În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîne dospită, ci şapte zile să mănînci azimi, pînea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului. Deut. 16:3
Un alt exemplu, este o cantare pe care chiar Dumnezeu a poruncit sa fie invatata de copiii lui Israel, cu putin inainte ca Moise sa moara. In ea nu se cauta o bucurie ieftina, ci se subliniaza tendinta oamenilor de a se indeparta de Dumnezeu si de a uita lucrarile Lui. Prin cantarea ei, copiii lui Israel trebuiau sa-si aminteasca realitatile crunte ale neascultarii de Dumnezeu si sa se fereasca de impulsurile firii lor in viitor.
Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mînie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: „Oare nu m'au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?” Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcîndu-se spre alţi dumnezei. Acum, scrieţi-vă cîntarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s'o cînte, pune-le-o în gură, şi cîntarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel. Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mînca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legămîntul Meu. Cînd va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cîntarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n'o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, cari se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”.
(Deut 31:16-21)
Iata o parte din aceasta cantare:
Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri. Ai părăsit Stînca cea care te-a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta, şi S'a mîniat, S'a supărat pe fiii şi fiicele Lui.
(Deut 32:17-19)
Toate acestea fac parte din realitatea vietii de pe pamant si participa la definitia corecta a bucuriei, aici jos. Pentru ca bucurie este si atunci cand postim sau ne aducem aminte inlacrimati de suferintele Domnului Isus Cristos, nu? Bucuria crestina este aparte, deosebita si speciala. Ea nu poate sa se confunde cu bucuria zadarnica a lumii, care este superficiala si desarta. Dumnezeu da sens bucuriei in toate colturile vietii noastre. Fara El, nici bucuria nasterii unui copil nu are sens si eternitate.
Bucurie nu e a manca si a bea, nu inseamna alegerea unor cantari care au un anumit tipar, antrenante si dinamice. Nu neaparat. Bucurie si sarbatoare nu inseamna petrecere si a da trupului raspuns afirmativ pentru placerile lui. Nu inseamna neaparat impodobire si haine noi.
Suntem noi prefacuti sau alegem sa nu fim ipocriti? Sa nu uitam nici de smerenie si simplitate, acum, ca tot se apropie "Craciunul".
Ne vom gandi mai mult la:
- ce inseamna ca S-a nascut Cristos?
- de ce a venit asa Dumnezeu la noi?
- care au fost circumstantele nasterii Sale?
- ce invatam de la modul in care s-a intamplat intruparea Fiului lui Dumnezeu?
- ce anume avem de sarbatorit din toate acestea?
- ce mesaj vrem sa aratam altora prin ceea ce sarbatorim si cum aratam?
- traim noi in asa fel incat sa ne potrivim cu evenimentul real?
De Craciun conteaza si Mosul, Coca-Cola, supermarketul, sentimentul implinirii trupesti, mancarea, bautura... pentru cei din lume. Pentru credinciosi ar trebui sa conteze alte valori, mai inalte, sfinte si deosebite de a neamurilor in mijlocul carora locuim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu