Intrebari de sarbatoare si gandurile bucuriei

Ce inseamna ca S-a nascut Cristos?

Faptul ca S-a nascut Cristos, Mesia, este in primul rand expresia dumnezeirii, in valoarea ei absoluta, pentru omenire. Cristos S-a nascut pentru ca a existat un plan al Dumnezeirii, care presupunea nasterea Sa, la vremea stabilita, dupa ce toate vor fi fost facute deja: toate cele necesare, conform acestui plan.

La cadere (Genesa 3), omul a primit promisiunea-profetie ca va veni o "samanta" a femeii, care va zdrobi capul sarpelui, adica pe satana, "sarpele cel vechi", inselatorul lumii. Generatie dupa generatie astepta venirea Mantuitorului. El a venit, la vremea potrivita.

Dincolo de aceasta, gasim ca Dumnezeu pregatise deja venirea Lui. Nu este doar venirea, doar implinirea profetiei, ci hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu. El ne-a iubit inainte de intemeierea lumii si a hotarat un pret de rascumparare pentru noi, cei nenascuti inca, dar cunoscuti de Dumnezeu. Aici gasim dragostea Lui, de fapt Fiinta Lui intreaga, caci "Dumnezeu este dragoste"(1 Ioan).

A venit pentru ca este Dumnezeu, pentru ca ne-a iubit, pentru ca a facut un plan. Pentru ca si-a dus la indeplinire hotararea sfatului Sau. A venit pentru noi.

S-a nascut Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a luat trup de om, ca noi, facandu-se asemenea noua. Ca S-a nascut inseamna ca a intrat in lume. Ca S-a intrupat Cuvantul vietii, venind la pacatosi cei morti in greselile si pacatele lor.

Cred ca e intelept sa ne gandim fiecare, in dreptul nostru, la aceasta intrebare. Inseamna ceva pentru noi, pentru fiecare? E o poveste, o idee, o sarbatoare, un festival, o amintire, o istorie, o realitate zilnica? Ce implicatii aduce in viata ta nasterea lui Cristos?


De ce a venit asa Dumnezeu la noi?

Asa, adica nascandu-se ca un om oarecare. Asa, intr-o iesle, departe de confortul unui salon de rege, nu in siguranta... Conducatorii multor biserici zise crestine se prezinta lumii in vesminte bogate, astazi. Cand ni se naste un copil, nu ne gandim sa-i pregatim grajdiul ca locuinta pentru cateva luni si loc de nastere, ci cautam un doctor bun, ii pregatim un patut, haine...

Dar Dumnezeu, Tatal Domnului Isus Cristos (Singurul Sau Fiu), nu I-a pregatit nici slava, nici aur, nici multime, nici caldura, nici o casa a lui. S-a nascut intr-o calatorie (nu cu avionul, ambulanta sau masina cu incalzire in scaune). Nu au vrut sa o primeasca pe Maria, mama Lui, in casa de poposire, la hotel. Era deja plin si nu-si facusera rezervare. Aveau insa, din vesnicie, rezervare intr-o iesle, care era libera la vremea aceea (erau toti la hotel si la casele lor, ca ne ingrijim fiecare de noi, nu?).

Cel mai impresionant este ca Dumnezeu putea sa faca sa fie altfel, dar a facut sa fie asa. Dumnezeule, pentru Fiul Tau, atat ai? Din lumea aceasta, da. Caci, dupa ce a plecat de aici s-a dus la slava pe care o avea la Tatal, inainte de intemeierea lumii. De ce s-a nascut asa? Simplu si cutremurator: pentru noi!

Din nou ne intoarcem la inceputuri. Dumnezeu ne-a iubit, inainte sa fim. El a hotarat un plan pentru noi, ca sa ne dea mantuirea, lasandu-ne in acelasi timp liberi sa alegem ce facem cu sufletul, cu viata noastra.

Citind cartea Evrei din Biblie, Noul Testament, gasim ca Dumnezeu i-a pregatit un trup Fiului Sau, pe care sa-l ia, intrand in lume. Si Fiul zice: "Iata-ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule". Voia aceasta este voia sfintirii noastre, care nu se putea face fara jertfirea trupului Domnului Isus. A luat trup, pentru ca acest trup trebuia sa fie asemenea trupului nostru, al oamenilor, ca apoi sa fie jertfit prin Duhul Sfant lui Dumnezeu Tatal, intr-o dare de Sine absoluta din partea Fiului.

E mai mult decat un copil, nu e doar o iesle, nu doar o nastere nebagata in seama. Dar oare, intelegem noi mesajul pruncului sarac? Pricepem taina intruparii si semnificatia ei?

Acestea sunt si gandurile bucuriei. Adevarata bucurie vine din intelegerea lucrata de Duhul Sfant in mintea noastra, a ceea ce a facut Dumnezeu in Cristos, impacand lumea cu Tatal. O bucurie reala si plina de emotie, dar ascunsa dupa incapacitatea vietii de aici de jos de-a exprima o asemenea valoare. Ne raman lacrimile, pieptul lovit si fericit, dragostea cereasca turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant...

Cristos Si-a ales un trup, pentru ca sa-L sacrifice, dar sa-L glorifice mai apoi, aratandu-ne ce se va intampla cu fratii Sai. S-a intrupat pentru ca trebuia sa fie primul dintre mai multi frati, facandu-se pentru ei un Mare Preot desavarsit la Dumnezeu, un Mijlocitor perfect (care nu mai are nevoie de preoti omenesti, sau de o sfinti, sau de Maria pentru mantuirea noastra). Intruparea Fiului a insemnat suferinta de-o viata, o adanca ascultare de Tatal manifestata intr-un loc stingher si rece. Dar, prin moarte si inviere, a glorificat acest trup, inaltandu-l acolo unde nu putea decat Dumnezeu si chemandu-ne si pe noi, oamenii, la o asemenea stare.

Si nu poate nimeni sa aiba in suflet insemnatatea reala a nasterii Mantuitorului, daca nu-L are pe El, daca nu crede in mesajul Sau.

Poate ca si noi, intelegand sarbatoarea asa cum este ea, ne vom alege forma potrivita pentru cand vom sarbatori. Poate vom stii cand sa ne oprim cu aranjarea caselor, cu impodobirea, cu stralucirea, cu mancarurile multe si gustoase, cu toate acestea. Poate vom stii sa le avem, dar sa ne gandim la Dumnezeu cu adevarat. Poate nu vom stii...

Ce invatam de la modul in care s-a intamplat intruparea Fiului lui Dumnezeu?

Ce anume avem de sarbatorit din toate acestea?

Ce mesaj vrem sa aratam altora prin ceea ce sarbatorim si cum aratam?

Traim noi in asa fel incat sa ne potrivim cu evenimentul real?