"Ii umezeam buzele cu apa [lui Ghika]. Sanitarul venea la fereastra cu nerabdare din ce in ce mai mare. 'Cum, n-a murit inca?' Monseniorul ceruse sa fie imbracat, dupa moarte, in hainele-i preotesti. I le lasasera la inchisoare, dar era ferfenita. Hogea, tatarul, le-a cerut, s-a asezat iarasi turceste pe patul de sus si a pus petic peste petic. Agonia discreta si demna a blandului preot a durat unsprezece zile, pana cand medicul, venit la fereastra, a avut satisfactia sa afle ca, in sfarsit, mai murise cineva noaptea. Disparuse unul dintre marile pericole ce amenintau temeliile regimului comunist si constructia socialismului. Noi eram cu totii tristi." (Si cerul s-a umplut de sfinti..., pag. 293, Emanuel Cosmovici, citandu-l pe Theodor Lavi)
"Stie ca Monseniorul Ghika i-a rugat pe codetinuti sa-i cheme pe cei doi calugari catolici aflati la doua celule distanta. Gardianul de pe coridor nu a permis acest lucru, dupa care Monseniorul ar fi inceput sa planga. Pandrea stie ca a fost dus la groapa intr-o lada comuna de catre patru detinuti, frati de suferinta, care au sapat groapa.
Horia Cosmovici noteaza in caietul sau manuscris ca, in ianuarie sau februarie 1956, pe cand se afla in inchisoare, a primit de la Monseniorul Ghika urmatorul mesaj: 'Prin prietenii vostri, spuneti fiului meu Horia Cosmovici ca m-am rugat tot timpul pentru el si ca, pe patul de moarte, i-am dat binecuvantarea'. Cu aceeasi ocazie sau prin alt mesager, Horia Cosmovici a aflat de marturisirea publica pe care a facut-o Monseniorul Ghika, 'in lipsa de preot', inainte de moarte: 'Mor cu constiinta impacata ca am facut tot ce am putut, desi nu intotdeauna tot ce a trebuit, pentru adevarata Biserica a lui Cristos, intr-o perioada trista pentru tara mea si pentru intreaga lume civilizata.'" (pag. 296-297, Emanuel Cosmovici)
"... Si ce mi-a ramas... la un moment dat, stand acolo, era faptul ca spunea[Ghika]: 'As vrea sa mor aicea si groapa mea sa fie necunoscuta, printre alte gropi ale celor care mor aici.' Asta sigur a fost asa! Asa zicea! Eu, auzind chestia asta la 22 de ani, mi s-a parut ceva fantastic..." (pag. 297, Emanuel Cosmovici, citandu-l pe Marcel Petrisor, care reda o marturie a Monseniorului Ghika)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu