duminică, 6 decembrie 2009

Pachetul Mos Nicolae

Despre Sfantul Nicolae, sarbatorit in ziua de 6 decembrie, se spune ca a fost educat de mic intr-un spirit profund crestin, iar mai tarziu, ramas cu o oarece mostenire, el continua sa traiasca ingrijind de cei necajiti, dedicandu-si viata celor saraci, facand daruri si donatii. Este considerat protectorul marinarilor, al vaselor plecate in larg si al multor altor vitregiti ai sortii.

Iarna, se spune in popor, ca incepe de Sfantul Nicolae, cand mosul isi scutura barba alba.

De ziua lui se fac vraji, farmece si preziceri despre cum va fi vremea in anul urmator; se pun crengute de pomi fructiferi in apa si daca acestea vor inflori de Anul Nou, se spune ca livezile vor avea rod bogat.

In tara noastra Sfantul Nicolae este cunoscut ca Mos Nicolae.

Iata ce aflam despre datina cu privire la "Mos" Nicolae:
Decembrie vine apoi cu sărbătoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câţi dintre noi nu au aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva în ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş Nicolae, s-a împământenit mai mult la oraş.

Este posibil să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care pune daruri în ghete sau ciorapi anume pregătiţi. Moş Crăciun aşa cum este el cunoscut azi, cu renii şi veşmântul roşu şi barbă albă a fost inventat la începutul secolului XX de o companie de publicitate americană care făcea reclamă pentru celebra Coca cola. Adevăratul Moş Crăciun, cel din tradiţia Bisericii este însă Sfântul Nicolae.

Copiilor din România li se poate întâmpla ca Moş Nicolae să aducă şi câte o vărguţă (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxă Sfântul Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educaţia copiilor. Povestea lui Moş Crăciun începe cu un bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra.

Se spune că el posedă puteri magice şi a murit în 340 a.H. şi a fost îngropat în Myra. Târziu, în secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, în Ari, un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii creştini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfântului Nicolae.

Ei au preluat legenda lui Moş Nicolae în locurile lor natale. Legenda s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa în secolul al XII-lea ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Germania, Franţa şi Olanda celebrează ziua de 6 decembrie ca o sărbătoare religioasă şi oferă cadouri copiilor şi săracilor, şi ajută fetele sărace să se mărite oferindu-le o zestre.

Când colonistele olandeze au călătorit în America, au adus cu ele un episcop care purta un costum roşu şi mergea călare pe un cal alb. Imaginea americană a episcopului va evolua treptat până la cea a unui bătrân spiriduş vesel. A fost descris ca un bătrân olandez vesel şi bucălat din comedia Istoria New-York-ului a lui Washington Irving.

Anul 1823 a continuat poveştile cu Moş Nicolae cu publicarea poemului "O vizita a lui Moş Nicolae" al lui Clement Moore. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. In unele culturi, Sfântul Nicolae călătoreşte împreună cu un însoţitor care îl ajută. În Olanda, episcopul navighează pe un vapor sosind pe 6 decembrie.

Are la el o carte mare care îi spune cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter. În Germania, Sfântul Nicolae călătoreşte tot cu un însoţitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mână.

Copiii obraznici sunt pedepsiţi cu câteva lovituri de nuia. În Italia, La Befana este zâna bună care se îmbracă în negru şi aduce daruri copiilor la 6 ianuarie. În multe ţări latine: Spania, Puerto Rico, Mexic şi America de Sud, copiii îi aşteaptă pe cei trei regi să le aducă daruri de Crăciun.
[Wikipedia]



O descriere de pe copilul.ro, ne prezinta urmatoarele:
Mos Nicolae este cunoscut in Transilvania si sub numele de San’ Nicoara. Distanta de numai sase zile care separa Sant Andreiul de San’ Nicoara a favorizat o vie circulatie a motivelor si practicilor rituale.

Sant Andreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in "Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor.

Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de San’ Nicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre Apus, pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miaza-noapte.

Mos Nicolae este o personificare, la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sfantului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus.

In traditiile romanesti, Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miaza-noapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Necuratul, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor.

In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu.

Mos Nicolae imparte astazi, asemenea lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5-6 decembrie.

Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini.


O prima observatie importanta este aceea a existentei ideii de vraja in jurul lui "Mos" Nicolae. Referinte despre el sunt si ca a fost vindecator si ca a fost vrajitor.

O a doua observatie tine de faptul ca, se pare ca traditiile mai vechi au o alta parere despre obiceiul de Mos Nicolae - o joarda. Desigur, nu se mai potriveste vremurilor... Si iata-ne cu doi Mos-Craciun in an. Plus "iepurasul" de paste.

Traditia ortodoxa, vrajile si datinile pagane se impletesc foarte mult in Romania. In spatele aparentelor pozitive, se ascund taine despre vraji, cunoasteri misterioase, ezoterice si supra-omenesti (ce copil a fost bun, care a fost rau). Si, in egala masura incapacitatea parintilor sa-si rasplateasca si sa-si educe copiii fara legende mincinoase; ascunzandu-si micimea si esecul in spatele unor personaje umflate de bunatate si valori pozitive.

Am putea sa le spunem copiilor nostri ca exista un Dumnezeu deasupra noastra, un Dumnezeu drept si bun. Si, uneori sa le aratam ca acest Dumnezeu ne invata pe noi, parintii, sa ne exprima dragostea. De exemplu, in amintirea nasterii Mantuitorului (nu neaparat de Craciun), am putea sa le cumparam ceva copiilor nostri, in asa fel incat sa ilustram cadoul ceresc primit de omenire. Dar pastrand elementele ieslei sarace, a plansului copilului Isus, a scutecelor reale (nu Pampers)...

Cred ca trebuie sa facem o distinctie intre datinile lumesti, admise si amestecate in ortodoxia romaneasca majoritara (deci, in cultura noastra) si modul in care vrem ca anumite valori sa fie invatate de copiii nostri. Pentru ca, la pachet cu Mos Nicolae vin si vrajile si descantecele si toate celelalte obiceiuri pagane anti-crestine.

Saitul ortodoxiatinerilor.ro face si precizarile:
Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.m.d.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.

Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sfantului Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.


Ii sarbatorim, de fapt, data mortii (6 Decembrie), avem de-a face cu un mormant de unde "izvoraste mir", ii avem "mana dreapta" ca relicva intr-o biserica ortodoxa din Bucuresti. Apoi, vrajile, superstitia si descantecele. Si, undeva la suprafata, ce vede poporul - daruri pentru cei dragi. Insa, sunt toate la pachet.

Prinsi in astfel de obiceiuri, cu trecerea vremii, tot mai greu vom iesi din ele. Ele impreuna, ne impiedica sa fim onesti atunci cand ii chemam pe ortodocsi la lumina Evangheliei, cerandu-le sa lepede obiceiurile pagane. Ne vor intreba si de Mosi... asa, ironic.

Niciun comentariu: