant, ca unii care nu suntem nici noi de aici de jos. Dar colindam cu bucurie, fie ca e Craciun, fie ca e o alta zi, un alt obicei, o alta parere majoritara traditionala. Colindam din pasiune, lasandu-ne casele pustii si goale de noi, ca sa le umplem pe ale altora, in alte sfere, a tainelor inimii golite prin pacat si lipsa de Dumnezeu. Colindam, in Noaptea aceasta, caci se apropie Ziua si vom merge Acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu