Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.
(Iuda 1:17-19)
Inainte de toate, e de remarcat ca Iuda ne indeamna sa fim atenti la ce ne spune Vechiul Testament si Noul Testament(pe atunci inca nu era format in intregime, dar e referit generic). Dumnezeu a vorbit prin proroci si prin Fiul. Despre Fiul au vorbit apostolii, spunand ce au vazut si auzit (faptele Lui si invatatura Lui). In vremea lor si de la ei, s-au aflat datele necesare scrierii Noului Testament, astfel ca invatatura apostolilor sa ajunga si la generatiile de dupa cea a lor. Pentru ca traditiile omenesti sa nu adauge la invatatura lui Cristos. Daca nu ar fi fost Noul Testament, nu ne-am mai fi putut aduce aminte de invatatura apostolilor, fiindca ar fi fost ascunsa in ceata traditiilor omenesti si datinilor lumesti si pagane.
Iata un mare motiv de rugaciune, de multumire. Slava Domnului ca avem Noul Testament si invataturile apostolilor.
De aici (si din articolul precedent) invatam ca Scriptura (intreaga) ne invata cum sa ne purtam cu cei neevlaviosi. In Scriptura gasim cum sunt ei, ce fac, cum ne raportam la ei, ce soarta vor avea etc. Ar fi interesant sa facem un studiu asupra modului in care Moise s-a purtat cu poporul razvratit. De doua ori (imi amintesc acum), Moise s-a aruncat cu fata la pamant inaintea poporului, sa opreasca lucrarea rea la care se gandeau. E de invatat si de la David, cand iesea din Ierusalim cu fata plecata, atunci cand fiul sau a facut o rascoala si se pregatea sa intre in capitala, cum l-a oprit pe Ioab sa-l spulbere pe "cainele" care-l blestema. In acelasi timp, o judecata a venit asupra celor rai. Au murit in pustie si au fost pedepsiti.
Astfel ca, Scriptura trebuie aratata. Atat pentru a ne invata pe noi cum sa ne purtam, cat si pentru a prezenta cuvintele prorocilor si cele ale apostolilor. Acolo este adeverirea judecatii lui Dumnezeu. Sa ne temem dar, sa fim cu luare aminte asupra vietilor noastre, ca sa nu fim dintre cei lipsiti de evlavie, ci dintre cei primiti de Dumnezeu. Sa traim in evlavie, fratilor, temandu-ne sa facem orice ni se pare rau, nu cu avant spre orice este nou, ci cu o minte treaza, atenta la pericole, caci sufletul nostru va fi judecat!
In ce priveste sufletele altora... Despre presbiteri ni se spune ca ei vegheaza asupra altor suflete. Sa fim dar atenti, sa ascultam mustrarea, fara mandrie sau rascoala, caci mare va fi judecata! Dumnezeu va judeca pe poporul Sau! Nu este scopul articolului, dar, ca sa pot incheia ideea, trebuie sa subliniez ca un presbiter are chemarea de a arata lipsa de evlavie si ca trebuie sa se tina de slujba lui, intocmai. El insusi nu trebuie sa fie neevlavios, caci si-ar pierde puterea. Sa fim atenti la modul in care ne raportam la mustrarea lor, sa nu pacatuim impotriva lui Dumnezeu, autoritatea suprema.
Deci, iata ca sfintii trebuie sa predice Scriptura, s-o foloseasca aratand invataturile ei, s-o citeze cat mai des (nu scoasa din context, cum fac martorii lui Iehova sau chiar, mai nou, evanghelicii in diverse situatii in care cauta sa-si justifice actiunile lumesti). Folosirea Cuvantului lui Dumnezeu, care este, de fapt, in spatele prorociilor VT si cuvintelor apostolilor NT, aduce mangaiere, autoritate, speranta spre indreptare, evaluarea vietii sau constienta judecatii zilei de apoi.
Praiubitii sunt chemati sa-si aduca aminte de cuvintele apostolilor. Anume, aceea vestite mai dinainte, despre faptul ca vor exista batjocoritori, in vremurile din urma. Pentru aceasta trebuie sa le stim (cuvintele lor), nu?
In sensul scrierii lui Iuda, apostolii au vestit mai dinainte ca vor veni unii, dupa ei, care vor:
- fi batjocoritori;
- trai dupa poftele lor nelegiuite(neevlavioasa, acelasi cuvant ca in prorocia lui Enoh, dupa cum am precizat in articolul precedent);
- da nastere la dezbinari;
- fi niste oameni supusi poftelor firii;
- fi niste oameni care nu au Duhul
Fiindca apostolii au avertizat si au evaluat prin roade, sfintii pot stii astazi cine sunt acei oameni neevlaviosi. De remarcat ca se spune despre ei mereu la plural. Lucreaza impreuna (nici n-ar avea forta intr-o Biserica, altfel, nu?). Se vorbeste despre o grupare, o directie, nu despre o persoana. Nu e vorba despre evaluarea omului, ci despre cunoasterea adevarului cu privire la grupari care se formeaza prin decizia lor, implicarea lor. E vorba despre o reactie bazata pe adevar (Scriptura) atunci cand, fara voia lor, credinciosii sunt pusi fata in fata cu grupuri de batjocoritori.
Atentie, asadar, la cei batjocoritori, care traiesc dupa pofte nelegiuite, care dau nastere la dezbinari, care sunt supusi poftelor firii. Aici nu este vorba despre a judeca un om, ci despre a evalua grupari, tendinte (in Biserici), conform a ceea ce au spus mai inainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos. Daca aplicam Scriptura fara s-o interpretam, dar unor situatii reale, atunci Scriptura ne va spune adevarul despre acea situatie.
Tocmai faptul ca apostolii au vorbit dinainte despre aceste lucruri ne avertizeaza sa nu cumva sa cadem in toate aestea. Fiindca e clar ca astfel de oameni vor veni - sa nu ne unim cu ei, fiindca stim mai dinainte. Nu vom avea nicio scuza. Sa luam aminte! Daca am gresit, sa cautam sa reparam, sa rezolvam tot ce se mai poate rezolva, fiindca vine judecata cea dreapta!
Ce atitudine sa aibe preaiubitii? Da, apostolii au vorbit mai dinainte! Sa ne cutremuram si sa nu pacatuim. Sa fim atenti cu viata noastra, umbland cu ochii in patru, caci nu un inger ne insoteste prin pustiul lumii acesteia, ci Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Iata ca am fost avertizati, sa nu cadem in neascultarea, razvratirea si neevlavia nimanui.
Cui esti tu supus?
Ce fel de duh te anima?
Cum te raportezi la realitatile inconjuratoare si la autoritate?
Sa ne aducem aminte de vorbele vestite de apostoli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu