Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
(Jud 1:12-13)
A doua metafora folosita in acest pasaj este in asemanarea celor neevlaviosi cu niste nori. La fel ca o stanca, avem de-a face cu elemente pozitive in Scriptura (Stanca e Cristos, e bine sa fii o stanca in sensul de a avea principii bune si nediscutabile, la care sa nu renunti in timp; norii aduc apa, aduc viata, Cristos va veni pe nori etc), in aceste comparatii. Numai ca, nu e doar o stanca, nu e doar un nor. Ci, o stanca ascunsa, nori fara apa.
Un nor fara apa nu isi indeplineste menirea. Un nor care nu foloseste pamantului. Stau plantele gata pentru a primi ploaia binecuvantata si nu vine. Niciun cuvant ziditor, nicio vorba plina de seva cerului. Nu discuti cu astfel de oameni valori duhovnicesti, care sa te cutremure. Doar vorbe, doar glume, doar alocutiuni seci.
Domnul Isus, in discutia cu Nicodim, arata printr-un joc de cuvinte in greaca, cum vantul bate incotro vrea si tot asa este si cel care este nascut din Duhul. Dar oamenii neduhovnicesti nu de un astfel de "vant" sunt "manati incoace si incolo". Ci, expresia sugereaza incapacitatea lor de a avea principii care sa nu se schimbe, faptul ca, de fapt, nu au principii. Sunt condusi de vanturi (de ivatatura, comparand cu textul din Efeseni 4) fara scop si fara valoare, fara vreun rezultat in cele ceresti.
Aceasta nu inseamna ca oamenii acestia nu fac ceva. Pot face. Dar nu cu implicatii duhovnicesti, eterne, nu in realitatea partasiei adevaratilor fii de Dumnezeu.
Acum cateva intrebari pentru tine:
- cum ti s-a imbunatatit valoric relatia cu Dumnezeu, in urma realtiilor pe care le ai cu anumite persoane din viata ta?
- ce roade aduci in vorbire, in invatatura sau in exercitarea darului (darurilor) pe care crezi ca le ai?
- daca nu faci nimic in sens spiritual, spre zidire sufleteasca, nu crezi ca ar trebui sa te intrebi cine/ce esti de fapt?
Iata inca un indiciu despre cum sa-ti alegi prietenii, despre cum sa-ti formezi legaturile cu fratii de credinta. Etichete cu "sunt crestin" se pot confectiona oricunde, oricand. Numai ca, a fi crestin doar Dumnezeu poate face.
Ca un nor sa aiba apa, trebuie s-o stranga. Cu cat mai incarcat e norul, cu atat poate fi manipulat mai putin. Cu cat mai plin de Scriptura si de intelepciunea lui Dumnezeu, din frica Domnului, stiinta sfintilor, cu atat mai stabil in furtuna si mai slujitor, mai bun ajutor, mai folositor.
E aproape simplu sa te gandesti la viata ta si sa vezi ce fel de nor esti. Cu apa, sau fara apa? Un crestin cu rod, sau fara rod? Un invatator biblic, sau para, anti, ne - biblic?
Ai curajul sa renunti la predicile fara Cuvant si sa cauti adevarata resursa care vine de sus? Ai curaj sa nu mai asculti astfel de mesaje seci? Sau esti prea complacut cu lumea incat ele te linistesc cand gandul ca ai putea fi pierdut se inteteste in mintea ta?
Domnul Isus poate sa potoleasca vantul. El poate sa opreasca deriva din viata ta, daca esti gata sa strangi Cuvantul in inima si mintea ta, pentru a nu mai fi condus de vanturi in orice directie, fara scop si fara sens, fara finalitate, fara vreo crestere oarecare.
Alege ca prieten si frate pe acela care este plin de cunostinta Domnului si fi tu insuti un astfel de om. Astfel de prieteni sunt fericiti si impliniti. E o lupta de-a te umple cu adevarul folositor si e o jertfa de sine de-a te goli pentru altii, pentru ca iar sa te umpli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu