Cum sa ne purtam cu cei pe care-i incearca Dumnezeu? [1]

Iov este un om care a suferit foarte mult. Suferinta sa nu este descrisa doar in primele capitole ci, cu mult mai mult, dupa. O cauza a suferintei lui Iov, una foarte importanta, a fost faptul ca nu intelegea de ce Dumnezeu il trece pe aici. El a primit suferinta ca fiind din partea lui Dumnezeu.


Dar, sa ne punem in locul prietenilor lui Iov. Ei si-au propus sa mearga la Iov si sa il intareasca in suferinta lui, caci au auzit ce s-a ales de el si prin ce mare suferinta trece. Totusi, cand au ajuns la Iov au fost atat de impresionati de suferinta lui si de starea lui, incat nu au mai spus nimic, ci au stat langa el cateva zile bune, amutiti in fata realitatii.

Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie. Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor. Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.

(Iov 2:11-13)

S-au sfatuit intre ei sa faca un lucru bun. Dar, au ajuns sa ii fie o povara lui Iov, sa-l jigneasca si sa ii vorbeasca nedrept. Iata ce le spune Iov in timpul dialogului cu ei:

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit. De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie… Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. Atunci veţi zice: „Pentru ce-l urmăream noi?” Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

(Iov 19:21-28)

Ei s-au sfatuit sa mearga si sa-i planga de mila, dar Iov le cere sa le fie mila de el. Cu siguranta ca nu gasea mila in modul in care ei au ales sa se raporteze la el atunci. Cand ne ducem la un om in suferinta, chiar daca vorbim la rece, nu suntem obiectivi pentru ca, intai de toate nu intelegem suferinta lui si apoi nu stim de ce il trece Dumnezeu pe acolo. Tocmai de aceea, desi putem sa ajutam chiar cu sfaturi, este intelept sa aratam mila.

Prietenii lui Iov l-au judecat, dar noi stim ca "mila biruieste judecata". "Ferice de cei milostivi"! Sa strangem, asadar, mila in inimile noastre, sa strangem in asa fel incat sa avem la nevoie.